Vineri, în mass media au apărut înscrisuri din care se vede clar cât costă „întreținerea” unui analist în slujba unui partid – 384 787 lei. Contra acestei sume, o anumită perioadă, acest „analist” a spus neadevăruri și, culmea, le-a găsit și argumentare – chipurile ar fi produs judecăți de valoare, care ar ajuta telespectatorii să înțeleagă mai bine fenomenele politico-sociale care zdruncină societatea. În realitate, pretinsul „analist” a fost plătit ca, prin abuz de încredere, să pătrundă în mintea privitorilor și să implanteze acolo, prin minciună, anumite stări, emoții ce ar genera reacții sociale în favoarea partidului care l-a plătit. Mercenar! Numai că nu e nici pe departe vorba de un singur „analist” plătit. Sunt mulți. Foarte mulți astfel de mercenari. Și ei lucrează pentru partide diferite – lustruiesc partide și grupări diferite, de regulă, rivale. Din cauza rivalității pe care sunt nevoiți să o afișeze, ca să-și justifice banii primiți „analiștii”- mercenari, uneori se ajunge la conflicte. Exact ca la luptele de câini – se bat până la sânge, iar stăpânii se uită și râd.

„Plătim „analiști”. Ce-i murdar în asta?”
„Analistul” plătit cu 384 787 lei deservea PLDM, iar în hârtia contabilă apărută pe Internet (și care este probă la un dosar) apar și denumiri de instituții media sponsorizate de același partid. Dar se pare că nu PLDM este lider la capitolul subordonării mass media. La 17 octombrie, „ziarulnational.md” a reprodus o declarație a liderului PD, Marian Lupu, în care acesta a recunoscut că PD „are suficienți analiști” care apar la TV „și comentează diferite chestiuni”. Și se întreabă: „Ce este murdar în asta? Toți au analiști!”. De fapt, despre imperiul mediatic dăunător al acestui partid s-a scris nu o dată. Asta nu-i deranjează nici pe finanțatori și, din câte se pare, nici pe jurnaliștii care îi slujesc și care nu conștientizează cât de nocivi sunt. Ori, în momentul în care sursa care informează (sau jurnalistul) este viciată, trebuie să te gândeşti că ţara în care trăieşti are probleme mari.
Din schemă fac parte, însă, și alți „trubaduri” cu mimici expresive ale feței. Rolul acestora este de a le ridica mingea la fileu mercenarilor supranumiți „analiști politici”. De regulă, aceștia sunt angajați în diferite redacții pe post de jurnaliști, editori, producători sau moderatori de emisiuni. Mai nou, liderii partidelor obișnuiesc să-și angajeze câte un purtător de borsetă care îi sincronizează pe analiști cu jurnaliștii aserviți. Le dictează care și la ce televiziune să meargă, cine și ce mesaj să lanseze sau să promoveze și cât de agresiv sau temperat să o facă. Prin acest mecanism, stăpânii deseori își lansează reciproc mesaje, se șantajează, se pun la punct unul pe altul. Unii din această schemă cred sincer că ceea ce fac ei se numește jurnalism.
Periodic, moderatorilor sau producătorilor de talk-show-uri politice de la noi li se înmânează liste cu „analiști” care trebuie să fie invitați pe la emisiuni (ca să-și justifice banii primiți) și liste cu persoane publice care nu trebuie să apară în niciun caz în emisie. Listele diferă în funcție de postul de televiziune și partidul deservit.

„Găinarii” și „păduchii” au rolul lor
Mai este o categorie (dar nu ultima) de lustragii care ciugulesc din pușculița partidelor – bloggerii aserviți. La partid aceștia sunt numiți „găinari”. Prin intermediul acestora se manipulează online. Misiunea lor este să răspândească bârfe, să creeze așteptări, agiotaj pe online. Uneori li se livrează niște documente ca să le publice pe blogurile lor ca și cum dobândirea acestora ar fi rodul muncii lor. „Întreținerea” bloggerilor nu costă mult. Unii se mulțumesc cu o tabletă, alții cu un telefon, cu o bursă în străinătate sau cu o foaie de odihnă la mare. Alții în genere prestează gratis și speră că în curând vor fi observați și li se va arunca și lor un plic. Așadar, una dintre amenințările majore ale breslei jurnalistice din Moldova este că orice individ cu foamea-n gât este gata să accepte orice mizerie. Nici vorbă de principii.
A patra categorie sunt porecliți „păduchi” – pentru că sunt mulți. De regulă, sunt membrii organizațiilor de tineret ale partidelor. Rolul lor este să nege tot ce apare de rău despre partid pe Internet. Aceștia se infiltrează în listele de prieteni ale persoanelor publice pe rețelele de socializare, urmăresc și raportează postările și, atunci când este vizat partidul, reacționează, îl apără. Reacțiile lor sunt de cele mai multe ori dure și butucănoase. Ei vor ca despre isprava lor să audă, dacă se poate, liderii partidului, pentru că de asta depinde mărimea onorariului și, poate, avansarea pe scara ierarhică – de la „păduche” la „găinar”.
În situații critice, pentru a transmite un mesaj puternic, cu impact și cu efect imediat, partidele apelează la așa-numiții „analiști-VIP”. Aceștia sunt supranumiți „analiști politici internaționali” și pot fi atât din SUA, Rusia sau România. Unii, compromiși prin alte părți, au fost „importați” în Moldova cu boarfe cu tot. Au fost spălați, fardați și puși în fața camerelor. Mesajele pe care le lansează aceștia sunt pentru manipularea elitelor. La cei rămași afară, se apelează rar nu din cauza costurilor (deși este și acesta un element), ci pentru a nu le eroda imaginea implicându-i în dezbateri pe subiecte mărunte, de rutină. Din această cauză e destul de greu (dacă nu urmărești atent mutările politice) să-i separi de cei „de afară” care abordează în mod firesc realitățile din Moldova.

„Instrumente” nocive
După această clasificare a celor care poluează spațiul mediatic și intoxifică opinia publică, va fi mai ușor de înțeles de ce instituțiile media de la noi se comportă ciudat. În facultate, la Jurnalistică, pe lângă îndemânarea de a avea mereu mintea deschisă ni s-a implantat mitul că bunul simț are audiență. O fi având, dar nu în Moldova și nu în epoca oligarhiei. Cum faci ca instituțiile veritabile de presă, cu bun simț, să nu aibă audiență? Cum să le furi telespectatorii pe care să-i zăpăcești cu produse mediatice manipulatorii? Simplu. Le împiedici să se extindă (cu ajutorul controlului ocult exercitat asupra CCA) și le sugrumi economic – asmuți organele de control (pe care le controlezi) contra agenților economici care plasează acolo publicitate. Și gata, le-ai paralizat! Cu alte cuvinte, parafrazându-l pe fostul șef al Colegiului Disciplinar al CSM, Nicolae Roșca, banda care a capturat Moldova și-a mascat membrii săi, îmbrăcându-i în haine de procuror, lucrător CNA, SIS, pe unii i-a trimis în misiune la CCA, la Televiziunea Publică, pentru ca totul să fie sub control, pentru ca nici o „roată dințată” din mecanismul oligarhic să nu iasă din funcțiune în timpul lucrului.

Soluții
Jurnalismul și mass media în general în Moldova au fost uzurpate. Populația este alimentată aproape exclusiv cu informație alterată, iar jurnaliștii care au rămas fideli principiilor fie lucrează „pentru export” (în cel mai bun caz), fie s-au reprofilat, fie trăiesc în sărăcie. O soluție ar exista. Problema e că în Moldova, jurnalist poate fi oricine care are o legitimaţie pe care scrie „presa”. La noi legitimaţia pe care scrie „presa” nu este emisă de o autoritate – nu mă refer la o instituţie care să aparţină de stat. Doamne ferește! În Germania, de exemplu, legitimația de jurnalist este eliberată de un sindicat al jurnaliștilor. Și tot acest sindicat are dreptul să i-o retragă în cazul în care a renunțat la libertatea sa profesională. Noi nu avem acest sindicat. De fapt îl avem. Și nu unul. Dar nu la instituții formale mă refer aici. Aşa ajung toţi neaveniţii să pozeze drept jurnalişti.
Câți dintre cei care practică astăzi jurnalismul pot afirma, fără să-i mustre conștiința, că și-au exercitat onest misiunea de informare corectă, că încearcă să îşi facă meseria corect? Câți dintre colegii noștri sunt gata să apară în fața unui sindicat al jurnaliștilor și să-și argumenteze trecutul fără să roșească, pentru a primi legitimația de presă? Foarte puțini. Puțini au înțeles că banii nu ţin loc de principii.
În ceea ce privește instituțiile media, adevărat – presa nu poate exista fără bani. Dar problema apare atunci când cel care dă bani foloseşte presa în interes personal. Culmea, nici nu recunoaște că respectiva instituție media îi aparține, pentru a nu-i afecta credibilitatea, pentru a o putea exploata în continuare ca instrument de manipulare. Vrea ca lumea să o perceapă ca instituție independentă.
Există și în cazul instituțiilor media o soluție: patronatul de presă să-şi asume principiile care stau la baza jurnalismului autentic. Abia atunci vom putea spune că avem business de presă onest, că și în Moldova presa este o afacere, că audiența aduce publicitate, bani. Dar business-ul nu poate, nu are voie să elimine etica jurnalistică. Atunci când patronatul se identifică cu politicul şi ajunge să dicteze conform intereselor grupului respectiv de persoane, avem de-a face cu uzurparea jurnalismului.

Președinția a refuzat repetat să ne ofere informația în volumul solicitat, în pofida faptului că informațiile cerute sunt de interes public vădit.

În prima solicitare, CIJM a cerut biografiile persoanelor care au fost decorate din anul 2001 până în 2015 cu distincţii de stat: Ordinul Republicii, Ordinul de Onoare, Ordinul Gloria Muncii, Ordinul Meritul Civic şi Ordinul Ștefan cel Mare, precum și detalii privind meritele concrete față de stat ale fiecărei persoane decorate. Prin aceeași scrisoare, Centrul de Investigații Jurnalistice a cerut lista agenţilor economici, care au primit distincţii de stat şi informaţia relevantă care a stat la baza deciziilor.

Președinția a refuzat să ofere această informație, făcând referire la protecția datelor cu caracter personal. “(…) pentru fiecare persoană propusă pentru decorare se perfectează fișa de decorare în care se includ date cu caracter personal: anul și locul nașterii, naționalitatea, studiile, profesia, funcția, locul de muncă, adresa de la domiciliu, precum și date relevante pentru conferirea distincției de stat: distincțiile deținute, activitatea de muncă și caracterizarea în care să fie menționate meritele concrete ale persoanei respective în domeniul în care activează și pentru care urmează să-i fie conferită distincția”, se arată în răspunsul semnat de Ion Păduraru, secretarul general al Aparatului Președintelui Republicii Moldova.

Ion Păduraru a precizat în aceeași scrisoare că prezentarea datelor solicitate ar putea afecta drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate, în special a dreptului la inviolabilitatea vieții intime, familiale și private, protejat de Legea privind protecția datelor cu caracter personal.

Totodată, secretarul general al Aparatului Președintelui ne-a sugerat să căutăm decretele președintelui în Monitorul Oficial, unde este publicată denumirea distincției, numele și prenumele posesorului, funcția și locul de muncă, precum și meritele pentru care i-a fost acordată distincția.

În cea de a doua solicitare, CIJM a cerut Președinției toate actele trimise de șefii statului în perioada 2001-2015 în adresa Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost respinşi candidaţii la funcţia de judecător, la cea de preşedinte sau vicepreşedinte de instanţe şi judecătorii care urmau să fie promovaţi la curţile de apel.

În răspuns, Ion Păduraru ne-a anunțat că, de regulă, temei pentru respingerea candidaților servesc datele ce se conțin în avizele consultative ale Serviciul de Informații și Securitate, alte informații de care dispune șeful statului, precum și considerentele ce țin de oportunitatea numirii.

“Având în vedere că informațiile ce se conțin în avizele consultative sunt informații cu caracter personal, restricționate, la care accesul este limitat, iar unele circumstanțe urmează să fie examinate și verificate suplimentar de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea președintelui Republicii Moldova, considerăm inoportun ca adresele privind respingerea candidaților la funcția de judecător să fie date publicității. În caz contrar, va fi afectat respecttării drepturilor și reputației candidaților la funcția de judecător, iar dezvăluirea informațiilor cu caracter personal ar constitui o violare a vieții private, intime și familiale, astfel încălcându-se prevederile Legii privind protecția datelor cu caracter personal”, se arată în răspuns.

Reporterii Centrului de Investigații Jurnalistice au obținut și analizat însă actele privind promovarea magistraților, solicitate de la Președinție. Ne-am convins că documentele conțin informații de interes public. Potrivit anchetei „Judecătorii «cu nouă vieți»”, publicată recent, în ultimii zece ani, șefii de stat au respins rând pe rând candidaturile a aproape 80 de judecători propuşi de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovare, reconfirmare, numire în funcție sau transfer. Vladimir Voronin, Marian Lupu, Mihai Ghimpu şi Nicolae Timofti au atenţionat în actele trimise la CSM că cei respinşi nu-și au locul în sistemul judecătoresc deoarece discreditează Justiţia, nu sunt obiectivi, deţin averi nejustificate, au probleme de integritate, relaţii cu businessmeni care conduc afaceri dubioase. În pofida argumentelor expuse de mai-marii ţării, CSM a lăsat în funcţie sau chiar a promovat circa 55 de judecători. Între timp, unii au plecat onorabil din sistem cu tot cu păcate, iar cel puţin 30 continuă şi astăzi să împartă dreptate.

Experți în domeniu susțin că actele Președinției nu ar trebui să fie secrete. „Cariera și averea judecătorului nu sunt secret de stat. Magistratul a cedat o parte din garanțiile vieții private deoarece este plătit din banii publici, respectiv orice acțiune de protejare ilegală a afacerilor, participarea la vânătoare în locurile sau zonele interzise, diferența vădită dintre venituri și bunurile deținute sunt o chestiune publică”, ne-a explicat Ion Guzun de la Centrul de Resurse Juridice din Moldova.

În acțiunea depusă în instanța de judecată în luna iulie, juriștii CIJM au făcut, între altele, trimitere la aceeași lege pe care au invocat-o reprezentanții Președinției – Legea privind datele cu caracter personal.

“În conformitate cu articolul 10 al Legii enunțate, prevederile articolelor 5, 6 şi 8 (Prelucrarea datelor cu caracter personal, Prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal și Prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la condamnări penale, măsuri procesuale de constrângere sau sancţiuni contravenţionale – n.r.) nu se aplică în situaţia în care prelucrarea datelor cu caracter personal se face exclusiv în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, dacă aceasta se referă la date care au fost făcute publice în mod voluntar şi manifest de către subiectul datelor cu caracter personal sau la date care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal sau de caracterul public al faptelor în care acesta este implicat, în condiţiile Legii cu privire la libertatea de exprimare”, potrivit cererii de chemare în judecată.

Până acum au avut loc două ședințe de judecată. Următoarea va avea loc în luna octombrie.