S-ar putea studia comportamentul dictatorilor lumii pe baza preferinţelor lor culinare? Experţii spun că da, deoarece dacă ne luăm după ce şi cât “suporta” stomacul unora dintre ei, acest lucru ar putea reflecta un psihic oarecum instabil.
Preferinţele lui Lenin erau puţine, dar bune. Cel care spunea poporului „Nu munciţi, nu mâncaţi” avea gusturi burgheze: clătite cu caviar scăldate în votcă. Stalin prefera şi el caviarul, iar peşte nu mânca niciodată fără să aibă rachiu cu piper alăturim scrie Evenimentul Zilei.
Pâine fără limite
Bomboanele de ciocolată îi plăceau la nebunie lui Stalin şi le savura în propria sală de proiecţie, când urmărea vreunul dintre filmele preferate, de obicei american şi cu multe picioare dezgolite. Lui Mussolini îi plăcea foarte mult pâinea. Avea întotdeauna la el o bucată, chiar şi în timpul furtunoaselor sale discursuri pro-naziste. Ca soldat, a fost văzut terminându-şi, fără să i se clintească un muşchi al feţei, porţia zilnică din gamelă, după ce a scos un nevinovat şoricel gătit din greşeală. Dar, într- un restaurant, strâmba din nas dacă friptura nu era bine rumenită sau dacă paharul nu era bine spălat şi nu strălucea.
Hitler era cumpătat: nu fuma, nu bea, evita cafeaua şi chiar ceaiul tare, înlocuindu-le cu infuzii. Acorda o mare importanţă regimului vegetarian, la care nu renunţa decât în momentele de solicitare maximă. Câteodată mânca friptură şi şampanie în compania balerinelor, febleţea lui.
Ouăle, preferatele lui Ceauşescu
Ceauşescu îşi lua în deplasări mâncare de la Bucureşti şi numai dacă îl măcina vreo poftă, din senin, era trimisă o echipă formată din bucătar – pentru verificarea calităţii produsului, medic -pentru eventuale analize ale produsului şi securist- pentru intervenţia în cazul unor incidente. Nu mânca mult, dar era foarte pretenţios, fiindu-i frică să nu se intoxice.uăle, preferatele lui Ceauşescu
Pâinea „tovarăşului” se făcea la Braşov şi în alte oraşe, iar, după ce era marcată, se transporta lalolaltă cu „pâinea pentru popor” pentru nu se descoperi din care va mânca Ceauşescu. Ouăle se numărau printre preferatele sale, de asemenea caviarul, iaurtul şi vânatul. Aprecia şi o băutură bună lângă un fel de mâncare, după moartea sa fiind găsite aproximativ 1.150 de sticle de vin, votcă, vişinată şi şampanie, unele provenind din foste ţări comuniste şi state nord-africane, altele fiind făcute chiar în beciurile casei dictatorului.
O cafea bună
Liderul chinez Mao adora orezul picant amestecat cu bucăţele de peşte rar şi poftea des la produsele bucătăriei thailandeze. Gurmandul găsise un mod interesant de a-şi hrăni poporul: după ce examinse o rasă de câini (shar-pei), a impus-o în alimentaţia poporului, deoarece o considera un simbol al erei imperiale. Viaţa fostului dictator cambodgian Pol Pot este încă învăluită în mister. Când îşi manifesta preferinţele culinare, nu îl interesa că „programul purificator” a dus la înfometarea poporului.
Pol Pot se înfrupta, liniştit, din deliciile bucătăriei franceze (conform biografilor, îi aducea aminte de perioada când studiase electronica la Paris), ale celei orientale şi nu-şi refuza o cafea bună. O cohortă de soţii şi acoliţi erau gata, oricând, să îi satisfacă cele mai pretenţioase gusturi în materie de mâncare.
Pofticioşii la fast-food
În ceea ce priveşte “dictatorii recenţi”, Fidel Castro nu a ascuns niciodată faptul că este un pofticios. Puiul picant se află pe locul întâi în preferinţele lui, urmat de friptura de porc şi delicioasele cozi de homar. Deşi se pronunţă „împotriva imperialismului american”, este înnebunit după produsele fast-food. Înnebunit după fast-food se pare că este şi Kim Jong-Un, liderul Coreei de Nord, cel care îşi lasă populaţia să moară de foame. Incredibil este faptul că, după cum notează presa occidentală, tiranul coreean obişnuia, încă de când avea vârsta de 7 ani, să bea doar vinuri de Bordeaux, şi să fumeze ţigarete mentolate Cartier! “Adoră să mănânce şi foarte mult peşte proaspăt prins – cât să îi mişte în farfurie”, spune fostul bucătar personal al dictatorului, care l-a slujit pe Kim Jong-Un timp de 13 ani.
Conform experţilor, “în spatele popoarelor supuse la privaţiuni fără seamăn s-au ascuns, întotdeauna, dictatori care nu şi-au refuzat nici o plăcere”.
sursa: EVZ.ro