Vasile Botnaru: „Fără a doua şedinţă este imposibil să se facă un plan de lucru foarte concret”

Sub presiunea străzii, unde se protestează non-stop din 6 septembrie, Președinția, Parlamentul și Guvernul au organizat astăzi convorbiri cu reprezentanți ai societății civile, inclusiv Platforma Civică „DA”, în vederea semnării unui pact social „Pentru Moldova”. Cum invitația la dialog a fost formulată în termenii cei mai vagi posibili, prima întrebare este: cu cine a vrut să stea și cu cine a stat de vorbă puterea?

Avem legătura cu Vasile Botnaru, care a fost prezent la discuții:

Europa Liberă: Cât au durat negocierile şi s-au încheiat cu vreun rezultat?

Vasile Botnaru: „În primul rând, Platforma „Demnitate şi Adevăr” şi-a anunţat lista de revendicări, ele erau foarte ultimative, cu termeni limită, privind demisii, reforme, proiecte de legi, şi a plecat. Practic, în scurt timp după ce şi-a anunțat această listă. Şi, în sensul acesta, sigur că un dialog cu protestatarii sau cu vârful de lance al protestatarilor nu a ieşit.

În schimb, puterii i-a reuşit să dea, probabil, semnalul, senzaţia că nu este platforma singura care poate să reprezinte poporul. Şi aceasta s-a accentuat. Și, probabil, aceasta a fost intenţia autorităţilor, să instituie acest dialog cu mai multe voci, cu mai multe vârfuri de reprezentare a poporului. Şi de acum încolo să zică: „Nu sunteţi voi singurii. Şi de acum încolo nu ne şantajaţi”. Puterea a ţinut a „N” oară, probabil, să spună că, dacă Doamne fereşte, se întâmplă anticipate, vine cine nu trebuie la putere şi, din cauza aceasta, nu trebuie să accepte şantajul străzii.”

Europa Liberă: Implicând Partidul Socialiştilor şi partidul lui Renato Usatîi sub „cine nu trebuie”?

Vasile Botnaru: „Da. Avându-se în vedere sigur că promotorii cursului anti-european.”

Europa Liberă: În afară de un exerciţiu de imagine, au adus aceste discuţii la vreun rezultat, vreo concluzie? Vor continua negocierile?

Vasile Botnaru: „Cred că vor continua şedinţele meselor rotunde. Și puterea are de gând să-şi aleagă din lista propunerilor sonorizate ce i-ar conveni, ce i-ar place. Numai că aceasta nu duce nicăieri. Puţinii, care au avut curajul să vorbească mai rebel, nu i-au lăudat deloc.”

Europa Liberă: Care au fost vocile mai critice?

Vasile Botnaru: „De exemplu, directorul Institutului de Politici Publice, Arcadie Barbăroşie, care le-a spus verde în faţă că au urgent de soluţionat nişte probleme legate de reforma juridică. Sau Natalia Morari, jurnalista cunoscută, care, iarăşi, i-a vizat pe conducătorii partidelor de guvernare, în special Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc, care ar trebui ei să ia decizii radicale, dacă vor să repare măcar reputaţia, imaginea guvernării.

Cert este că se face o încercare, din nou, a se păstra aparenţele. Dar vine iarna, dar lucrurile se agravează şi, cu decorul acesta, așa, bonom şi un pic patriotard, am impresia că nu se obţine nimic.

Dar, în schimb, masa rotundă a fost folosită pentru lansarea unui îndemn foarte clar pentru a se studia posibilitatea de unire cu România, reunificarea cu România, printr-o fază de federalizare. Nicolae Dabija a sonorizat ideea aceasta, la care spicherul Parlamentului i-a răspuns, în concluzie, că poate e timpul poporul să fie întrebat în cadrul unui referendum, după care toată lumea să-şi asume consecinţele acestui referendum. Adică nu a mai sărit nimeni, ca altă dată, în capul unioniştilor. Poate pentru că nu erau socialiştii.”

Europa Liberă: Este prima dată, că actuala putere, în tot cazul, vorbeşte despre posibilitatea unui referendum pe asemenea temă.

Vasile Botnaru: „Da, sigur că s-a vorbit în contextul unor plebiscite, unor referendumuri şi în alte subiecte. Dar şi un viceprimar tot aşa a spus că poate calea spre Uniunea Europeană trece prin România; sau dacă nu, atunci haideţi să ne răsuflecăm mânecile. Au fost tot felul de păreri. Şi acum tocmai, din această diversitate, puterea are libertatea să-şi aleagă ce i-ar conveni, ce i-ar plăcea, ce i s-ar părea puterii productiv. Cel puţin pentru prima tentativă de dialog social a fost o diversitate şi, mai curând, o adunătură de păreri. Fără a doua şedinţă, sigur că este imposibil să se facă un plan de lucru foarte concret.”