Un exemplu nu foarte îndepărtat. O agenţie de publicitate din Chişinău ne-a propus să plasăm pe site, contra plată, un articol gata făcut despre conflictul de la vârful unei bănci comerciale, în favoarea uneia din părţi. Am spus că o facem cu mare plăcere, dar încheind un contract şi punând pe articol marcajul “P”, pentru ca la toată lumea să fie clar că e un material publicitar, la comandă. Interlocutorul a insistat ca să-l dăm ca şi material jurnalistic, dar nu ne-a putut convinge. În schimb, la alte site-uri din capitală a mers. Ulterior, cu referire la aceste site-uri, informaţia a fost preluată de către unele televiziuni care, cine are imaginaţie,  îşi  poate  închipui  din ce raţiuni au făcut-o.

Un exemplu şi mai apropiat în timp şi în spaţiu este cel al plecării primarilor de la Orhei din PLDM în chiar  ziua când Guvernul Streleţ a fost debarcat de Parlament.
Dimineaţa, am fost sunaţi cu solicitarea de a plasa pe siteul nostru  o declaraţie a  celor 5 primari care anunţau că pleacă  din PLDM. Le-am spus şi acestora, poftim, dar veniţi peste vreo 40 de minute şi plătiţi serviciile, pentru că considerăm că e o (anti)publicitate politică.
Nu a venit nimeni. În schimb, foarte repede declaraţia celor 5 a apărut pe câteva site-uri din Chişinău, iar apoi  şi la un şir de televiziuni din capitală. Asta nu fără postarea iniţială a informaţiei în cauză pe un site, fie şi nu prea cunocut, de aici, din Orhei.
Aşa că , după ce a fost spălată şi chiar clătită în câteva ape, venind de “jos”, ca şi de la surse mai apropiate de faţa locului , ştirea despre cei 5 primari renegaţi  a ajuns “sus”,  la anumite televiziuni. De la această înălţime,  ştirea le- a părut celor  mulţi neştiutori şi naivi, cărora le era adresată,  cât se poate de spontană, curată şi lipsită  de orice  dedesubturi şi fund(al)uri.