Premierul moldovean Pavel Filip semnează un articol apărut marţi în pagina de bloguri a publicaţiei americane The Hill, în care lasă de înţeles că Republica Moldova ar avea nevoie de sprijin american pentru a se opune propagandei anti-europene a Rusiei prin presă care ar putea, după părerea premierului, propulsa în fruntea statului un preşedinte pro-rus la alegerile din octombrie.
„În zece săptămâni în Moldova va fi ales un preşedinte care va favoriza sau calea pro-estică către Uniunea Europeană sau apropierea către Rusia. Guvernarea actuală este dedicată întru totul asigurării drumului către Uniunea Europeană. Moscova nu este foarte încântată, din această cauză avem nevoie de ajutorul Washingtonului şi al altor capitale vestice pentru a solidifica tranziţia noastră de la decenii de comunism într-o democraţie liberă,” spune premierul Filip, care mai vorbeşte despre pericolul unei propagande utilizate de Rusia pentru a „defăima Guvernul pro-UE” de la Chişinău şi „a direcţiona” alegerile către politicienii pro-ruşi.
Articolul premierului moldovean apare în publicaţia americană la câteva săptămâni de la anunţul democraţilor că vor plăti cu 600 de mii de dolari o companie de lobby americană, Podesta Group, pentru „stabilirea relaţiilor internaţionale ale partidului şi promovarea imaginii Republicii Moldova”.
L-am întrebat pe pe fostul ambasador moldovean la Washington, Igor Munteanu, în prezent director executiv al Institutului pentru Iniţiative Sociale „Viitorul” de la Chişinău, ce urmăreşte o astfel de campanie de lobby şi cât de convingătoare poate fi.
Europa Liberă: La început de iulie a fost acest anunț că Partidul Democrat a angajat compania Podesta din statele Unite să-l consilieze și să-i consolideze parteneriatul cu instituțiile de stat din Statele Unite ale Americii. Și, iată acuma apare un articol semnat de premierul moldovean Pavel Filip în publicația The Hill. Legătura există între aceste două lucruri, cum credeți?
Igor Munteanu: „Eu cred că da. În general țările mici în mod tradițional investesc în campanii de lobby în Congresul Statelor Unite pentru a se face vizibile, pentru a-și promova anumite proiecte speciale ori pentru a se decupla de anumite probleme sau sensibilități care se acumulează.”
Europa Liberă: Și scopul Moldovei care ar fi acuma?
Igor Munteanu: „Bănuiesc că Guvernul simte o anumită problemă de comunicare în raport cu instituțiile legislative și executive ale Statelor Unite și atunci, la sfârșitul anului trecut, s-a încercat implicarea anumitor actori care au mai multă libertate de a ajunge în oficiile ovale sau mai puțin ovale ale congresmenilor americani pentru a rezolva problema, pentru a fixa problema, cum spun americanii. În general nu este nimic condamnabil. Pentru că orice Guvern trebuie să comunice bine în presa internațională. Dar se vede clar legătura dintre acel contract semnat cu Podesta și acțiunile care au urmat în ultima vreme.”
Europa Liberă: Dle Munteanu, oricine poate obține un contract de acesta? De ce vă întreb, pentru că în aceeași publicație, The Hill, la 3 iulie era publicat un articol în care liderul neformal al acestui partid, al partidului democrat, dl Vlad Plahotniuc, era descris ca omul care a capturat statul Republica Moldova. Și atunci întrebarea mea este: lobbiștii fac contracte din astea cu oricine, nu îi selectează cumva sau cum e?
Igor Munteanu: „O întrebare foarte bună. Haideți să precizăm termenii: a face lobby în Statele Unite este un business, este o industrie, și, potrivit surselor The Economistși a altei reviste importante internaționale, orice dolar investit în lobby aduce cel puțin 220 de dolari profit curat. Respectiv, investițiile de lobby sunt cele mai interesate din punct de vedere al promovării unor interese. Asta se sesizează și la semnarea unor acorduri de liber schimb, asta se vede și la deschiderea unor uși pentru comitete importante de finanțe sau de control și de supraveghere legislativă.
Deci, din punctul de vedere tactic, sigur că Guvernul de la Chișinău a făcut un lucru bun, pentru că anterior nu au existat asemenea contracte prin care s-ar fi angajat companii de lobby și a existat întotdeauna un foarte mare deficit de atenție din partea unor grupuri de congresmeni față de țara noastră.
Ucraina, Bulgaria, Munte Negru, chiar și România, au investit masiv în promovarea intereselor și imaginii țărilor lor, în timp ce Republica Moldova lipsea de pe harta lobbiștilor. Dar vreau să vă spun că între anii 2010-2013 au existat multe vizite ale unor lobbiști americani pentru ca să angajeze Guvernul în anumite inițiative.
Întrebarea Dvs., însă, este legată probabil de un element important al acestui articol – cât de credibil este un interviu sau un opEd [eseu sau pagină publicitară într-o publicație de presă, care oferă o opinie a autorului, ce nu este angajat al publicației respective] apărut pe acest portal de bloguri al The Hill în acest moment? Pentru că dacă citești de la început și până la capăt acest opEd pare foarte laudativ, nu vine cu informații noi, este mai degrabă „laudă-mă gură, că ți-oi da friptură”. Nu este ceva care într-un fel să depășească blocajele, deficitul de imagine pozitivă pentru Republica Moldova care a fost afectată de pagube semnificative legate de miliard, legate de disfuncționalitatea instituțiilor de stat și legate de protestele care existau între grupurile de cetățeni revoltați în stradă, și guvernările sau prim-miniștrii care au plecat în anul 2015 și care au revenit în anul 2016, dar cu credibilitate scăzută.”
Europa Liberă: Deci, eficiența unei companii de lobby depinde în mare măsură de felul cum este întărită de acțiuni concrete, asta spuneți?
Igor Munteanu: „Depinde de ce cărți ai pe masă. Pentru că lobbiștii promit multe lucruri, dar nu sunt magicieni. Ei trebuie să lucreze cu stofa clientului și, respectiv, felul în care este scris acest opEd nu prea trezește încredere, nu prea trezește atracție din partea comitetelor sau oamenilor influenți din Congres. În al doilea rând, să nu uităm și faptul că apariția acestui opEd are loc în condițiile în care toată atenția legislativului este orientată spre schimbarea președintelui, la viitoarele alegeri care vin în toamnă, respectiv atenția este îndreptată dincolo de regiunea noastră și, în particular, atenția faţa de agenda internă a R. Moldova este destul de scăzută.
Asemenea opEd-uri sau asemenea inițiative din partea lobbiștilor trebuie să apară în momentul în care aceasta îți creează un maximum de vizibilitate pozitivă sau atunci când ești pe punctul de a rezolva o mare problemă pentru că se știe, toți își doresc să se asocieze cu o victorie și nimeni cu o înfrângere.
Din păcate, trebuie să constatăm că niciuna din problemele vitale ale sistemului politic și financiar-bancar încă nu a fost rezolvată. Uitați-vă chiar pe textul acestuiOpEd – prim-ministrul Filip se laudă cu faptul că a scăzut prețul energiei electrice sau că s-a ieftinit prețul la medicamente și alte lucruri. Total eronat. Să vorbești despre intervenția statului pentru a forma prețul la energie asta într-un opEddestinat lobbiștilor din Congresul SUA este tot așa cum te-ai lăuda că nu bați copii în fața unui grup de avocați pentru drepturile omului. Tot așa sună și fraza cu controlul prețurilor într-un stat care știe doar de economie de piața și nu de economie centralizată.
Asemenea anacronisme nu au ce căuta într-un OpEd al Republicii Moldova, indiferent de noblețea scopurilor pe care și le propune guvernul. Din contra, Republica Moldova ar fi trebuit să demonstreze în 1500 de semne de OpEd cum poate reuși guvernul să rezolve anumite probleme de sistem, care fac acest stat disfuncțional, și în care oficialii fură în continuare pentru că nu li se dă peste mână.
Nu este nici un secret că există multe companii americane, care sunt în continuare nemulțumite de administrarea fiscală a statului, de ambiguitățile cadrului de reglementare, de controale și de corupția existentă din sistemul de supraveghere a afacerilor, de facilitățile care se dau cu țârâita ori se dau numai celor „apropiați de putere”, de subsidiile care nu se mișcă – astea sunt elemente cheie ale unui mesaj puternic, care ar putea să deschidă niște uși în Statele Unite. Deci, oportunitatea și credibilitatea sunt elemente cheie ale oricărei inițiative susținute de companii profesioniste de lobby, care ar putea să servească intereselor apărate de Guvernul unei țări de talie mică, cu anumite probleme de legitimitate.
Europa Liberă: Eu înțeleg că nu prea credeți în eficiența acestei campanii, s-ar putea să se cheltuie 600 de mii de dolari, ca atât e costul contractului, iar Moldova să nu obțină prea multă vizibilitate?
Igor Munteanu: „Haideți să spun altfel: eu cred în eficiența sistemului de comunicare publică prin companii de lobby. Statul Georgia, vecina noastră, cheltuie din anul 2010, anual, cel puțin un milion de dolari pentru comunicare eficientă în SUA, inclusiv în raport cu cele două camere ale Congresului SUA și pe alte domenii relevante. Respectiv, când îți pui un scop, nu-ți pui un scop doar ca să rezolvi problema de imagine, ci pentru ca să atragi investiții, pentru ca să rezolvi probleme de comunicare, pentru ca să aduci instituții care într-un fel îți pot ajuta să performezi într-un domeniu în care se pun greu la punct standardele de guvernare corporativă; cu alte cuvinte, faci totul pentru ca SUA să te ajute să consolidezi statul pe care-l reprezinți, să consolidezi economia de piața, ori să anticipezi pericole majore, cum ar fi cele legate de terorism ori de un pericol de conflict.
Nu știu care sunt scopurile acestui contract de 600 de mii de dolari cu Podesta, și în general îmi pare oarecum delirant faptul că se încheie contracte de consultanță de acest gen în condițiile unei profunde crizei financiare. Deci, asta e o altă problemă pe care presa ar putea să o ridice mai clar. Eu cred că putem să investim în comunicare atunci când facem fapte bune și rezolvăm probleme care staționează.”
Europa Liberă: Dl Filip în acest articol zice, nu chiar cuvânt în cuvânt, dar idea principală ar fi că „avem nevoie de partenerii noștri occidentali pentru că propaganda rusească decredibilizează tot ce se întâmplă în Republica Moldova”. De aicea putem desprinde cam ce vor, de fapt, autoritățile moldovenești să obțină?
Igor Munteanu: „Eu nu pot să vă spun ce vor autoritățile Republicii Moldova, pentru că, pe de o parte, noi oferim trei licențe de posturi de televiziune și radio pentru Partidul Socialiștilor și apropiații lui, cu licențe de difuzare națională și, în același timp, ne plângem de propagandă rusă. Noi avem 80% din toate posturile care emit în Republica Moldova exclusiv în limba rusă, altfel spus, toate trompetele propagandei Kremlinului deja sunt pe piața mediatică a R. Moldova, și noi ne plângem americanilor de propagandă excesivă. Asta este ridicol.
După părerea mea, niciuna dintre deciziile de coordonare ale audiovizualului nu se iau în afara influenței politice a unui anumit partid din care face parte și dl Filip. Dacă nu suntem sinceri, noi transmitem mesaje exact pe dos americanilor și aceste contracte nu ajută. Este ca și cum ai face frecție la piciorul din lemn. Pentru că noi trebuie să fim credibili și să fim coerenți cu propriile mesaje pe care le lansăm și dacă nu suntem suficient de onești cu obiectivele pe care ni le punem noi aruncăm banii pe terasă.”
Europa Liberă: Dați-ne câteva exemple de campanii de lobby, de acțiuni similare, prin care țări similare Republicii Moldova au obținut ceva semnificativ?
Igor Munteanu: „Foarte simplu. Deci, sunt companii foarte mari care au ajutat țărilor care au fost pe valuri de aderare la NATO, de exemplu, sau la Uniunea Europeană. Chiar și pentru Uniunea Europeană anumite țări au avut nevoie de comunicare și de sprijin din partea Statelor Unite. Muntenegru a avut campanii de lobby recent, înainte de a intra pe ultimul (cel mai recent) val de aderare la Alianța Nord-Atlantică la Summitul NATO de la Varsovia. Înainte de asta, România a avut înțelegeri sau acorduri de lobby cu anumite companii pe timpul în care ambasadorul în Statele Unite era dl Mircea Geoană, după asta ministrul de externe. Și Ucraina are câteva contracte de lobby pe comunicare publică, după cum și Rusia a avut contract de lobby în perioada în care căuta susținerea SUA pentru a adera la OMC și a depăși Amendamentul Jackson Vanik, pe care, de altfel, R. Moldova l-a depășit fără companii de lobby, printr-o ofensivă dârză și meticuloasă a ambasadei.
A face lobby pentru anumite obiective punctuale este o practică normală și este profund integrată în procesul politic american. Nu trebuie să ne respingă faptul că anumite țări fac lobby pentru rezolvarea unor probleme. Problema depinde doar de credibilitatea mesajului, de coerența obiectivelor și de felul în care nu arunci banii doar pentru interese strict pe termen scurt, ci pe strategii în care chiar crezi. În afară de compania Podesta, există o comunitate foarte vastă de companii de lobby, cum este DLA Piper, BGR Group, Qorvis Communications care a lucrat inclusiv și pentru Georgia.
Lobb-ul american este foarte reglementat, astfel încît aceste companii trebuie să declare profiturile și activitățile lor până la ultimul cent, iar licența se obține prin autorizații a unor agenții federale. Pe site-ul Departamentului de Stat găsești întotdeauna toate rapoartele financiare ale companiilor, care sunt numite la Washington „K-Street”, cartierul rezidențial în care se găsesc multe dintre aceste companii. În cazul în care rapoartele sunt incomplete, iar liderii lor nu raportează toți banii care sunt transferați pentru anumite servicii staff-urilor sau pentru anumite inițiative politice, aceste companii își pierd licența și are loc distrugerea businessului lor.
Respectiv, lobby nu se face pentru ca să cumperi politicieni, ci pentru ca să facilitezi o cunoaștere mai bună a subiectului pe care vrei sa-l promovezi pe agenda ta în raport cu anumite grupuri politice, din partea unor comitete de profil pentru obiectivele care sunt tolerabile, care sunt acceptate de Statele Unite și de către statul care își promovează aceste interese, și care sunt făcute în mod transparent.”
Europa Liberă: Revenind la Moldova, înțeleg că va fi greu ca această companie să faciliteze totuşi o privire de asta pozitivă asupra Moldovei?
Igor Munteanu: „Sigur nu este deloc ușor. Dar, din nou, eu salut faptul că Guvernul vrea să comunice mai bine. Este extrem de prost atunci când există prim-miniștri care nu știu să vorbească nicio limbă străină, care nu se interesează de modul în care suntem priviți în străinătate, cum suntem cântăriți, măsurați, evaluați, alimentând un fel de autism politic local. Și cu atât mai mult este necesar să existe posibilități de a alimenta necesitatea unui Dialog strategic cu Statele Unite printr-o multitudine de canale și modalități. Dar pentru asta ai nevoie de spate puternic, ai nevoie de integritate, de politici interne stabile și credibile.
Asta este marea problemă și marea dificultate în care se găsește actualul Guvern de la Chișinău. Își pune mizele în foarte multe coșuri și nu este suficient de consistent cu obiectivele de modernizare și de integrare europeană, spune lucrurile pe jumătate, nu luptă cu toate puterile pentru acea investigație comprehensivă și eliberatoare de care are nevoie pentru a se spăla de păcatele corupților din guvernele trecute.
Este anume acel element care poate scoate la suprafață corupții din sistemul financiar-bancar și din sistemul clientelar politic, și există bănuiala rezonabilă că persistă abordarea de a ocroti pe cei apropiați de partidele politice ale actualei coaliții, care-și pot păstra funcțiile de conducere în pofida legăturilor lor cu marea corupție, deci are loc o justiție selectivă. Evident, aceste fapte nu pot alimenta încrederea și mutualitatea din partea unor guverne străine.”