Transmiterea gratuită de la persoanele private la autoritățile locale a instalațiilor de alimentare cu apă – neconstituțională

La 1 noiembrie 2016, Curtea Constituţională a pronunțat hotărârea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 19 alin.(4) din Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare (Sesizarea nr.76g/2016).

Circumstanţele cauzei

La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 19 alin.(4) din Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, ridicată de judecătorul din cadrul Curții de Apel Cahul, Vitalie Movilă, în dosarul nr.05-2a-1487-25112015, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

Potrivit articolului 19 alin.(4) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, la finalizarea lucrărilor de construcţie, instalaţiile şi reţelele publice de alimentare cu apă şi de canalizare, situate pe teren public, construite de persoane fizice şi/sau de persoane juridice, precum şi cele construite până la intrarea în vigoare a prezentei legi, indiferent de sursa de finanţare, se transmit gratuit la balanţa autorităţii administraţiei publice locale sau direct operatorului în conformitate cu decizia consiliului local.

Autorul excepției de neconstituționalitate a pretins, în esență, că prevederile articolului 19 alin.(4) din Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, contravin articolelor 46 alin.(1), (2) și (3) și 54 din Constituţie.

Sesizarea a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că articolul 9 din Constituţie consacră existenţa proprietăţii private asupra bunurilor materiale şi intelectuale, iar potrivit articolului 46 din Constituţie, dreptul la proprietatea privată este garantat și nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

În jurisprudența sa Curtea a reţinut că în calitate de „bun”, protejat de articolul 46 din Constituţie şi de articolul 1 din Protocolul nr. l la Convenţia Europeană, poate fi recunoscut orice element al activului patrimonial al persoanei, care are valoare economică.

În același timp, Curtea a menționat că potrivit articolului 127 alin.(4) din Constituție bogățiile de orice natură ale subsolului, inclusiv apa, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

În context, Curtea a subliniat că apa este atribuită la categoria patrimoniului natural al statului și are o importanţă majoră pentru societate. Protecţia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă sunt acţiuni de interes general.

Conform prevederilor contestate ale articolului 19 alin.(4) din Legea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, la finalizarea lucrărilor de construcţie, instalaţiile şi reţelele publice de alimentare cu apă şi de canalizare, situate pe teren public, construite de persoane fizice şi/sau de persoane juridice, precum şi cele construite până la intrarea în vigoare a prezentei legi, indiferent de sursa de finanţare, se transmit gratuit la balanţa autorităţii administraţiei publice locale sau direct operatorului în conformitate cu decizia consiliului local.

Totodată, examinând excepția de neconstituționalitate Curtea a observat că o normă similară este cuprinsă și la articolul 5 alin. (41) din Legea nr.272-XIV din 10 februarie 1999 cu privire la apa potabilă. În aceste condiţii, deşi la ridicarea excepţiei autorul sesizării nu a invocat neconstituţionalitatea articolului 5 alin.(41) din Legea cu privire la apa potabilă, Curtea a constatat că acesta se află în conexiune cu prevederile contestate.

Curtea a reținut că potrivit prevederilor legale menționate, instalațiile și rețelele publice de alimentare cu apă și de canalizare se transmit gratuit la balanţa autorităţii administraţiei publice locale sau direct operatorului, inclusiv în cazul în care au fost construite cu propriile investiții ale persoanelor fizice şi/sau persoanelor juridice.

Astfel, Curtea a menționat că în timp ce persoana a obținut autorizații necesare pentru efectuarea legală a construcțiilor și a investit resurse proprii, acestea sunt transmise ulterior cu titlu gratuit.

Curtea a reținut că reieșind din faptul că apa este atribuită la categoria patrimoniului statului, iar prevederile contestate se referă la instalaţiile şi reţelele publice de alimentare cu apă şi de canalizare, situate pe teren public, este dreptul legislatorului de a reglementa modul de utilizare a acesteia. În același timp, Curtea a subliniat că orice reglementare nu poate afecta în substanță drepturile persoanei de a dispune de bunurile sale.

Curtea a constatat că norma articolului 19 alin.(4) reprezintă în fapt o expropriere fără a stabili dreapta și prealabilă despăgubire a proprietarului sau titularului de alte drepturi reale asupra rețelelor de alimentare cu apă.

Curtea a reținut că exproprierea este una din cele mai severe măsuri care poate fi luată împotriva dreptului de proprietate privată, deoarece nu este doar o simplă limitare a dreptului, ci duce la pierderea acestuia. În acest sens, potrivit Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică, exproprierea urmează a fi precedată de o despăgubire a titularului bunului.

De asemenea, cu privire la compensația acordată titularului dreptului de proprietate pentru privarea de dreptul său, Curtea Europeana a reținut că, în absența unei compensații reparatorii, art.1 din Protocolul nr.1 nu ar asigura decât o protecție iluzorie și ineficace a dreptului de proprietate, în totala contradicție cu dispozițiile Convenției.

Ținând cont de cele menționate, Curtea a reţinut că prevederile cuprinse la articolul 19 alin.(4) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, precum și articolul 5 alin.(41) din Legea cu privire la apa potabilă, în partea ce se referă la transmiterea gratuită a instalaţiilor şi reţelelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare la balanță administraţiei publice locale sau direct operatorului, încalcă dispoziţiile articolului 46 din Constituţie.

De asemenea, Curtea va emite o Adresă Parlamentului în vederea reglementării condițiilor în care persoana urmează a fi despăgubită precum și regimul juridic al bunului transmis autorității publice locale.

Hotărârea Curţii

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională:

– a admis parțial excepția de neconstituționalitate;

– a declarat neconstituțională sintagma „gratuit la balanța” din articolul 19 alin.(4) din Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare și din articolul 5 alin.(4/1) din Legea nr.272-XIV din 10 februarie 1999 cu privire la apa potabilă.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.