O poveste de „epurare” a banilor din bugetul raional a început la Orhei cu 3 ani în urmă. În 2014, Consiliul raional (CR) Orhei a decis să renoveze reţelele de apeduct şi canalizare și să construiască o staţie de epurare comună pentru Tabăra de odihnă “ Mioriţa” şi Şcoala sanatorială din Ivancea. De atunci, despre acest proiect investiţional, care costă aproape 2 mlioane de lei, nu o dată s-a vorbit cu nelinişte la şedinţele CR Orhei şi nu o dată a scris presa. Dar cei 3 ani de vorbit şi de scris s-au încheiat cu o declaraţie descurajantă: staţia de epurare nu este funcţională.
Anunțul a fost făcut la sfârşitul săptămânii trecute, de către şefa Direcţiei Generale Educaţie (DGE), Silvia Mustovici. În cadrul şedinţei CR Orhei, unde a fost examinată chestiunea privind organizarea odihnei de vară a copiilor la tabăra “Mioriţa” gestionată de DGE, funcționara a spus că staţia de epurare nu este funcţională.
Această declarație a răsunat public datorită consilierului Andrei Globa, care a solicitat informaţii despre starea în care se află staţia de
epurare. “Specialiştii spun că stația nu este funcţională. Avem avizat proiectul care a demarat pentru a uni sistema de canalizare a taberei la cea a Primăriei Ivancea”, a anunţat Mustovici, fără a preciza însă cine efectuează lucrările şi în ce condiţii.
O solicitare a avut şi consilierul Valeriu Covaș. Acesta i-a propus preşedintelui raionului, Tudor Golub, să se adreseze la Procuratura Generală şi la CNA pentru a prelua dosarul pe care poliţia din Orheil l-a pornit încă acum un an, în scopul stabilirii dacă la executarea lucrărilor la tabăra ”Miorița” au fost admise ilegalități. Consilierul mai vrea ca, în paralel cu dosarul penal, care ar putea dura, să se meargă în instanţa de judecată cu un dosar civil către “gospodarii care nu au făcut acolo nimic, dar au luat “ștefăneii”(banii, n.r.) din buzunar”.
Banii, pe cât au fost luaţi, pe atât au fost daţi
Luarea banilor din buzunarul public s-a produs, de fapt, pe cale absolut amiabilă, în rezultatul unei licitaţii care a fost câştigată de firma “Concretcons” SRL. Astfel, la sfârşitul lunii iunie 2014, DGE Orhei a încheiat un contract de achiziţie a lucrărilor de reabilitare a reţelelor de apeduct şi canalizare cu construcţia staţiei de epurare pentru tabăra ” Mioriţa” şi Şcoala sanatorială din satul Ivancea, iar după aceasta a transferat antreprenorului întreaga sumă – 1.977.777,78 lei.
Executarea lucrărilor a durat mai mult decât era prevăzut, iar din cauza pretenţiilor autorității contractante, in special fată de stația de epurare nou construită, recepţia finală a acestui obiect aşa şi nu a avut loc. Asta, chiar dacă „Concretcons” SRL susţine că şi-a îndeplinit toate angajamentele contractuale, inclusiv în ce priveşte asfaltarea locurilor unde s-a săpat pentru sistemul de apă și canalizare.
Şi fostul preşedinte al raionului, Ion Ștefârță, şi-a exprimat de mai multe ori părerea că proiectul investiţional de la Ivancea este un lucru bun. Actuala conducere a raionului şi cea a DGE Orhei susţin, însă, contrariul.
Fiecare cu dreptatea lui, iar banii și stația nu-s
Fiecare parte operează cu argumentele şi documentele pe care găseşte de cuviinţă să le dezvăluie, mai ales că doar un cerc restrâns cunoaşte condiţiile şi termenele contractului de achiziţie a serviciilor. În acelaşi timp, cercul larg de cetăţeni are acces doar la puţinele informaţii deschise din registrele de stat de achiziţii publice.
Nici jurnaliştilor care au încercat să elucideze acest subiect în care figurează o sumă cu multe zerouri, cheltuită în mod discutabil, nu le-a fost uşor să facă rost de mai multe date necesare clarificării. Or, din ceea ce oferă platformele cu date deschise (http://tender.gov.md/ro 
şi http://etender.gov.md , http://opencontracting.date.gov.md/ ) putem afla doar cine, când, cui şi de ce a ajuns să plătească aproape 2 milioane de lei. Nu ne putem însă convinge că în rezultatul procedurii de achiziţie publică banii au ajuns la firma care merita şi nici dacă, ulterior, acei bani au fost utilizaţi în modul cuvenit.
Ei bine, datorită informaţiilor colectate din mai multe surse, cunoaştem ca la licitaţia de la mijlocul anului 2014 au participat patru agenţi economici. Câştigătoare a devenit ( desigur, nu fără a fi luat în calcul preţul mai mic) Concretcons SRL care, la acel moment, era încă destul de tânără – avea un an de la înregistrare. Legat ori nu de scandalul lucrărilor de la tabăra “Mioriţa”, dar de ceva vreme firma ar fi intrat deja în faliment, aşa încât nu poate nici să fie sancționată pentru că a exagerat considerabil volumele şi valoarea lucrărilor îndeplinite, așa după cum a constatat Inspecția de Stat în Construcții încă în toamna anului 2015.
Lucrări și bani suplimentari – da, informații – ba
Ce ar mai trebui de menționat aici este faptul că relativ nu demult – înaintea precedentului sezon estival, DGE Orhei a mai contractat lucrări de reparaţie la tabăra “Mioriţa”. Despre aceasta aflăm de pe paginile web cu date deschise, unde se arată că în luna mai 2016, în rezultatul procedurii de achiziţionare prin cerere de oferte de preţuri, la care au participat 13 operatori economici, dreptul de a primi cca 261,5 mii lei şi a face reparaţie l-a obţinut Tinichigiu SRL.
Sursele deschise nu oferă detalii despre aceste lucrări şi nici alte informaţii despre achiziţionarea cărorva renovări la “Mioriţa” nu au fost publicate. În acelaşi timp, jurnalistul Vasile Roman, care este şi consilier raional, a scris că, înaintea precedentului sezon estival CR Orhei a alocat suplimentar 500 mii lei pentru pavarea trotuarelor şi lichidarea altor lacune existente în tabără.
Acest articol a fost elaborat în cadrul proiectului „Dezvoltarea contractării deschise în Moldova prin activități de informare și de consolidare a capacităților pentru participanții la procesul de achiziții publice (Developing Open Contracting in Moldova through informing and capacity building activities for participants in public procurement process),finanțat de Banca Mondială, implementat de IDIS „Viitorul”.
Opiniile exprimate aparţin autorului. Administraţia IDIS „Viitorul” și consiliul administrativ al Institutului pentru Dezvoltare și Iniţiative Sociale „Viitorul” nu poartă răspundere pentru estimările și opiniile prezentate în cadrul acestei publicaţii.
Autor: Tatiana Djamanov