Veaceslav Negruţă: „Pentru orice guvern care intră la guvernare într-o situaţie de criză, primul lucru de la care trebuie să pornească ar fi un plan anticriză. Dacă acest guvern îşi va fixa exact care sunt problemele în economie, finanţe şi sectorul social, ara avea posibilitatea cumva să rezolve aceste probleme. Deocamdată, din păcate, vedem mai multe declaraţii generale decât un plan de acţiuni anticriză.

Doi, e vorba de resursele financiare care vor sta la dispoziţia acestui guvern pentru următoarea perioadă de timp, 6-9 luni. Din punct de vedere a disponibilităţii, vedem o problemă şi ea va persista în 2016 – resursele din exterior. Miza, respectiv, ar trebui să fie deocamdată pe resursele interne.

Întrebarea este cât de capabil va fi guvernul să mobilizeze resursele interne şi câtă voinţă politică va exista pentru revizuirea cheltuielilor şi aici este vorba despre optimizarea, diplomatic spus, a veniturilor şi cheltuielilor, dezicerea de proiecte şi priorităţi care din păcate nu au acoperire financiară în acest moment.

Asta nu înseamnă că identificarea acestui pachet financiar pe intern trebuie să lase pentru a doua sau a treia lună de guvernare dialogul cu FMI. Imediat probabil e cazul să înceapă acest dialog cu FMI, în primul rând pentru a avea discuţii pe un nou program eventual, dar şi pentru a obţine o suşţinere precum că politicile macroeconomice sunt coerente, ca ulterior şi BM, şi partenerii europeni să fie mai deschişi în discuţiile cu autorităţile din Republica Moldova.

Din punctul acesta de vedere, dialogul va fi foarte complicat, unul care va dura, iar finalitatea dialogului nu va fi atât de rapidă, din simplul motiv că partenerii vor aştepta nu doar declaraţii, ci şi acţiuni. Din păcate, în ultimii doi ani guvernarea a ales auto-izolarea, a fost un semnal foarte prost transmis partenerilor, acum dacă va fi plecarea de la această auto-izolare la un dialog cu partenerii pe extern, am putea să avem către sfârşitul anului 2016 o portiţă deschisă către un pachet financiar pentru 2017.”

Europa Liberă: Dacă e să ne uităm pe profilurile miniştrilor de la economie şi finanţe, Octavian Calmâc (avansat din funcţia de vice-ministru în acelaşi minister) şi Octa­vian Armașu ( fost direc­tor finan­ciar al com­pa­niei „Süd­zu­c­ker” Mol­dova), ce putem spune?

Veaceslav Negruţă: „Ministrul economiei este cel care a negociat în  mare parte Acordul de asociere şi Acordul de liber schimb, pe componenta economie şi finanţe, şi care practic timp de un an şi jumătate nu a făcut nimic pentru a progresa, a impulsiona implementarea planului de acţiuni a Acordului de liber schimb, pe segmentul economie şi finanţe.  Noi avem raportare care arată foarte clar întârzieri, or întârzierile de până acum sunt atribuite în mare parte anume acestui ministru, care până acum a fost vice-ministru în acelaşi minister responsabil de compartimentul respectiv. Din acest punct de vedere porneşte de pe o poziţie nu tocmai reuşită, dar să vedem deja din poziţia de ministru dacă va reuşi să redreseze anumite lucruri.

Ce ţine de ministrul de la finanţe, este un om cu experienţă în domeniul finaţelor private, din business. Probabil va dura ceva până va face o diagnoză adecvată a tot ce se cheamă domeniul finanţelor publice. Dar, indiferent cine este ministrul, este sortit într-un fel să muncească în rezolvarea problemelor care s-au acumulat nu atât în Ministerul Finanţelor, cât în toate celelalte sectoare. Iar Ministerul Finanţelor vede toate aceste probleme şi impune anumite reforme anumitor sectoare, chiar dacă există rezistenţă. Ministrul finanţelor în orice ţară este acel „băiat rău” care trebuie să echilibreze resursele disponibile cu capriciile sau cerinţele pe partea de cheltuieli. Nu este cea mai bună poziţie să ai de împărţit ceea ce nu este încă acumulat.

Sitauţia este una de criză. E una să fii specialist în domeniul privat, unde prevalează interesul profitului şi dezvoltarea afacerii şi alta este să convingi prin politici fiscale adecvate contribuabilii să-şi onoreze angajamentele faţă de buget, iar pe de altă parte bugetul să fei capabil să-şi onoreze angajamentele faţă de toţi cei care depind de banul public.”

Europa Liberă: L-am auzit pe dl. Filip vorbind despre intenţii de reducere de tarife pentru agenţi energetici, alimente, medicamente. Nu se porneşte cu stângul în această poveste?

Veaceslav Negruţă: „Există competenţe delegate prin lege. În partea ce ţine de reglementări în energetică, tarife, există regulatori independenţi mandataţi să o facă. Orice promisiune de genul acesta acum, la început de mandat, generează o aşteptare care ulterior va fi imposibil de realizat. Este o sugestie simplă de tot: realism în tot ce declari şi în  tot ce urmează a fi făcut, iar asta înseamnă un plan urgent anti-criză, care să înceapă cu ziua de azi, pentru că 100 de zile pot nici să nu fie date acestui guvern.”

Europa Liberă: Ce şanse daţi guvernului să obţină acord cu FMI?

Veaceslav Negruţă: „Nici una. Nu sunt şanse deocamdată. O să fie o încercare pe filiera diplomatică cumva să se intervină la FMI, dar FMI, fiind

într-o situaţie proastă acum, se va abţine să răspundă la indicaţii politice, chiar dacă venite şi de la Washington. Abordarea va fi foarte dură şi categorică faţă de Republica Moldova – au existat experienţe care au deranjat foarte mult pe cei de la FMI.

Dar problema cea mare este că nimeni din  echipa guvernamentală nu are experienţă necesară ca să ducă dialogul cu cei de la FMI. Sunt oameni care au participat tangenţial, dar nu au fost negociatori. Doi – din agenda dialogului cu FMI primele poziţii sunt sectorul bancar şi finanţele publice, unde e dezastru foarte mare. Deocamdată nu am văzut semne de repornire în sectorul bancar. Dimpotrivă, am senzaţia că unora le-ar încurca un program cu FMI, pentru că asta le-ar impune anumite acţiuni, abordări vizavi de sectorul bancar.

Pentru că noi cunoaştem trei bănci în lichidare, dar noi cunoaştem încă trei bănci aflate sub supraveghere specială, unde sunt aceleaşi probleme de transpartenţă a acţionariatului, între timp apar noi tranzacţii neclare cu acţiuni din zone off-shore… Şi alt aspect e portofoliul de credite dubioase care se constată la aceste trei bănci supravegheate de BNM. Deci, problemele nu au fost rezolvate, ba mai mult sistemul e contaminat de cele trei bănci aflate în insolvabilitate.

Întrebarea către această guvern are este dacă are mandat politic de a intra în aceste negocieri cu FMI şi alţi parteneri. Sigur că ei sunt în căutarea unor resurse financiare pentru a supravieţui. Întrebarea este ce va prevala: interesul unor grupuri care dirijează procese şi sectoare financiare, sau agenda de reforme, agenda de europenizare a tot ce se cheamă Republica Moldova?”

Europa Liberă: Şi atunci, de unde bani?

Veaceslav Negruţă: „Noi putem acum doar face anumite presupuneri: o bună parte din mijloacele care aparţin cetăţenilor Republicii Moldova au fost scoase din ţară, în regimuri off-shore, în locuri sigure. Nu exclud că o parte ar putea să revină sub formă de investiţii directe, prin procurarea unor active din proprietatea statului. Cunoaştem o listă de 13 active pe care statul o făcuse publică în 2013 – Poşta Moldovei, Calea Ferată, Modtelecom, RED-urile, Tutun CTC – ele urmau să se ducă după modelul BEM către aşa numiţi alţi investitori, aşa că ar putea să se întâmple ca o parte din banii scoşi anterior să se reîntoarcă în aceste întreprinderi. Dar asta ar fi oricum o soluţie de scurtă durată, pentru că nu va da sustenabilitate sistemului economic, sistemului financiar de aici. Doar vor apărea alţi proprietari decât statul. Statul de altfel va pierde probabil. Va pierde dreptul de a fi proprietar, pe de altă parte preţul poate fi derizoriu.

Dar să vedem ce fac cei de la guvernare şi pentru ce au mandat: e vorba despre o agendă oficială, anunţată, sau e vorba despre o agendă neanunţată, neoficială, dar de fapt care este prioritară pentru anumite grupuri care dirijează procesele politice, economice, sociale în Republica Moldova.”

„

momentul: exact în ziua în care la Chişinău aterizează echipa FMI pentru eventuale negocieri cu autorităţile din RM.

forma: şi-a prezentat demisia nu doar guvernatorul, dar şi prim-vice-guvernatorul, care putea să execute interimatul în perioada negocierilor. În cazul dat avem o instituţie nefuncţională, deaorece din 5 membri ai Consiliului de administrare au rămas în funcţii doar 2.

Paralizia BNM poate fi argument serios pentru FMI, chiar fiind deja în Chişinău, să-şi amâne iar misiunea. Astfel s-a întâmplat şi în cazul demisiei conducerii guvernului Gaburici: executarea interimatului până la numirea unei noi conduceri nu este argument serios pentru FMI ca să continue discuţiile cu autorităţile demisionare de la noi.

Evident este că nu se doresc negocieri cu FMI. Eventualele subiecte ar deranja serios politicul de la noi. Autorităţile au depus efort mare (prin mai multe decizii) să convingă misiunea FMI să nu vină la Chişinău.

Alte câteva aspecte enunţate de către guvernatorul demisionar:

Politicul nu doreşte investigaţie internaţională Kroll: acest lucru este clar de mult timp şi reiese din câteva evenimente ce au avut loc în această perioadă:

1. scurgerea raporului Kroll în spaţiul public, cu idea de a dezinteresa compania sau alte companii de a mai participa la o eventuală investigaţie şi recuperare ulterioară;
2. evitarea de către conducerea BNM a unor decizii pe marginea concursului şi negocierea unui nou contract cu Kroll şi pasarea acestei competenţe şi decizii către Comitetul Naţional de Stabilitate Financiară, adică exact către politic şi politizarea procesului.
3. scurgerea inexplicabilă de informaţii eronate admise de către prim-ministru Streleţ privind negocierile cu Kroll.

Interferenţa/imixtiunea politicului în activitatea BNM şi atentarea asupra independenţei BNM în deciziile sale. Trebuie precizat că această imixtiune a existat permanent, iar conducerea BNM n-a reuşit să asigure independenţa instituţională a BNM datorită lipsei de independenţă faţă de politicul care i-a nominalizat şi instaurat în funcţii. Slăbiciunea în faţa politicului a determinat şubredizarea independenţei instituţionale şi decizii inadecvate în domeniul suprevegherii şi politicilor promovate de către BNM.

Şi acum încotro?

PS: conform articolelor de constituire a FMI – FMI nu are dreptul să se expună asupra activităţii vre-unei persoane sau instituţii naţionale…”

Amintim că speakerul Andrian Candu, solicită Fondului Monetar Internaţional realizarea unei expertize independente cu privire la activitatea Băncii Naţionale a Moldovei în perioada când au avut loc tranzacţiile frauduloase în sectorul financiar-bancar din ţara noastră

sursa: europalibera.org

Expertul menţionează că sistemul financiar-bancar este funcţional, deocamdată, dar încrederea descreşte dramatic. „Vedem finanţele publice care sunt în pragul blocajului de onorare a obligaţiunilor pe intern. Aici, deocamdată, nu simţim acel miliard lipsă, dar, când va fi pus ca datorie publică, va fi resimţit de fiecare agent economic, de fiecare contribuabil. Evident că este vorba despre pierderea încrederii din partea partenerilor şi donatorilor externi. Despre investiţii serioase nu putem vorbi. Moldova a devenit atractivă numai pentru investiţiile din zonele off-shore, sau cu risc sporit şi cu caracter speculativ”, a menţionat Veaceslav Negruţa

Zilele trecute au fost lansate mai multe declaraţii şi semnale alarmante. Chiar s-a vorbit despre un eventual default, adică incapacitate de plată.

Vorbind la rece, trebuie, totuşi, de clarificat câteva elemente importante, pentru această etapă:

1. RM are un risc de la minor spre mediu de a intra în incapacitate pe plăţile externe. Chiar dacă RM are nevoie vitală de un program cu FMI pentru politici economice şi financiare coerente, pentru foaie de parcurs în rezolvarea problemelor din sectorul bancar, pentru ancorarea RM în agenda de reforme pentru următorii 3 ani. Totuşi, cei care cunosc construcţia legală a domeniului finanţelor publice vor confirma: riscurile de neplăţi pe obligaţiuni externe sunt relativ mici. Cel puţin, deocamdată.

2. RM, însă, are un risc sporit şi major referitor la onorarea plăţilor interne în 2015 şi în următorii ani. Asta se datorează aventurismului politic din ultima perioadă în aprobarea de bugete dezechilibrate, umflate şi exagerate cu promisiuni şi obligaţiuni, deseori fără acoperire financiară reală, precum şi problemelor legate de aşteptările exagerate de la reformele, care nici măcar n-au început, sau alocarea ineficientă a resurselor bugetare limitate.

Deci, să fie clar: nu avem risc mare de default pe extern, dar există riscuri mari de neplăţi pe angajamente interne.

Ce trebuie de făcut imediat, fără amânare:

1. Plan anticriză. Chiar fără a mai recurge la un nou program de activitate a guvernului, pe care deseori nici unii membri ai guvernului şi nici guvernanţii nu-l citesc şi nici nu se conduc de el. Plan anticriză ca program de activitate! Urgent! Plan de stabilizare financiară şi relansare economică.

2. Regândirea şi refuzul de autoizolare, aleasă de alianţa de guvernare. Relansarea invitaţiei pentru FMI, chiar dacă echipa ar putea să apară aici doar în toamnă. Şi nu la început de toamnă.

3. Urgent – rectificarea bugetului de stat 2015 pentru a evita blocajele financiare pe intern. Trebuie făcută urgent pentru a evita contractarea alocaţiilor bugetare date prin asumarea răspunderii de către guvernul demisionar, pentru a evita ulterioarele litigii. Până la vacanţa deputaţilor! Altfel – haosul şi blocajele financiare sunt garantate.

4. Inventarierea şi amânarea cât se poate de lung a activării garanţiei eliberate de guvern în favoarea BNM. Stoparea emiterii de noi garanţii. Pe de o parte, asta ar scuti bugetul de cheltuieli exagerat de mari pentru datoria interna, pe de altă parte – ar implica efort adiţional din partea BNM pentru recuperarea resurselor excepţionale acordate băncilor comerciale.

Timp este foarte puţin. Sunt 6-8 săptămâni maxim pentru a evita, prin acţiuni coordonate şi energice, un colaps definitiv pe plăţile interne, iniţial în sectorul public, ulterior – şi cel privat. Deputaţii nu trebuie să plece în vacanţă până nu rectifică bugetul. Cu toate riscurile şi costurile politice: blocarea unor cheltuieli şi reducerea drastică a promisiunilor incluse în buget sunt inevitabile.

sursa: https://vnegruta.wordpress.com/

„Dacă totuşi se insistă politic pe naţionalizare, nu exclud că alianţa are ce ascunde şi atunci e mai uşor să ascunzi când o bancă este într-un fel naţionalizată. Pentru că instituţiile statului, cum ar fi regulatorul Banca Naţională, sunt puse într-o situaţie anume şi va fi acea frână în promovarea investigaţiei internaţionale pe de o parte, iar Procuratura Generală va tărăgăna investigaţia veritabilă care se doreşte în cazul băncilor”, a declarat Negruţa într-un interviu pentru Europa Liberă.

Expertul economic consideră că decizia de ieri este un mesaj adresat guvernului şi în primul rând premierului Gaburici care, de fapt, îl lipseşte pe acesta de spaţiu de manevră în negocierile care urmează să înceapă săptămâna viitoare cu Fondul Monetar.

Propunerea de naţionalizare a Băncii de Economii vine după ce acum doi ani autorităţile au cedat pachetul majoritar de acţiuni de la BEM. Atunci, ministrul Finanţelor, Anatol Arapu, declara că statul nu este în stare să gestioneze o instituţie financiară.

Potrivit lui Negruţă, în acest furt au fost implicaţi înalţi factori de decizie din toate guvernările, începând cu anul 2005. „S-a ţintit în rezervele Băncii Naţionale, iar cele trei bănci au fost folosite pentru comiterea furturilor. Deputatul comunist Oleg Reidman a fost regizorul acestei scheme. El a controlat până în anul 2010 Banca de Economii prun managementul băncii. După Reidman s-au implicat şi alte persoane suspuse. A fost o schema regională de scoatere a mijloacelor dintr-un sistem bancar în alt sistem bancar”, a spus fostul ministru.

Veaceslav Neguţă afirmă a sesizat în 2013 organele statului despre ceea ce se întâmplă la BEM, dar nu s-a reacţionat. „Am sesizat procurorul general, SIS-ul, CNA, dar nu au reacţionat. În acelaşi timp au fost făcute două tentative de spargere a secţiei secrete a Ministerului Finanţelor. Nu ştim cine a fost, dar la sigur s-a urmărit sustragerea unor documente secrete”, a declarat Negruţă.

Ex-ministrul finanţelor a dat de înţeles că nu Ilan Shor este principalul vinovat de furtul miliardelor. De fapt, se profilează două grupări, care ar fi arhitecţii aceste scheme de sustragere a banilor din BNM. Prima grupare este cea a lui Vlad Plahotniuc, iar cea de a doua , a lui Veaceslav Platon”, a declarant fostul membru al guvernului.

Negruţă a adus acuzaţii grave şi în adresa guvernatorului Băncii Naţionale, Dorin Drăguţanu. „Mă întrebam anterior de ce Banca Naţională a luat decizii proaste şi a permis în aprilie 2012 legalizarea devalizării acelor 18,5%, din cota statului. De fapt, a fost un atac raider, condus de către fostul deputat Victor Berlinschi. Până la urmă a trebuit să aflu că, de fapt, Berlinschi este unchiul familiei Drăguţanu. Guvernatorul BNM are cea mai mare implicație, probabil, că şi povară de responsabilitate, pentru că este supraveghetorul, regulatorul sistemului bancar”, a adăugat Negruţă.

Tot ce am vorbit şi am prezentat instituţiilor statului a arătat foarte clar o lipsă de inerţie şi de acţiune din partea instituţiilor statului. Poziţia Ministerului Finanţelor a fost prezentată Procuraturii Generale, SIS, preşedintelui, prim-miniştrilor. Iar toţi împreună parcă au avut o înţelegere de a nu interveni. Instituţiile sunt în comă, pentru că sunt şantajabile.

Procurorul General nu a intervenit când a avut la dispoziţie încă în 2012 suficientă informaţie pentru a interveni în cazul BEM. Directorul CNA este parte din scenariu de a tăcea. Guvernatorul BNM are probabil cea mai mare implicaţie de responsabilitate, care a avut suficientă informaţie despre toate tranzacţiile care s-au făcut în special în perioada 2014-2015 între bănci şi în afara băncilor în afara ţării, inclusiv companii off-shore. El poartă răspundere inclusiv pentru devalizare celor 18,5%, când BNM a admis legalizarea de tranzacţii.

Noi cu domnul Vlad Filat nu am vorbit despre cedarea cotei statului la BEM, pentru că dumnealui ştia că eu nu voi ceda pachetul de 56%. Iar domnului Leancă i-am prezentat personal raportul în comisia Reidman în iunie 2013. Dumnealui a avut posibilitate să se documenteze. Cedarea cotei statului BEM în 2013, nu există nici o semnătură a nici unui membru al Guvernului, pentru că decizia a fost luată de către o comisie de viceminiştri, pe lângă cei de economie şi finanţe, au fost cei de la sănătate, cultură, educaţie. Circa 9 persoane. Iar decizia este una ilegală.

Am solicitat audienţă, ca să explic domnului preşedinte Timofti detalii despre tot ce se întâmplă la BEM. Iar unul din consilieri care a încercat să-l informeze mai bine a fost imediat contactat de nişte ofiţeri CNA, care l-au ameninţat că i se va deschide un dosar penal.

În acelaşi timp, la Ministerul Finanţelor în mai 2013 s-a încercat ruperea de 2 ori a uşii şi a intra în secţia secret. Nu ştim nici până azi cine a fost. Probabil acestea su fost tentative de a şterge anumite informaţii cu privire la BEM.

Reidman a controlat BEM prin managementul băncii. Toată tranzacţia mare din 2005 pînă în 2015 nu este o găselniţă locală, este parte a unei scheme regionale de scoare a mijloacelor dintr-un sistem bancar în altul. Pot să constat că sunt 2 grupuri, unul afiliat lui Vlad Plahotniuc, şi cel de al doilea lui Veaceslav Platon.

Am încercat să-mi dau seama de ce în acea perioadă BNM a luat decizii proaste. Astfel am aflat că, fostul deputat Victor Berlinschi este moşul familiei Drăguţanu. În acest context nu exlud că, nu întâmplător el a fost cel care în 2012 s-a întâlnit cu conducerea ţării unde s-au discutat anumite aspecte ce ţin de activitatea BEM. Nu am avut nicio indicaţie de la nici o persoană din cadrul PLDM vizavi de executare şi neexecutare”

sursa: tv7.md

sursa: http://vnegruta.wordpress.com/