Între iubirea de pământeni și Quod licet Iovi, non licet bovi

“Înainte de a-i iubi pe ucraineni,  ar trebui să ne iubim pământenii”.

Afirmația îi aparține lui Marius Ghilezan, editor la România Liberă.   L-am auzit spunând  asta  în timpul unei discuții despre Canalul Bîstroe, pe care Ucraina l-a adâncit acum,  în timpul războiului. Jurnalistul consideră că în acest fel au fost sfidate   România,  înțelegerile pe plan european și convențiile   internaționale, care sunt împotriva distrugerii ecosistemelor unice, cum e cel al  Deltei Dunării, inclusă în patrimoniul UNESCO.  

Ghilezan a amintit și despre pagubele imense pe care le suportă fermierii români, cerealele cărora putrezesc în silozuri din cauza favorizării exportului cerealelor ucrainene, dar  și despre recent aprobata lege a minorităților, care afectează populația autohtonă  română   din Ucraina.

În perioada conflictului armat din R.Moldova, în 1992,  Marius Ghilezan a lucrat ca reporter pe teren pentru Radio Europa Liberă și BBC.

Nu doar el, ci și alți  jurnaliști, analiști politici, europarlamentari români sunt nedumeriți de unele lucruri pe care le face Ucraina, mai ales că știe  că și mai departe  va avea nevoie de ajutorul mare pe care i-l oferă România timp de aproape  an.     

În același timp,  Deutsche Welle susține într-un comentariu,  că România trebuie să aleagă ce este mai important – să susțină necondiționat Ucraina, care tine piept Rusiei invadatoare sau  să-și exprime „nemulțumirile   care alimentează sentimentele anti-ucrainene și, indirect, propaganda rusă”. 

Felul în care se pune problema, mă face  să-mi amintesc  cum,  nu de mult,   însăși Ucraina a scos în vileag  corupția existentă la nivel înalt și delapidările de milioane pe seama  armatei ucrainene. Așadar, țara vecină, aflată în război, a ales să nu se împiedice de această stare de fapt   și  pericolul alimentării propagandei ruse.  

Altora le-o fi prescris să se conformeze regulii din mitul antic –    ceea ce e permis lui Jupiter nu e permis unui bou?

Tatiana Djamanov