Odată cu începerea noului sezon politic, a reînceput lupta politică şi o mare parte a presei din Republica Moldova, scrie Dumitru Spătaru în editorialul „Războoul presei”, publicat în Tribuna . De fapt, mai corect ar fi de spus că partidele politice au reînceput lupta politică prin intermediul presei. Căci, astăzi lupta între partide şi lideri, în proporţie de minimum 90%, se dă prin studiourile televiziunilor şi posturilor de radio, pe paginile ziarelor şi revistelor, prin materialele publicate de presa on-line. Unele mijloace de informare în masă nici nu mai ascund măcar faptul că iau bani de la politicieni, acoperindu-se cu „nobilul” argument : „D-apoi noi nu luăm bani numai de la unul, dar de la mai mulţi. Deci, sîntem independenţi. Iar acei care încă se mai îndoiesc de independenţa noastră, nu au decît să ne propună bani. Noi îi vom lua şi atunci şi ei se vor convinge cît de independenţi sîntem noi”. Absurdul situaţiei constă în faptul că o parte a presei din Republica Moldova a reinventat noţiunea de independenţă editorială. A-i trata pe toţi egal a ajuns sinonim cu a lua de la toţi bani în egală măsură. Dar oare aceasta nu afectează cumva indepedenţa politicii editoriale? Ce naiv poate să creadă că politicianul X sau partidul Y va oferi bani presei doar ca aceasta să fie… independentă?!
Altă parte a presei ia bani de la politicieni dar nu afişează acest lucru. La ce bun, căci în acest caz trebuie să plăteşti o parte din sumele respective statului sub formă de impozite? În plus, dacă recunoşti că primeşti bani de la unul, apare întrebarea: De ce nu primeşti şi de la al doilea, aşa cum o fac cei din prima categorie, descrisă mai sus? Răspunsul e simplu: cînd primeşti bani de la unul şi despre asta nu ştie nimeni (cel puţin, aşa li se pare celor care fac acest lucru), eşti mult mai „eficient” în îndeplinirea „nobililor” misiuni pe care ţi le încredinţează patronul politic: spunînd că acesta este punctul tău de vedere principial şi că atitudinea faţă de o persoană sau faţă de un partid politic a devenit un element-cheie în politica editorială, „deoarece aceasta o cere interesul cititorului, care trebuie scăpat de acei care i-au făcut rău”, nu eşti obligat să oferi dreptul la replică. Cei care primesc bani de la mai multe partide, recunoscînd acest lucru deschis, nu sînt atît de „eficienţi” pentru comanditari, deoarece, fie chiar şi cu bani, fie chiar şi în materiale însoţite de semnul (P), dar publică şi altă opinie. Iar efectul, în acest caz, este unul mult mai mic.
Astăzi, politicieni fac ce vor cu presa: unii încheie contracte oficiale şi, pe bani, promovează ceea ce le place; alţii ajung la înţelegeri neoficiale şi, iarăşi pe bani, promovează ce le place; a treia categorie speculează pe interesul presei pentru „subiecte senzaţionale” şi organizează scurgeri de informaţii, care, evident, lovesc în oponenţii lor; a patra categorie se înţelege cu jurnalişti anume, văzînd că e imposibil să te înţelegi cu şefii lor, şi oricum obţin ceea ce vor etc. Şi această situaţie este caracteristică pentru marea majoritate a presei din Republica Moldova. Dar să nu credeţi că acea mică parte a presei care nu se încadrează în descrierile de mai sus nu e afectată de respectivele procese. Văzînd că nu pot obţine acces la anumite mijloace de informare în masă, politicienii le asmut împotriva lor pe acelea pe care le-au cumpărat sau cu care s-au înţeles deja, căci ei sînt politicieni şi oficial nu pot ataca presa incomodă, deoarece riscă să-şi strice imaginea. Şi chiar şi atunci cînd aceste atacuri nu sînt comandate de politicieni, le fac din proprie iniţiativă însăşi mijloacele de informare în masă cumpărate de ei. Ştiţi de ce? Pentru ca nu cumva consumatorii de informaţie să creadă că există şi alt fel de presă în Republica Moldova şi astfel să le strice business-ul pe care-l au de ani de zile! Un lucru nu vor să înţeleagă cei antrenaţi în aceste jocuri: acţionînd la comanda politicienilor sau din motive subiective, ei nu distrug alţi politicieni, alte partide, alte mijloace de informare în masă, ci distrug însăşi noţiunea de presă în Republica Moldova. Căci, în războiul presei nu pot fi învingători, ci doar învinşi…
sursa: tribuna.md
foto: immromania.ro