Pe Aleea Monumentelor din Orhei sunt patru monumente. Două dintre acestea arată bine, de parcă ar fi de-ale casei. Altele două arată ca nişte orfani de-ai nimănui.
Monumentul Ostaşului Necunoscut a fost în centrul atenţiei pe 9 mai când, cu plecăciuni şi pioşenie, pe postament i-au fost aşezate maldăre de flori. Această statuie e cea mai veche pe Aleea Monumentelor, fiind instalată încă în perioada sovietică, dar este bine păstrată şi are un aspect îngrijit.
Monumentul în Memoria Victimelor Catastrofei de la Cernobâl e într-o stare perfectă. Chiar dacă a fost instalat relativ recent, acesta s-a bucurat deja de o restaurare efectuată cu 2 ani în urmă, la indicaţia primarului Ilan Șor (Shor).
Aceste două monumente fac dovada grijii şi ne-uitarii celor care au obligația de a menţine astfel de obiecte în ordine, asigurându-le un aspect demn şi respectabil.
O dovadă opusă – a uitării şi delăsării – este făcută de alte două monumente, situate în preajmă, pe aceeaşi Alee.
Monumentul Eroilor Căzuţi pentru Independenţa şi Integritatea R.Moldova, care stă chiar la intrarea pe Alee, este brăzdat de murdăria pe care a imbibat-o împreună cu umezeala ploilor şi ninsorilor. Pe 2 martie curent, când conducătorii Orheiului au consemnat aniversarea începutului războiului de pe Nistru cu o tradițională depunere de flori, monumentul arăta nu foarte diferit faţă de acum.
Micul Memorial al Victimelor Deportărilor Comuniste este şi mai puternic impregnat cu brazde înnegrite. Tabloul delăsării este desăvârşit de lipsa literelor care demult au căzut de pe arca de la intrare. Fără mai multe litere, inscripţia “Adevăr Istorie Nemurire” poate fi doar intuită.
Vlad Amanescu