La data de 26 septembrie, 2016, Guvernul și-a asumat răspunderea față de proiectul de lege care prevede, în esență, convertirea garanțiilor acordate în anul 2014 și 2015 pentru creditele BNM pentru Banca de Economii, Banca Socială și Unibank în datorie de stat[1] (a se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1085 din 26 septembrie 2016 cu privire la angajarea răspunderii asupra proiectului de lege privind emisiunea obligațiunilor de stat în vederea executării de către Ministerul Finanțelor a obligațiilor de plată derivate din garanțiile de stat nr. 807 din 17 noiembrie 2014 și nr. 101 din 1 aprilie 2015 (în continuare Proiectul de lege din 26.09.2016 privind emisiunea obligațiunilor de stat în vederea executării garanțiilor Guvernului), Monitorul Oficial nr. 329-336 din 27 septembrie 2016).
La prima vedere, măsura respectivă ține doar de executarea prevederilor legale[2] conform cărora, dacă beneficiarul creditelor nu va fi în stare să întoarcă datoria, aceasta va fi transpusă pe bugetul de stat. Astfel, în contextul falimentului celor 3 bănci, garanția se transformă în datorie de stat, cu implicațiile fiscale corespunzătoare. Pe lângă executarea prevederilor legale, Guvernul a recurs la această măsură din alte două considerente importante. În primul rând, pentru a evita o altă lovitură de imagine în rezultatul neonorării obligațiunii de plată față de BNM, fapt ce ar compromite și mersul negocierilor cu FMI privind un potențial Memorandum de finanțare. În al doilea rând, această măsură a asigurat protejarea independenței BNM, deoarece, dacă Guvernul nu ar fi asigurat convertirea, fondul de rezervă al BNM ar fi devenit debitar, ceea ce, conform Legii BNM[3], ar obliga statul, în persoana Ministerul Finanțelor, să transfere suma restantă către BNM.
Cu toate acestea, conștientizând constrângerile existente, atât a Guvernului, cât și a BNM, atestăm cel puțin 6 probleme asociate cu natura și modul în care a fost luată această decizie: lipsa de transparență a procesului decizional, caracterul nedemocratic al adoptării deciziei respective, decizia a fost luată pe fondul progreselor modeste în remedierea consecințelor fraudei bancare, convertire a garanțiilor emise de Guvern în obligațiuni de stat comportă și un hazard moral sporit, rată efectivă a dobânzii de 5% asupra obligațiunilor emise pentru perioada de 25 de ani, nu are justificare economică și în ultima instanță, este un act de injustiție socială evidentă.