Îi vezi de departe. Sunt măşcaţi, coloraţi, în diverse ipostaze, solo sau împreună cu şeful de partid şi ortacii săi.
Doar în perimetrul dintre străzile Vasile Lupu, Ştefan cel Mare şi gara auto sunt cel puţin 30 de panouri şi pancarde cu nişte tipi zâmbitori, energici, promiţători şi tot felul de inscripţii ademenitoare. De parcă s-au luat la întrecere, ca între barbaţi. La cine sunt mai mari şi mai multe panouri si pancarde electorale. Fie de-a lungul, fie de-a latul străzii.
În alegerile precedente ne-am obişnuit cu concurenţa mai modestă a posterelor de pe garduri şi stâlpi.
Nici acum aceste locuri nu sunt neglijate. Totuşi, lupta se dă pentru poziţii mai înalte şi mai vizibile. Pozeurii nici nu observă că uneori sunt agăţăţi pe pereţii dărâmaţi şi stâlpii îmburuieniţi de pe drumurile desfundate. Principalul e că de la înălţimea la care au fost cocoţaţi zâmbesc seducător şi sunt văzuţi de departe. Sunt văzute sloganele şi promisiunile de trai bun.
Deocamdată însă, traiul a devenit mai bun pentru firmele deţinătoare de panouri publicitare. Cum altfel, cu ataţia clienţi care nu se zgârcesc să plătească bani grei doar pentru a sări în ochii oamenilor din stradă.
Au avut de câştigat şi sutele de distribuitori de fluturaşi, gazete şi alte materiale ilustrative cu nelipsiţii candidaţi. La fel ca şi adunătorii de semnături sub tot felul de texte dubioase care au invadat Orheiul că lăcustele, mai ales în ultima săptămâna dinaintea alegerilor.
Întrebarea este cu ce ne vom alege noi după acest spectacol, numit campanie electorală?
Am fost hrăniţi cu atâtea vorbe dulci, concerte, pomene … Vom avea şi pâine?