Vadim Brînzan: „Să ne punem creierul în mişcare, să nu avem încredere doar în ceea ce auzim la televizor”

Originar din Moldova, Vadim Brînzan, cu studii în cadrul Universității Harvard din Boston, specialitatea Finanțe, şi cu activitate desfășurată în cadrul mai multor companii din Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, a candidat pentru funcția de guvernator al Băncii Naționale. În scri­soa­rea sa de moti­vare, Vadim Brînzan sus­ține că anii de expe­riență ar putea să-l ajute să solu­țio­neze pro­ble­mele cu care se con­fruntă sec­to­rul ban­car din țară, care, așa cum spune el, „este afec­tat nu doar de criza eco­no­mică mondi­ală, ci și de proasta guver­nare, de fra­uda cor­po­ra­tivă și de supra­ve­ghe­rea ine­fi­cientă”… Având mai mulți ani expe­riență de muncă în dome­niul financiar-bancar și inves­ti­țio­nal, în Sta­tele Unite ale Ame­ri­cii și Europa, Vadim Brînzan, plecat de aproape 20 de ani din Moldova, cunoaște bine realitățile de acasă.

Europa Liberă: Pentru că suntem în an aniversar – 25 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova – să vă întreb de ce prezentul şi viitorul sunt mai incerte decât trecutul acestui stat?

Vadim Brînzan: „Dacă trecutul este un indicator pentru ce va fi în viitor, atunci ne aşteaptă vremuri destul de complicate. În aceşti 25 de ani de independenţă noi tot luptăm, luptăm, luptăm, ieşim la mitinguri, la demonstraţii, pe când toată lumea se dezvoltă şi caută resurse proprii pentru a creşte, pentru a se integra într-o economie globală. Noi tot luptăm şi ne rupem între Est şi Vest şi nimeni nu-şi pune întrebarea ce facem, ca popor, ca să ne ridicăm, să ne sculăm din genunchi şi să facem ceva pentru sine? Şi atunci lumea ne va ajuta.”

Europa Liberă: Chiar credeţi că, dacă Moldova ar răspunde la întrebarea încotro ţara: cu Estul sau cu Vestul, lucrurile se clarifică?

Vadim Brînzan: „Eu nu aş formula întrebarea aşa – Est-Vest – deoarece o astfel de poziţionare ar diviza încă mai mult societatea. Ar trebui să ne focusăm asupra lucrurilor care sunt comune pentru toţi, de exemplu, bunăstarea. Fiecare om îşi doreşte să aibă un loc de lucru, să aibă o casă, un acoperiş, copiii să meargă la o şcoală bună, asistenţa medicală să fie de calitate. Acestea sunt lucruri care nu depind de Vest sau Est, care depind doar de noi înșine. Atunci când vom înţelege că numai noi singuri putem să ne ajutăm cu mâinile proprii, fără ca să ne aruncăm înspre Est, înspre Vest, în toate direcţiile, numai atunci schimbările vor începe în Moldova. Dar pentru aceasta, oamenii trebuie să-şi ia soarta în propriile mâini pe măsură cât pot.

Evident, este un element de noroc, cum n-ai da, când e vorba de afaceri, de exemplu, însă trebuie să faci ceva cu mâinile tale, cu capul tău pentru a te ajuta pe tine însuşi. Aceasta înseamnă că noi, ca cetăţeni ai Republicii Moldova, dacă dorim să construim un stat democratic, ar trebui să ne informăm cât mai mult despre ceea ce se întâmplă în ţară, să dăm întrebări critice – de ce e aşa?, de ce nu e aşa? – să citim din mai multe surse, să vedem mai multe surse. Şi să facem alegerea corectă, când mergem la scrutine prezidenţiale sau locale, sau parlamentare. Să punem creierul în mişcare, să nu avem încredere în ceea ce auzim la televizor, ce auzim la radio sau citim în ziare. Citiţi mai multe surse, uitaţi-vă, gândiţi-vă, analizaţi, discutaţi şi luaţi decizia pe care o simţiţi nu cu inima, dar care trece prin cap.”

Europa Liberă: În societatea moldavă sunt prea puţine modele de politicieni care să insufle încredere în rândul simplilor cetăţeni. De aici porneşte neîncrederea – neîncrederea în instituţiile statului, neîncrederea în adevăratele reforme că pot fi promovate de către cei de la guvernare. Or, prăpastia s-a adâncit între cei de jos şi cei de sus şi s-a pierdut total încrederea.

Vadim Brînzan: „S-a pierdut încrederea, deoarece, pe parcursul anilor, cei care ajungeau la putere sau nu aveau verticalitate, tărie de caracter, pentru a se opune unui sistem corupt, sau, pur şi simplu, erau corupţi şi, evident, nu erau independenţi. Până când nu va veni o generaţie nouă de politicieni, tineri, care se întorc în ţară nu pentru a câştiga bani sau a-şi face carieră proprie, sau pentru CV, ci pentru a-şi aduce cunoştinţele, energia lor acumulată peste hotare, pentru ca ţara noastră să înceapă, în sfârşit, să se ridice, să se scoale din genunchi, până atunci schimbări nu vor fi. Deja aşa politicieni apar în ţară.”

Europa Liberă: Dumneavoastră sunteţi un exemplu. Aţi venit de peste ocean, aţi venit din Statele Unite ale Americii pentru a vă implica aici în actul guvernării. Nu aţi avut şansă. E dureros? Pentru că mulţi tineri de peste hotare spun: „A încercat un colos ca domnul Brînzan şi nu a reuşit. Noi nicio şansă nu avem”.

Vadim Brînzan: „Viaţa mi-a arătat de o mie de ori că cel care crede că e primul foarte des se întâmplă că e ultimul şi care e ultimul se adevereşte a fi primul. Totul e chestie de perspectivă. Şi chiar dacă nu am reuşit să obţin poziţia de guvernator al Băncii Naţionale, în schimb, am reuşit să discut cu oamenii, să mă întâlnesc cu diferiţi politicieni. Lumea m-a cunoscut şi ştie că sunt gata să vin în calitate de persoană tehnocrată, pentru a-mi ajuta ţara, cu orice capacitate. Da, am experienţă, am resursele pe care le am şi, dacă vin în Moldova, nu am nevoie de bani.

Dacă aş fi fost ales la funcţia de guvernator, aş fi refuzat salariul şi l-aş fi donat unui fond de binefacere. Nu am nevoie de bani, am nevoie să-mi aplic cunoştinţele şi energia în Moldova. Din ce cauză? Nu mai vreau ca Republica Moldova, denumirea ei oficială, să fie asociată cu cel mai sărac stat din Europa şi încă şi cel mai corupt stat din Europa, parcă e denumirea oficială a ţării. Pe mine pentru aceasta mă doare inima, sincer vă spun, când aud aşa ceva. E o ruşine! Vreau să spăl ruşinea această şi să contribui cu ce pot ca să ne epurăm.”

Europa Liberă: Cum poate fi spălată această ruşine de stat corupt, de stat eşuat, stat captiv, stat fără perspectivă, stat despre care se zicea că este o poveste de succes a Parteneriatului Estic şi care a ajuns să fie elevul codaş al acestei vecinătăţi a Uniunii Europene?

Vadim Brînzan: „Unica cale este cea democratică.”

Europa Liberă: Cum şi cu cine?

Vadim Brînzan: „Prin alegeri. Acum a apărut şansa ca poporul să-şi aleagă preşedintele. Şi dacă va fi preşedintele ales pe cale democratică, dacă oamenii se vor informa, îşi vor pune întrebări critice şi vor vota o persoană integră, cu verticalitate, care vine aici nu pentru un salariu sau beneficii, ci pentru a face schimbări pozitive, atunci votaţi pentru persoana aceasta. Şi atunci o instituţie a statului, poate chiar nu cea mai puternică, dar oricum o instituţie a statului, va fi reprezentată de popor. Poporul este sursa puterii în orice ţară. Aplicaţi sursa aceasta, ca să aduceţi un om cu verticalitate, cinstit, onest, care nu are nevoie de bani, care vrea să facă schimbări în ţară, în funcţia de preşedinte al ţării. Acesta e primul pas. Şi de acolo se pornesc toate celelalte.”

Europa Liberă: Dar nu aţi răspuns la întrebarea dacă exemplul dumneavoastră sau eşecul dumneavoastră de a ajunge guvernator la Banca Naţională motivează sau demotivează tinerii care vor într-adevăr să revină acasă să pună umărul la schimbarea situaţiei?

Vadim Brînzan: „Eu nu aş numi eșec această experiență. Probabil, faptul că nu am fost selectat pentru funcția de guvernator i-ar demotiva pe o bună parte dintre tinerii care gândesc că, după ce am făcut studii peste hotare, am acumulat experienţă, mă întorc la mine acasă să fac schimbări. Întorcându-mă la ce s-a întâmplat, aşa trebuia să fie. Eu nu numesc aceasta eşec, din cauza că ceea ce se întâmplă, se întâmplă spre bine. Nu am devenit guvernator? Fain.

Posibil, în viitorul apropiat, voi obţine altă funcţie, sper, într-un guvern tehnocrat, apolitic, unde aş putea să-mi aplic cunoştinţele şi energia pe care le am. De aceea nu văd experiența aceasta ca un eşec. Însă într-adevăr o bună parte dintre acei tineri de peste hotare, care ar decide să vină în Moldova, ar fi decepţionaţi la moment.”

Europa Liberă: Cum definiţi dumneavoastră regimul care astăzi guvernează Republica Moldova?

Vadim Brînzan: „S-a vorbit mult, nu cred că pot să adaug ceva nou. Este o ţară aflată în captivitate, orice funcţie în stat e practic controlată de un grup de persoane. Și nu poţi face mai nimic, decât dacă te alături grupului acesta de persoane de la putere. Acesta e adevărul. Deja s-a vorbit mult, s-au adus dovezi convingătoare. Și eu sper foarte mult că partenerii noştri de dezvoltare înţeleg tot ce se întâmplă aici. Și vor pune sprijin pentru ca democraţia, în forma ei adevărată, dar nu cea manipulată, trucată, aşa cum se întâmplă la noi, să ajungă la putere în Moldova.”

Europa Liberă: Credeţi că spiritul protestatar a fost înăbuşit? Sau mai e capabilă lumea să continue protestele stradale, dacă, după atâta timp, la revendicările lor, guvernanţii nu aplecau urechile? Sau vi se pare că de acum au venit în întâmpinarea protestatarilor cei din vârful puterii?

Vadim Brînzan: „Probabil că şi una, şi alta, oricât de straniu ar suna. Pe de o parte, mi s-a creat impresia că, după un an de proteste, când aceste proteste erau, nu aş spune, sprijinite, dar se auzeau voci de peste hotare că: „Trebuie să vină de jos. Populaţia trebuie să fie mai activă, să se implice în procesele politice ş.a.m.d.”, când revolta aceasta a apărut în Piaţa Marii Adunări Naţionale, cu mii de oameni acolo, la un moment dat, s-a spus: „Staţi puţin, că totuşi situaţia s-a schimbat radical şi mergem pe alţi paşi”.

Pe de altă parte, vedem că lucrurile se schimbă. Bine, rău, nu ştiu, timpul va arăta. De exemplu, alegerea preşedintelui de întreg

poporul e un pas. Şi ce e interesant, că totul coincide cu vizita înalţilor demnitari din ţările occidentale. De fiecare dată, când vin în Moldova, lucrurile încep spre bine: Banca Naţională prinde la curaj şi începe să facă acţiuni pe care nu le-a mai făcut niciodată. Curtea Constituţională a hotărât că următorul președinte să fie ales prin vot direct. Lucrurile se întâmplă spre bine. Poate să-i rugăm pe oficialii occidentali să se mute în Moldova, pe vreun an-doi, şi cu atâta noroc şi baftă, te uiţi că vom trăi şi noi într-o ţară democratică.”

Europa Liberă: Cât de mare este forţa celor plecaţi peste hotare? Dacă pe de o parte, parcă ei au susţinut Republica Moldova prin remitenţele pe care le-au trimis acasă pentru cei rămaşi în Republica Moldova nevoiaşi. Parcă e şi folosită această diasporă, dar i se şi întoarce spatele. Pentru că, dacă sunt alegeri prezidenţiale prin vot direct, ei nu au posibilitate să-şi exprime opţiunea.

Vadim Brînzan: „Da, e o întrebare foarte bună. Chiar observ un fel de dizgraţie, să spun aşa, în rândurile populaţiei Moldovei, când e vorba despre milionul acesta de oameni care au plecat peste hotare, îi numesc gastarbaiteri şi le spun că fac menaj etc. Cetățenii nu-şi dau seama că de fapt ţara Republica Moldova, din punct de vedere economic, mai există datorită remitenţelor pe care milionul acesta le trimit acasă, un miliard-un miliard şi jumătate de dolari.

Şi matematica e foarte simplă, nu trebuie să fii laureat al Premiului Nobel ca să înţelegi: au trimis moldovenii un miliard de dolari acasă, jumătate s-au cheltuit, jumătate s-au pus la depozit. Cei de la depozit stau un an, banca depozitul acesta îl creditează de trei-patru ori pe an, înmulţiţi la viteza de rotaţie a banilor de vreo cinci-şase rotaţii pe an şi aveţi aproape tot PIB-ul nostru format din remitenţele care vin de peste hotare.

În Moldova se produce foarte puţin, e o ţară bazată pe consum. Banii au venit, s-a creditat, s-a cumpărat hârtie igienică din Turcia, s-a vândut aici, toată lumea e fericită. Deci, e un model economic

foarte simplist şi foarte primitiv. Cei de la guvernare au monopolizat fluxurile de capital, tot ce se putea de monopolizat, comerţul cu carne ş.a. şi stau şi din fiecare dolar sau euro care vine de peste hotare un anumit procent nimereşte nemijlocit în buzunarele grupului acesta care controlează economia prin diferite scheme. Mă refer nu numai la produse alimentare, aceasta ţine şi de energie, preţul la energie, preţul la combustibil etc., etc.

De fiecare dată, când trimitem bani acasă, o parte din banii noştri se opresc în firme offshore care, din punct de vedere economic, nu au niciun sens de a exista. Şi iată banii se opresc acolo. Deci, milionul acesta de moldoveni, care menţine statul nostru la suprafaţă, din punct de vedere economic, nu are practic drept de vot. Deja în multe ţări dezvoltate tehnologic se implementează votarea electronică. Şi Moldova are foarte bine pusă la punct infrastructura Internetului. Internetul nostru e unul dintre cele mai rapide din lume.

De ce nu s-ar crea un aşa sistem care ar permite celor care menţin ţara aceasta la suprafaţă să voteze, să-şi expună părerea? Şi nu uitaţi că milionul acesta de oameni care e plecat e milionul de oameni cei mai activi, din punct de vedere economic, cu un intelect mult mai înalt decât media care a rămas şi totodată cei care au trecut prin aşa greutăţi că moldovenii de aici nici nu-şi pot imagina prin ce au trecut oamenii acolo, când dormeau pe sub poduri, nu mâncau cu zilele, numai ca să se menţină cumva şi să se ridice la suprafaţă în ţările unde au plecat, unde nu îi aşteptau câinii cu colaci în coadă. Aceasta trebuie de înţeles şi trebuie de mulţumit lor. Şi ei trebuie să aibă dreptul de vot ca să-şi exprime opțiunea. Uitaţi-vă la Statele Unite ale Americii, fiind colonie britanică, şi-au dobândit independenţa datorită revoltei taxation without representation, că ei erau taxaţi, plăteau impozite în haznaua Marii Britanii, dar nu aveau reprezentanţă în organele de conducere ale Marii Britanii şi revolta s-a pornit de acolo.

Noi suntem un milion peste hotare, nu putem să pornim revolta în Moldova, însă noi putem să vorbim cu rudele noastre din Moldova. Şi îi rog, dacă mă aud, pe moldovenii plecaţi peste hotare, vorbiţi cu rudele voastre, explicaţi-le, rugaţi-le să deschidă ochii şi să se uite prin părţi, să pună întrebări critice, să se informeze pentru a face o alegere corectă la următoarele scrutine electorale. Acesta e mesajul meu.”

Europa Liberă: Dar cum definiţi dumneavoastră mentalitatea moldovenilor? Pentru că dacă e mare gradul de corupţie, e şi vina cetăţeanului, că el s-a obişnuit să meargă la un funcţionar și neapărat să-i ducă ceva. Pe de altă parte, tot el deplânge situaţia că trăieşte sărac întrucât s-a furat miliardul. Cum definiţi mentalitatea moldoveanului?

Vadim Brînzan: „E o întrebare mai mult filosofică decât economică. Nu cred că mai este vreun popor care ar avea un aşa proverb ca la moldoveni: „capul plecat sabia nu-l taie”. Nu cred că mai sunt alte popoare. Trebuie să vă spun: capul plecat sabia îl taie şi îl taie foarte uşor. Este un alt popor, de cinci-şase mii de ani în istorie, care zice: „Nu plecaţi prea tare capul că e mai uşor duşmanului să se urce pe umeri”. Iar noi plecăm capul de fiecare dată, chipurile, poate să nu ni-l taie. Şi eu înţeleg că aceasta deja a devenit parte a genofondului nostru.

Atâţia ani fiind cotropiţi şi de un popor, şi de altul, şi de al treilea,

ne temem de toţi şi, cum vedem vreun şef, ne închinăm, numai capul să nu ni-l taie. Mentalitatea aceasta, ca să o schimbi, trebuie să dureze, generaţii trebuie să se perinde.

Cineva m-a întrebat când va fi bine şi eu i-am spus în glumă, şi nu prea: când va expira termenul biblic de 40 de ani. Moise a purtat poporul său prin pustiu 40 de ani, pentru cei care cunoşteau cum trăiau în sclavie, că cel puţin aveau mâncare şi aveau acoperiş, după care umblau prin pustiu şi le era rău, în schimb, erau oameni liberi. Deci, până când generaţia aceasta a plecat şi a venit o generaţie nouă care ştia, pur şi simplu, că sunt liberi, sunt oameni săraci, dar sunt oameni liberi, a durat 40 de ani. Noi avem 25 de ani, încă vreo 15 ani trebuie să aşteptăm.”

Europa Liberă: Dar cum totuşi dintr-un stat sărac a dispărut un miliard de dolari?

Vadim Brînzan: „Foarte simplu. Prin sistemul bancar, prin transferuri bancare, prin zone offshore.”

Europa Liberă: Dar, sub privirea celor care conduc Republica Moldova, a dispărut acest miliard.

Vadim Brînzan: „Un miliard de dolari e aproape a şaptea parte din PIB-ul ţării. E ca și cum cineva ar fura două trilioane de dolari din bugetul Statelor Unite ale Americii, timp de o noapte. Două trilioane sunt două mii de miliarde. Acolo aşa ceva nu se poate întâmpla în principiu. În Moldova se întâmplă. În Statele Unite ale Americii, de exemplu, un miliard de dolari la scară e o sumă mare, dar nu e aşa de importantă. Totuşi bate la ochi.

Într-o ţară, pe care nu o poţi găsi pe hartă, de mică ce e, se fură un miliard de dolari, într-o perioadă foarte scurtă de timp. E o chestie serioasă. Cum s-a făcut? Evident că organele de supraveghere, multe dintre ele, cunoşteau despre problema aceasta, însă nu au intervenit, nu au făcut nimic.”

Europa Liberă: De ce au stat în comă, dar nu au întreprins nimic? Pentru aceasta trebuie să răspundă în faţa cetăţeanului.

Vadim Brînzan: „Şi pentru aceasta vor răspunde. Pentru mine problema cu miliardul furat a devenit personală. Am spus şi mai înainte, eu am plătit bani foarte mari, impozite federale, în Statele Unite ale Americii, o parte din banii aceştia au ajuns în Moldova, sub formă de granturi şi pot argumenta că o parte din banii aceştia au fost furaţi împreună cu miliardul. Eu nu vreau nimeni să-mi fure banii. Pot să spun că acesta e un an de muncă de remitenţe. Un an de muncă al milionului de moldoveni care lucrează peste hotare a fost, pur şi simplu, furat peste noapte.

Mă uit şi din punctul acesta de vedere, nemaivorbind de faptul că s-a furat dintr-o ţară atât de săracă. Câţi oameni au rămas fără medicamente? Câţi copii nu au primit tratament? Câţi oameni au murit din cauza aceasta? Pentru mine cei, care au săvârşit fapta aceasta, nici nu mai sunt oameni, sincer vorbind. Mâinile lor sunt în sânge şi eu sunt sigur că, mai devreme sau mai târziu, va veni ziua răsplăţii, toţi care au furat vor merge la puşcărie. Nu ştiu când, peste un an, doi, cinci, zece, însă aceasta nu se uită şi oamenii vor răspunde pentru ceea ce au făcut. Ai furat, vei merge la puşcărie. S-a furat prea mult şi deodată şi a bătut tare mult la ochi. Și foarte mulţi oameni au avut de suferit în Moldova, oameni săraci, vai de capul lor. Acesta e adevărul.”

Europa Liberă: Văd că nu vă este indiferent viitorul Republicii Moldova. Dar nici peste noapte nu se schimbă lucrurile în bine. Totuși, câţi ani îi trebuie statului acesta să ajungă a fi în rând cu lumea?

Vadim Brînzan: „Văd că răspunsul cu încă 15 ani nu vă convine. Totul depinde de noi, trebuie să ne informăm, trebuie să facem alegerea corectă care vine nu din inimă, dar vine din raţiune. Şi din inimă tot, că suntem oameni, nu suntem roboţi, nu trăim în pădure. Din inimă, dar să treacă şi prin prisma raţiunii, să ne dăm întrebări de genul: de ce omul acesta se vrea la conducere?, care este interesul lui politic, economic etc., etc.? Întrebaţi-vă şi faceţi alegerea corectă. Şi tare sper că ne vor ajuta partenerii de dezvoltare. Fără ajutorul lor, ne va fi foarte complicat să ieşim din captivitatea în care ne aflăm acum. De aceea, timpul exact nu vi-l pot spune, nu sunt prezicător, însă sper foarte mult că în următorii câţiva ani lucrurile se vor schimba spre bine.”

Europa Liberă: Dar şi pentru moldoveni e valabilă atunci spusa „măcar în al doisprezecelea ceas” sau „mintea moldoveanului cea de pe urmă”? Aceasta îi caracterizează?

Vadim Brînzan: „Noi tot învăţăm lecţiile trecutului şi facem acelaşi greşeli, călcăm pe aceleaşi greble, din nou şi din nou. Sper că aceasta e ultima dată, când am călcat pe greble, să nu mai credem, pur şi simplu, oamenii, deoarece arată frumos, sunt carismatici sau vorbesc frumos. Situația se va schimba, atunci când îi vom vota pe acei care sunt cu verticalitate, integritate şi cu adevărat independenţi.”

Europa Liberă: De câte ori v-a părut rău pentru votul pe care l-aţi dat?

Vadim Brînzan: „De foarte multe ori. Şi, la un moment dat, am decis că nu mai merg la vot, că de fiecare dată mă duceam şi trebuia din două rele să aleg răul cel mai mic. Eu am învăţat o lecţie: când e vorba de două rele, nu există rău mai mic şi rău mai mare, răul e rău, nu poţi spune că un rău e mai mic decât altul… Răul este rău. De aceea eu, pur şi simplu, la un moment dat, am refuzat să mai merg la votare, deoarece nu vreau.”

Europa Liberă: Dar care e preţul unei promisiuni pe care o face politicianul în campania electorală?

Vadim Brînzan: „Trebuie să-i întrebaţi pe dânşii.”

Europa Liberă: Pentru cetăţean cât de mult valorează această promisiune?

Vadim Brînzan: „Alegerea preşedintelui e viitorul cetăţeanului pentru următorii patru ani.”

Europa Liberă: Dar vine politicianul şi spune: „Alegeţi-mă pe mine că vă voi da salariu de 500 de dolari, că voi lupta că sărăcia, voi lupta cu corupţia, vă voi aduce prosperitate şi bunăstare”. Și uită după aceasta.

Vadim Brînzan: „El poate uita, de exemplu, să le dea salarii de 500 de dolari, aceasta nu este realizabil. Nu poţi prin decret să spui că astăzi salariul de la 200 de dolari creşte la 500 de dolari. Pentru aceasta trebuie productivitatea muncii să crească de două ori şi jumătate. Dar productivitatea muncii nu creşte prin decret sau promisiuni, ea creşte prin investiţii în infrastructură, investiţii în tehnologii, investiţii în învăţământ, în primul rând etc., etc. Durează ani de zile.

Dacă cineva spune că, peste noapte, va mări salariile de trei-patru ori, uitaţi de aceasta, să ştiţi că omul acesta minte. Dacă vă minte, ați uitat de el. Dacă cineva vine şi spune că va lupta cu corupţia ş.a.m.d., întrebaţi-l unde a fost el până acum. Dacă el, de exemplu, era ministru al Economiei, când se privatizau diferite obiecte, întreprinderi şi proprietatea de stat a trecut în mâini dubioase, întrebaţi-l unde era el atunci, de ce nu lupta cu corupţia la momentul acela.

Dacă vine altul şi începe să vă promită toate şi frumoase, că vor închide televiziuni şi la televiziunea cutare se va arăta „Ну, погоди”, iar la cutare „Mickey Mouse” şi nu ştiu ce, întrebaţi-l de unde s-a luat omul acesta, care e background-ul lui. Background înseamnă ce a făcut în trecut. Dacă spune că a fost om de afaceri, să arate afacerea, ce valoare a adăugat, a creat, cum i-a îmbogăţit pe acţionari ş.a.m.d., câţi oameni a gestionat, câte produse noi a creat etc. Nu așa, să vină şi să trântească promisiuni şi lumea îl ascultă şi îl crede din jumătate de cuvânt, numai de atâta că arată frumos la chip sau are carismă, sau are înălţimea de doi metri şi ceva şi vorbeşte cu accent frumos. Te uiți, parcă vorbeşte foarte frumos, dar nu înţelegi nimic ce a spus.

Deci, trebuie să vă daţi întrebări, gândiţi, puneţi capul în mişcare, fiţi mai raţionali, întrebaţi-i ce au făcut până acum, de ce nu au luptat cu corupţia, de ce lumea spune că are casă scrisă pe nu ştiu cine, unde a fost, de exemplu, când s-a furat miliardul acesta. Uitaţi-vă la ceasul de pe mâna lui. Poate ceasul acela costă 50 de mii de dolari. De unde are aşa bani, ca să-şi cumpere aşa ceas scump, un funcţionar de stat? Sau să se plimbe cu maşini scumpe? Deschideţi ochii, ascultaţi mai atent, discutaţi între voi, citiţi, informaţi-vă, oameni buni, puneţi capul în mişcare şi atunci totul va fi bine! Dacă nu veţi pune capul în mişcare, vreţi să lucraţi cu mâinile, veţi continua să lucrați cu mâinile.”

Europa Liberă: Dar lumea mai trăieşte cu frică. Foarte mulţi oameni cu care discut îmi spun că se tem.

Vadim Brînzan: „De ce se tem? Se tem că vor muri de foame?”

Europa Liberă: De sistem.

Vadim Brînzan: „Dar ce poate să le facă sistemul? Sistemul poate crea probleme mari, de exemplu, unui grup restrâns de oameni care se află la conducere, să-i intimideze, să le intercepteze convorbirile telefonice, să-i intimideze cu urmăriri. Aceasta s-a întâmplat şi pe vremea comuniştilor, mă refer la Uniunea Sovietică, şi chiar la comuniştii noştri mai recenţi. Aceasta s-a întâmplat şi se va întâmpla în continuare.

Cu oamenii de rând ce treabă au? Ce vor lua de la ei? Cu ce îi vor intimida? Vor fi eliberaţi de la lucru? Am auzit, de exemplu, că la nordul Moldovei şeful poştei dintr-un raion îi ruga pe poştaşii din sat să informeze despre cine vorbeşte de rău de anumiţi oligarhi din Moldova, mai ales printre intelectuali. Adică metodele KGB-iste de pe vremurile sovietice se folosesc în continuare. Şi de ce vă temeţi? Că veţi pierde salariul de o mie-două de lei? Da, într-adevăr pentru unii oameni aceştia sunt bani, dar de foame nu veţi muri, în schimb pentru o mie-două de lei te vinzi practic dracului! Aceasta nu e creştineşte.”

Europa Liberă: Când revine Vadim Brînzan pentru totdeauna acasă?

Vadim Brînzan: „Eu sunt acasă. Eu niciodată nu am plecat. Da, eu am învăţat acolo, eu am lucrat acolo.”

Europa Liberă: Câţi ani?

Vadim Brînzan: „Din 1997, vor fi 20 de ani. Dar eu tot timpul sunt cu gândul, cu sufletul acasă. Știu exact ce se întâmplă aici, am vrut să vin cu proiecte investiţionale. Şi înainte de a face investiţii, trebuie să te informezi. Eu ştiu ce se întâmplă, ce s-a întâmplat şi sunt foarte informat. De aceea, cu sufletul şi cu gândul, tot timpul am fost aici. Și oricând pot să mă întorc, dacă e nevoie de un tehnocrat într-un guvern apolitic… Eu cu mare plăcere mă pot implica în orice poziţie. Niciodată cu gândul şi cu sufletul nu am plecat…”

Europa Liberă: Şi nu vă e frică de greutăţi?

Vadim Brînzan: „La care greutăţi vă referiţi? Am spus clar că nu am nevoie de salariu, nu am nevoie să-mi fac CV, e as good as it gets, cum se spune în engleză, deja e atât de bun cât poate fi. Nu am nevoie să-mi fac carieră. Am nevoie să simt că am acumulat foarte multe cunoştinţe, experienţă şi pe care să vin să le aplic aici și să le mulţumesc oamenilor care m-au ridicat… T

oate studiile şi experienţa, cunoştinţele pe care le am de bază le-am luat din Moldova, de la Școala nr. 1 din Rezina, de la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Fizică, pe urmă de la ASEM. Vreau să mă întorc şi să contribui cu ce pot pentru prosperarea poporului meu, oricât ar suna aceasta de măreţ şi frumos, într-adevăr aşa e… Timpul va arăta.”