Preşedintele Forţei Civice, Mihai Răzvan Ungureanu, a povestit celor de la revista Kamikaze cum, după liceu, cânta pe la nunţi şi prin restaurante alături de un lăutar rom.
„Ajunsesem să cânt și la nunți, și în restaurante. Nu cu formația, ci cu un om pe care l-am apreciat enorm, Petrică Mandache, rom, instrumentist, cel mai slab om pe care l-am văzut în viața mea (…) Avea niște mîini însă absolut fermecate, pe ce punea mîna se transforma în instrument. De la el am învățat tehnici de bas, iar odată, pe un pian ușor dezacordat, l-am auzit atacînd Simfonia a doua de Rahmaninov. De la nunți cîștigam cîteva sute de lei. Trebuia să am grijă să nu afle părinții, dar aveam bani de buzunar. Cântam din repertoriul Azur, <>, <>, acelea erau deliciul, că nu mergeam să cînt Beatles. Am cîntat și în armată”, a povestit Ungureanu pentru revista Kamikaze.
Am cîntat și în armată, pe care am făcut-o la Cercetare în adîncime, divizia a zecea din Constanța. Nu a fost o armată ușoară. Am fost un lunetist destul de bun, dar au fost și episoade mai neplăcute. Un coleg de generație nu a avut ceva mai bun de făcut decît să mă toarne la CI-stul unității pentru nu știu ce tîmpenii vorbeam prin dormitor și CI-stul a fost foarte serios și m-a pocnit. Au fost multe întîmplări, de pildă săream gardul unității și mă duceam să cînt la Restaurantul Boema, în weekend, mai ales. Mă dădeam după cortină ca nu cumva să mă vadă ofițerii și subofițerii care își scoteau soțiile seara la restaurant. Mai complicat a fost un episod, pe 13 noiembrie 1987. Noi eram TR-iști, dar lîngă noi era o unitate de tineri care făceau armata lungă, de un an și patru luni, și aveam printre băieții de acolo un prieten care avea în grijă o stație mare și cu care reușisem un aranjament. Seara, cînd toată lumea se culca, el ridica antena, îi dădea drumul și mai trăgea muzică de la Europa liberă. Și el ne spune pe 13 noiembrie: «Măi, se întîmplă ceva în țară!» Pe 14 a fost alarmă. Pe 14-15 am fost cu muniție de război la noi, pregătiți de intervenție. Eram copii. Nu ne-a spus nimeni despre ce e vorba, am aflat abia pe 16, cînd muniția a fost retrasă. Eram pregătiți probabil să intervenim la Brașov. Ce s-ar fi întîmplat? Bună întrebare. Eram un copil de 18 ani căruia-i pui pușca în mînă și care are în spate un ofițer care-i zice «Ordinu-i ordin!».“
sursa:www.kmkz.ro