VIAŢA BATE BANCUL sau Amintiri din ‘era’ pre-prezidentiala

Gata,   il avem pe   Nicolae Timofti!  De-a-ntregul si irevocabil  Presedinte al nostru . A fost ales  de Parlament,  validat de Curtea Constitutionala si investit in functie in vazul intregii lumi, care a tot  asteptat ca asta odata si odata sa se intample.

Asteptand  cu sufletul la gura vreo  2,5 ani,   unii sarmani nici n-au apucat sa se bucure de izbanda…

Cica,  prin toamna-iarna trecuta, intr-un sat din partile Rezinei a murit o batrana. La inmormantare, o boceau toate neamurile. Dar cea mai  nealinata parea durerea  feciorului  femeii , care o jelea pe raposata cat il tinea  gura.  Bocetul barbatului era de-a dreptul sfasietor: „Mama-mamaaa! Cui ne lasi si fara presedinteeeee?!”

Spune lumea  ca despre acest caz a scris chiar si o publicatie din partea locului.

O alta istorie, mai dincoace, e legata de unul din ultimele nume din acea  sumedenie  de  candidati carora li s-a prorocit ca ar putea sa devina presedinte.

O  colega de serviciu a mers la  bunica-sa in sat tocmai in perioada cand parea ca   Veronica Bacalu iata-iata va deveni presedinte…

Ca de obicei, s-a intins masa,  s-au pus bucate . S-a scos o tuica buna de casa  si cate un paharut ( stopka -„moldoveneste”) pentru fiecare mesean. 

Vorba veni, desigur,  despre  presedintele neales amar de vreme. Si  gazda unde-si spune simpatia:

– Da’ mie de Stopka imi place. Eu as vrea ca Stopka sa castige.

-Care Stopka, bunico?

– Pai, asta, fata ceea – Veronica. Of, Doamne iarta-ma! Nu Stopka!..Bacalu!…

Al vostru pe de-a-ntregul si irevocabil ,

„Bancher” de bancuri