Victimele evenimentelor din aprilie 2019 au rămas cu sentimentul că justiția e inaccesibilă

Investigațiile și urmăririle penale care au urmat evenimentelor din aprilie 2009, precum și sancțiunile aplicate celor câțiva ofițeri din cadrul forțelor de poliție, nu au fost pe măsura amplorii și gravității abuzurilor aplicate demonstranților pașnici de acum zece ani. Acest lucru a produs victimelor sentimentul că justiția este inaccesibilă, dar și un sentiment de neputință în fața impunității. Sunt constatări ale unui raport prezentat, astăzi, de către Amnesty International Moldova, care menționează că Republica Moldova are nevoie de o agenție specializată în investigarea torturii, tratamentelor inumane și degradante aplicate de către reprezentanții organelor de drept. Fără o astfel de instituție nu există certitudine că tortura și relele tratamente din trecut, inclusiv cele legate de 7 aprilie 2009, vor fi vreodată investigate efectiv, iar societatea va continua să aibă sentimentul că justiție în Moldova nu se face, sunt de părere membrii organizației, citați de IPN.

Studiul realizat de către un cercetător străin al Amnesty International, în urma unei vizite în Moldova în luna februarie anul curent, arată că în acești zece ani, după evenimentele din aprilie 2009, au fost întreprinse unele eforturi pentru a combate tortura, relele tratamente și impunitatea, însă acestea doar creează impresia că justiția în Moldova este realizată, problemele nu au dispărut. Președinta Amnesty International Moldova, Veronica Mihailov-Moraru, a spus că au fost operate modificări legislative în 2012 pentru a proteja victimele torturii, au fost lansate instruiri pentru actorii implicați, pentru prevenirea a astfel de cazuri, dar sistemul nu a fost schimbat. Cazul lui Andrei Braguţa, care a decedat, acum un an și jumătate, maltratat în timp ce se afla în custodia statului, a readus problema în atenția publicului.

În cazul lui Andrei Braguţa, care suferea de probleme de sănătate mintală, tortura și relele tratamente au persistat de la reținerea lui, până la plasarea în celulă cu alți deținuți, dar și neoferirea asistenței medicale adecvate. Într-un alt caz, omului de afaceri Serghei Cosovan, deținut în Penitenciarul nr. 16 de la Pruncul din septembrie 2017, medicii i-au recomandat internarea într-un spital, dar conducerea penitenciarului refuză să-l transfere.

Prezent la eveniment, Ion Guzun, jurist la Centrul de Resurse Juridice, a spus că, după zece ani de la evenimentele din aprilie 2009, când e vorba de detenția persoanelor și acordarea serviciilor medicale, relele tratamente sunt prezente în sistemul penitenciar și chiar se atestă un regres în acest sens.

Ludmila Popovici, director executiv al Centrului „Memoria”, a menționat că au fost făcuți niște pași mici ca să se facă lumină asupra fenomenului „7 aprilie”. Dar nu au fost întreprinse măsuri serioase pentru a face dreptate celor care au suferit și pentru a garanta că asemenea lucruri nu se vor mai repeta.

Potrivit raportului Amnesty International Moldova, în timpul protestelor din aprilie 2009 poliția a reținut cel puțin 600 de persoane, multe dintre ele au fost maltratate în tipul arestărilor, în incinta secțiilor de poliție. Procuratura Generală a înregistrat atunci 108 plângeri. Amnesty amintește că în 2015 Procuratura Generală a publicat un comunicat de presă în care a rezumat rezultatele acțiunilor în cazul acestora. Potrivit documentului, au fost pornite 71 de cauze penale separate, care au rezultat cu condamnarea a 29 de polițiști. De atunci toate procedurile penale relevante au fost închise, fie încheiate, iar la 31 decembrie 2018, toate audierile judecătorești au încetat. Deși nu există alte statistici disponibile reprezentanților Amnesty International Moldova, inclusiv după cea mai recentă întâlnire pe această temă cu un reprezentant al Procuraturii, conform informațiilor disponibile publicului larg, dintre toți ofițerii de poliție condamnați în legătură cu evenimentele din aprilie 2009 doar unul a primit sentință cu executare, în legătură cu moartea unui protestatar, acesta reușind să se ascundă înainte de a fi plasat în custodie, în timp ce toți ceilalți au primit sentințe cu suspendare.