Nicu Popescu: „Este suficient să comparăm această declarație cu orice altă declarație venită din partea Uniunii Europene referitoare la Moldova din ultimii șase ani ca să ne dăm seama că, chiar și în limbaj diplomatic, aceasta este cea mai dură declarație adresată Republicii Moldova de la plecarea comuniștilor de la putere în 2009.

Și în acest sens limbajul acestei declarații este dur în sine, dar mai ales dur comparativ cu ceea ce a avut Republicii Moldova de auzit la Bruxelles până acum.

Pentru Moldova această declarație este cu atât mai regretabilă cu cât, dacă în cazul acestei declarații observăm că Uniunea Europeană a adoptat cea mai dură poziție posibilă din ultimii șase ani, la aceeași reuniune a miniștrilor a început să se deblocheze relația dintre Belarus și Uniunea Europeană. Bineînțeles că declarația față de Belarus este ceva mai negativă decât cea față de Republica Moldova, vorbește și despre abuzurile antidemocratice din Belarus. Dar iată că Republica Moldova astăzi s-a trezit pe o traiectorie de înrăutățire a relației cu UE, iar Belarusul merge în direcție opusă, pe o traiectorie de îmbunătățire a relațiilor cu Uniunea Europeană. Și acest lucru, iarăși este încă un minus adus simbolic Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Este limpede că Republica Moldova nu livrează ceea ce și-a asumat în raport cu Bruxellesul. S-ar putea schimba acest lucru, acum, că există un guvern instaurat, așa cum este el?

Nicu Popescu: „Această declarație specifică foarte clar cam ce se așteaptă de la Republicii Moldova și este evident că cele mai grele lovituri se dau în situația legată de corupția din Republica Moldova, lipsa de transparență, lipsa independenței instituțiilor care se presupune că ar trebui să asigure legea – de la curți la Centrul Național Anticorupție, poliție etc.

Deci, aceste instituții sunt practic arătate cu degetul în Republica Moldova. Banca Națională a Republicii Moldova este și ea arătată cu degetul direct de către UE, ca o instituție care a eșuat complet să-și exercite funcțiile de supervizare bancară în cazul furtului miliardului.

De fapt, această declarație spune foarte clar cam care este agenda de lucru a Republicii Moldova în viitorul apropiat, dacă Republica Moldova vrea să-și restabilească o relație minimă funcțională și pozitivă cu principalii săi susținători, și practic singurii săi susținători importanți de pe arena internațională – UE și SUA, plus instituțiile financiare internaționale.”

Europa Liberă: Alternativa fiind care, dle Popescu?

Nicu Popescu: „În primul rând, probabil, alternativa este un colaps economic, pentru că Republica Moldova nu este în stare să depășească această situație fără niște complicații și o criză economică majoră. Dar chiar și în cazul unor anumite progrese în aceste domenii evidențiate acum de Uniunea Europeană, dar în jurul cărora se agită partenerii externi ai Republicii Moldova deja de destul timp, chiar și în cazul unei relații ceva mai constructive cu UE și cu FMI, oricum miliardul dispărut nu poate fi generat din aer și va presupune sacrificii și un grad anumit de austeritate pe care îl simt deja, dar îl vor simți și mai mult pe viitor, cetățenii Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Republica Moldova era numită deja la un moment dat dinspre UE „stat capturat”. Acum tocmai cel care se avea în vedere prin această sintagmă conduce un partid care și-a întărit puterea prin numirea acestui nou executiv, toate ministerele aproape vor fi controlate de acest partid. La ce se poate aștepta Uniunea Europeană în acest sens?  

Nicu Popescu: „Nu este funcția Uniunii Europene să ghicească încotro o va lua Moldova și nu este funcția Uniunii Europene să ghicească gradul de iresponsabilitate, sau de responsabilitate, politică a celor care au capturat statul Republica Moldova. UE a pus condițiile pe masă, și-a declarat deschis așteptările și ține de guvernarea de la Chișinău să se comporte în concordanță cu aceste așteptări și condiții.

Bate la ochi foarte mult faptul că inclusiv misterul dispariției miliardului într-o țară ca Letonia, unele țări din care au jucat un anumit rol în aceste scheme de fraude financiare, deci, în Letonia o bancă a fost amendată pentru implicarea în acest caz, chiar și un oficial a fost concediat în contextul acestui caz, iar în Republica Moldova lucrurile practic nu se mișcă. Nu există nicio schimbare reală, există doar așteptarea unei schimbări la Banca Națională. Din perspectiva Uniunii Europene și a oricărui observator este ridicolă situația în care liderii și persoanele care au eșuat în monitorizarea acestui furt al miliardului la Banca Națională continuă să semneze hârtii de care depinde stabilitatea financiar-bancară a Republicii Moldova. Sau faptul că persoana care a implementat o bună parte din această schemă de dispariție a miliardului, Ilan Șor, este astăzi responsabil inclusiv de fonduri publice, fonduri de stat, în calitate de primar.

Toate aceste anomalii chiar nu se pot regăsi într-un stat minim funcțional, ca să nu mai spun într-un stat în care este respectată ordinea de drept.”

Europa Liberă: E limpede că sprijinul sau alegerea pe care a făcut-o Occidentul, cel puțin așa se vede la Chișinău, a fost în favoarea stabilității și a evitării riscului de anticipate care s-ar putea solda în aceste condiții cu venirea unor partide conectate la Kremlin. Ce ar putea totuși determina Occidentul să-i crape răbdarea în raport cu Moldova?

Nicu Popescu: „Nimeni nu-și face iluzii în privința așa-numitei „stabilități” a Republicii Moldova, toți își dau seama că Republica Moldova de fapt are de ales între o instabilitate pe termen scurt, legată de alegerile anticipate și de unele eventuale schimbări politice, inclusiv de politică externă, și faptul că nu poți numi „o guvernare stabilă” situația în care majoritatea din Parlament se bucură de sprijinul a mai puțin de 15 la sută din populația Republicii Moldova.

Ori, în acest sens un grad de sprijin atât de mic, chiar și cu cele mai bune intenții, nu ai capital politic pentru a face reformele necesare, pentru a implementa măsurile necesare. Și chiar și în cele mai bune condiții, cu cei mai geniali manageri, miniștri sau prim-miniștri în condițiile în care practic nu ai sprijin public este foarte greu să supraviețuiești pentru încă aproape trei ani, dar mite să implementezi reforme serioase și profunde.

Deci, în acest sens, Uniunea Europeană nu alege dintre stabilitate și instabilitate, ci dintre două tipuri de instabilitate care constituie perspectiva imediată a Republicii Moldova – o perspectivă la care țara a fost adusă de o elită politică iresponsabilă.”

sursa: zdg.md

Europa Liberă: Cine poate ajuta Republica Moldova, în această tranziție spre o națiune europeană prosperă, chiar să ajungă la adevărata prosperitate?

Nicu Popescu: „Până la adevărata prosperitate mai este foarte mult. Și, probabil, principalul criteriu după care ar trebui să analizăm evoluția Republicii Moldova ține, mai degrabă, de faptul dacă se fac progrese în direcția unui stat mai funcțional, care treptat ar și aduce mai multă prosperitate. Or, în acest sens cred că este fenomenal modul cum elitele politice de la Chișinău au pierdut acea dinamică foarte pozitivă care propulsa Republica Moldova într-o direcție bună până acum câțiva ani. Dar, din cauza unui eșec complet în politica internă, modul cum și-au gestionat relațiile principalii actori politici de la Chișinău, atât din guvernare, cât și din opoziție, a dus la cel mai spectaculos eșec al unei dinamici care, de altfel, a fost pozitivă timp de mai mulți ani, însă a ajuns să se îngloade în ambițiile și practicile politice locale.”

Europa Liberă: Ați vorbit despre nevoia înregistrării anumitor progrese concrete și cred că faceți trimitere la necesitatea implementării reformelor. Pe de altă parte, corupția a fost, este și rămâne să fie problema numărul unul a Republicii Moldova. Voință politică de a stârpi acest flagel este sau nu este? Și când va putea spune moldoveanul că țara sa nu mai este coruptă și că a scăpat de corupție?

Nicu Popescu: „Atunci când am vorbit de o dinamică foarte bună, mă refeream, în primul, rând la câteva cifre. Și anume la faptul că în 2010, 2011 sau chiar 2013 Moldova a fost una dintre cele mai dinamice economii din Europa cu o creștere de 6-7% și chiar 8%. Or, în condițiile stagnării, practic, economice din Uniunea Europeană și din Rusia din ultimii ani, aceste realizări au fost fenomenale. Într-adevăr ele se datorau, în mare parte, asistenței externe pe care Republica Moldova a primit-o din Occident.

Această creștere economică denotă faptul că Republica Moldova a reușit să se miște înainte în planul dezvoltării atât a infrastructurii, cât și în plan macroeconomic. Însă acest potențial de dezvoltare s-a lovit destul de brutal și brusc de modul cum a fost gestionată prost politica internă care nu a dus, pur și simplu, la creșterea corupției, ci la o capturare integrală a statului de către niște interese politice obscure care, paradoxal, au ajuns să aibă mult mai multă influență și mult mai mult spațiu de manevră și de influență a politicului decât pe vremea comuniștilor.

Corupția există, practic, în orice țară din lume, corupția a existat  și în Republica Moldova până acum recent. Însă fenomenul de care ne ciocnim în Republica Moldova, dar și, de exemplu, în Ucraina, condusă de Ianukovici, ține nu atât de corupție înțeleasă ca un sistem de abuz descentralizat de către birocrații și oficialii de stat, în cazul Republicii Moldova, avem de a face cu un sistem destul de integrat de capturare a statului, de subordonare a statului unor interese private. Aceste interese private folosesc politicul pentru realizarea propriei agende care nu este neapărat politică. Și în acest sens, adâncimea rădăcinilor fenomenului de stat capturat în Republica Moldova este mult mai mare decât în acele cazuri din Europa Centrală, bunăoară, care sunt numite în lume ca state corupte.

În Republica Moldova problema este mult mai profundă. Situația este mai complicată și mai complexă decât în Ucraina. Pentru că în Ucraina am avut de-a face cu o capturare a statului de către interese pluraliste în care exista un anumit grad de competiție între oligarhi, între partide politice, între Est și Vest, ceea ce a oferit Ucrainei inclusiv şansa de a folosi această competiţie politică între diverse interese private pentru a se mişca înainte în plan politic. Or, în Republica Moldova acest sistem de capturare a statului este la fel de profund ca în Ucraina, dar mai monopolizat şi, în acest sens, mai periculos, pe termen mediu, decât în alte cazuri.”

Europa Liberă: Voinţă politică trebuie să existe. Dar de unde să vină această voinţă politică? Din partea celor care, conform algoritmului, au repartizat instituţiile şi funcţiile?

Nicu Popescu: „Voinţa politică nu apare de la sine. De cele mai multe ori ea apare ca un rezultat al presiunii societăţii. Această presiune a societăţii, şi în regimurile democratice funcţionale, se exprimă în timpul alegerilor. În Republica Moldova problema este că, parţial, mandatul politic oferit actualei guvernări este destul de proaspăt.

După alegerile din noiembrie anul trecut, dar mai ales după alegerile locale din anul acesta, este destul de greu să-ţi imaginezi nişte metode electorale de a exprima nemulțumirea față de actuala guvernare. Pe de altă parte, actuala guvernare nu pare să îşi remobilizeze eforturile de minimizare, dacă nu combatere, a corupţiei.

Şi, în aceste circumstanţe, practic, inevitabil se ajunge la presiunea străzii ca fiind singura metodă de a continua presiunea asupra guvernului, măcar de a minimiza acele abuzuri corupte la care s-a recurs în ultimii ani.”

Europa Liberă: Poate fi sfătuită Moldova, la fel ca Ucraina, să preia practica de a importa reformatori competenţi, inclusiv care ar ajunge în posturi ministeriale-cheie?

Nicu Popescu: „Situaţia din Ucraina şi acest import de forţă de muncă calificată – acest import de miniştri şi guvernatori, dacă ne referim la Mihail Saakaşvili la Odesa, dar şi viceprocurorul general, care este şi el un georgian în Ucraina şi care într-adevăr luptă destul de activ cu corupţia în Ucraina – aceste numiri se datorează, în primul rând, politicii interne de la Kiev şi dorinţei, disponibilităţii preşedintelui Poroşenko şi a primului ministru Iaţeniuk de a invita aceşti manageri de peste hotare şi a le oferi sprijinul politic necesar. Pentru că nici Saakaşvili, niciun ministru sau viceministru georgian sau lituanian de la Kiev nu poate avansa foarte mult în implementarea reformelor, fără sprijinul preşedintelui Ucrainei şi al Parlamentului Ucrainei.

Şi, în cazul Republicii Moldova, nu poate exista o soluţie impusă din exterior prin paraşutarea a cinci sau zece străini, atâta timp cât necesitatea reformelor şi deblocării reformelor nu este conştientizată de către clasa politică de la Chişinău, care ar trebui să ia forma unei majorităţi în Parlament.

Deci, străinii per se nu rezolvă absolut nicio problemă, atâta timp cât clasa politică de la Chişinău se află în această stare de nepăsare atât faţă de interesul public, parţial, presiunea străzii, cât şi față de modul cum Republica Moldova începe să fie percepută în exterior.”

Europa Liberă: Ce se întâmplă, dacă alianţa de guvernare ajunge să fie una minoritară?

Nicu Popescu: „Republica Moldova deja este în condiţiile unei crize politice majore, chiar dacă formal alianţa deţine o majoritate. Foarte mult depinde de cum, eventual, ar pierde actuala alianţă această majoritate. Dacă este vorba de ieşirea individuală a unor deputaţi, atunci ne referim la un scenariu, probabil, guvernarea poate continua prin cooptarea a doi, trei, patru deputaţi, în sprijinul unor decizii. Putem presupune că această cooptare poate avea loc inclusiv prin metode de corupţie, nu doar prin metode de cooptare politică. Însă dacă un partid se retrage de la guvernare, atunci, evident, capacitatea de acţiune a unui guvern minoritar ar fi mult mai constrânsă, decât în cazul ieşirii unor deputaţi individuali din fracţiunile care actualmente deţin majoritatea în Parlament.”

Europa Liberă: Între timp, divizarea societăţii devine şi mai accentuată. Factorul geopolitic, factorul geostrategic a ajuns să fie un element cu care se şantajează dreapta politică cu stânga politică. Cele două tabere adâncesc această prăpastie şi mai mult. Chiar să fie de vină acest factor geopolitic, geostrategic, să fie el mărul discordiei? Sau totuşi pe intern trebuie căutat duşmanul şi răul?

Nicu Popescu: „De regulă, în majoritatea statelor succesul lor sau eşecul lor depinde, în primul şi în primul rând, de dinamica politicii interne, de responsabilitatea clasei politice. Acum în Republica Moldova, dar şi în state ca Ucraina sau Georgia, fără doar şi poate, factorul geopolitic contează foarte mult, acest factor contează mult mai mult decât în Luxemburg, Belgia sau chiar Albania sau Macedonia. Nu vreau să minimalizez importanţa acestui factor.

Totodată, cred că se exagerează destul de mult rolul şi gradul de cât de determinant este acest factor în alegerea populaţiei. Dacă ne referim la protestele actuale, atunci cred că gradul de corupţie şi senzaţia că anume corupţia şi capturarea statului frânează dezvoltarea Republicii Moldova şi că anume corupţia a devenit principala problemă a statului, o problemă mai mare decât lipsa sau prezenţa integrării europene sau integrării euroasiatice, este din nou un substrat care uneşte, pe de o parte, o majoritate a populaţiei, pe de altă parte, atât opoziţia pro-europeană, dar antiguvernamentală, cât şi forţele de stânga care îşi centrează destul de mult mesajul pe necesitatea de a lupta cu corupţia, decât pe orientarea geopolitică a ţării.”

Europa Liberă: Cu ce ar trebui să se finalizeze aceste proteste din inima Chişinăului?

Nicu Popescu: „Este greu să ne imaginăm care este exact finalitatea acestor proteste. Evident, dacă ne aflam într-o situaţie preelectorală, atunci finalitatea acestor proteste, probabil, ar fi avut un sfârşit logic în modul cum populaţia şi-ar exprima opţiunea de vot. Cred că un alt semnal al degradării spaţiului politic din Republica Moldova ţine şi de faptul că forţele de stânga, atât comuniştii, cât şi socialiştii, au încercat să lanseze anumite valuri de proteste publice şi până la alegerile de anul trecut, acest lucru până la urmă nu le-a reuşit. Dar iată că acum chiar dacă formal guvernarea are un nou mandat, de fapt, gradul de frustrare a populaţiei este mult mai mare, lucru care a generat aceste proteste.

Practic, Republica Moldova deja se află în criză politică, pur teoretic, guvernarea ar putea încerca să-şi reseteze metodele de guvernare. Probabil, această perspectivă nu este una foarte realistă şi, probabil, Republica Moldova se mişcă treptat-treptat spre alegeri anticipate, care ar reseta modul cum este guvernată Republica Moldova în condiţiile în care partidele aflate la guvernare nu mai au nici viziune şi nici energie de a face această schimbare din mers. Nu este exclus că guvernarea va încerca să răspundă presiunii populare prin câteva demisii formale, însă nu cred că acest lucru va schimba dinamica politică. Pentru că este clar că problema cetăţenilor Republicii Moldova nu este cu guvernatorul Băncii Naţionale sau cu un ministru sau altul, ci cu metodele de guvernare care deocamdată par să rămână neschimbate.”

Europa Liberă: Dar sistemul cine îl schimbă, domnule Popescu? Trebuie de adus oameni competenţi în funcţiile de răspundere, oameni responsabili, oameni cu verticalitate, persoane integre moral, în primul rând.

Nicu Popescu: „Exact. Şi cred că exemplul Maiei Sandu de la Ministerul Educaţiei şi modul cum a reacţionat societatea la nenumirea Maiei Sandu ca prim-ministru este un indiciu al faptului că există o aşteptare în acest sens, o aşteptare şi o încredere că Republica Moldova mai are oameni competenţi, care pot gestiona şi guverna ţara de o manieră care ar duce la îmbunătăţirea lucrurilor, nu la perpetuarea acestui blocaj politic corupt în care Republica Moldova se află astăzi.”

Europa Liberă: Şi doamna Sandu ar trebui să-şi facă partid?

Nicu Popescu: „Teoretic, există mai multe metode prin care o persoană ca Maia Sandu sau Maia Sandu împreună cu mai mulţi colegi ar putea influenţa politicul. Aceste metode, eventuale şi teoretice, sunt şi aderarea la Platforma DA, şi lansarea unui nou partid, dar şi, de ce nu?, preluarea puterii reale şi refuzionarea cu una dintre forţele politice actuale. Şi acest lucru teoretic este posibil, atâta timp cât se conştientizează faptul că direcţia în care evoluează acum politica din Republica Moldova nu că duce la baterea pasului pe loc, ci poate duce la un dezastru economic şi, eventual, de securitate de proporţii, în condiţiile în care situaţia geopolitică din regiune rămâne foarte-foarte complicată.”