Orice intenție a Guvernului de ajutorarea a familiilor tinere în soluționarea problemei locative este salutabilă. Însă totodată este necesar să ne asigurăm că bunele intenții sunt și bine implementate, și în rezultat vom obține cea ce ne-am dorit, scrie pe blogul său economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță.
Intenția Guvernului este de a stimula această piață și a ajuta tinerii, însă există două riscuri majore:
- Concurența neloială
Legea din start prevede că va fi oferit suport doar celor care vor contracta credit de la bănci. Ce avem de fapt în prezent?
Numărul persoanelor care iau credit ipotecar este de 7-8 mii anual. În ultimii doi ani sectorul bancar trece prin dificultăți de creditare, iar pe acest fundal urmărim o înflorire a sectorului nebancar, care în câțiva ani și-a dublat cota de piață de la 8% la 16%.
Piața de creditare, inclusiv ipotecară, în acest an crește doar datorită sectorului nebancar.
Trebuie să admitem că cel puțin jumătate din cei care și așa au decis să ia un credit ipotecar, în cazul programului ”Prima Casă”, ei vor apela la acest program pentru a-și minimiza costurile. Cea ce este bine. Dacă presupunem că apartamentele lor sunt la jumătate din prețul maxim admis de lege, adică 500 mii lei, atunci Guvernul va trebui să ofere un miliard de lei garanții anuale doar pentru cei care și așa au decis să procure prin ipotecă. Aici noi nu vedem o problemă. Problema este în condițiile Guvernului de a te credita DOAR DE LA BĂNCI.
Ce avem în rezultat: Guvernul alocă UN MILIARD de lei anual, doar pentru a convinge cetățenii să nu se crediteze de la companiile nebancare, care sunt mult mai eficiente în prezent, dar să meargă la bănci, care au probleme cu oferirea de credite clienților.
Deci, în loc să încurajeze concurența, Guvernul fără să vrea creează o concurență neloială în favoarea celor neeficienți.
Totodată, este excesivă cerința de a obține aprobarea specială de la BNM. Cu ce ocazie acest impediment birocratic? Pe de parte Guvernul luptă cu autoritățile excesive, anulează actele permisibile, pe de altă parte le creează din nou.
Există criterii de eligibilitate stipulate în legea ”Prima Casă” și este suficient.
Deci primul risc major este că această lege nu ajută tinerele familii, dar este un lobby pe banii publici în favoarea băncilor și contra companiilor nebancare.
Pentru a evita acest risc, este necesar o redactare a legii și includerea tuturor instituțiilor financiare în acest proiect de lege.
- Riscul de excrocherie.
În condițiile unei piețe imobiliare slab dezvoltate, unde valoarea oficială a imobilului este mult mai mică decât valoarea reală, este foarte ușor de realizat o schemă foarte primitivă de excrocherie.
Astfel, de la persoana fizică se solicită o contribuție de 10% inițial, ca aport personal. Însă ele pot evita ușor această restricție, procurând apartament, fără nici un risc financiar personal. Prin înțelegere cu vânzătorul este declarat o valoare a apartamentului cu 20% mai mare decât cea reală. Drept consecință persoana procură un imobil fără investiții personale.
Voi exemplifica. Persoana procură un apartament cu valoarea reală de 25 mii USD, însă prin înțelegeri cu vânzătorul declară valoare de 30 mii. Contribuția sa este de 3 mii USD, iar banca prin GARANȚIA Guvernului îi oferă un credit de 27 mii. Acest credit acoperă valoarea integrală a apartamentului, iar persoana rămâne și cu 2 mii USD, pe care îi poate utiliza la plata primelor tranșe.
Consider că pe lângă valoarea maximă a unui imobil, trebuie să existe și valoarea maximă admisibilă pentru 1 m2 de imobil, cea ce va determina riscul unei excrocherii.
Totuși vreau să remarc că acest proiect de lege este binevenit, iar discutarea lui în public, doar va crește calitatea legii adoptate de Parlament. Iar în final vom avea o lege, care cu adevărat va fi un instrument de susținere a tinerilor la procurarea unui imobil.