Magistraţii au decis că cererea Dufrremol  ca vămile Ungheni şi Leuşeni să fie obligate să semneze procesele verbale de la începutul anului 2015, de  selectare a terenurilor pentru amplasarea unor stații de alimentare cu produse petroliere pe terenurile pe care firma le-a  primit anterior  în arendă pentru construcția magazinelor duty-free, nu este legală.

CSJ a examinat dosarul în cauză şi a decis că pretențiile companiei Dufremol sunt neîntemeiate, deoarece terenurile cu suprafaţa totală de cca 2 ha, care i-au fost transmise în arendă, pot fi utilizate doar pentru construirea, amplasarea și funcționarea unităților comerciale predestinate pentru comercializarea mărfurilor în regim duty-free, dar nu și pentru construcția unor stații PECO, indiferent dacă acestea urmau a funcționa în regim duty-free sau regim general.

De notat faptul că încă în anul 2012, Guvernul Filat a exclus produsele petroliere din lista acelora care pot fi comercializate în regim duty-free, aşa cum prevedeau până atunci  modificărie regulamentare permisive pe care acelaşi Guvern le aprobase cu doi ani mai înainte.

În autodenunțul din toamna trecută la CNA, Ilan Shor a scris că ar fi avut o înțelegere inițială cu fostul premier Vlad Filat că viitorul business al Dufremol cu produse petroliere în regim duty-free va fi avantajat. Mai târziu însă, Filat s-ar fi răzgândi din cauza că Shor ar fi refuzat să răscumpere o datorie de un miliard de lei de la Banca de Economii, scria autorul autodenunţului destinat procurorilor.

Usatîi la Bălți parcă mai merge: Bălțiul e mai departe, Usatîi vorbește o română ”pitorească”, dar inteligibilă, și chiar dacă e hoț, pare c-o furat mai mult prin Rusia decât prin Moldova. Și, ca să fim sinceri, Bălțiul nu e la fel de ”al nostru” ca și Orheiul. Mai la nord, mai rus, mai de stânga, acest oraș a dus o viață paralelă față de Chișinău, chiar și fără autonomie. Dar Orheiul… Orheiul sună a Ștefan cel Mare și mândrie istorică. Orheiul e de-al nostru.

Și vine acest Ilan Șor și ne fură Orheiul și-l duce mai departe decât Bălțiul. Noi, oamenii culți, inteligenți, oameni cu dragoste de țară și, să fim sinceri, cărora nu ne prea suflă vântul prin buznare, suntem indignați. Păi cum să voteze orheienii pentru acest hoț după ce câteva luni s-a tot plimbat prin presă cu miliardul în buznar. Miliardul care a distrus trei bănci și a sărăcit multă lume prin mica prăbușire a leului. Cum îndrăznește tanti aia, din reportajul Agora, să se uite la cameră și să zică despre Șor: ”Ei, șî și dac-o greșît? Cu fiecare poate să se-ntîmple”.

Dar care a fost, de fapt, greșeala lui Șor? Că a furat? Sau că a fost prins? Este Șor mai hoț decât Plahotniuc sau Filat? Greu de spus, cert că ultimii doi au o reputație la care au ”muncit” mai mulți ani, bine înrădăcinată în memoria colectivă, dar Șor abia de vreo jumătate de an apare ca hoțul ”nambăr uan”. La drept vorbind, mai are până-i ajunge din urmă pe Filat și Plahotniuc. Ca reputație, nu ca bani. În aceste condiții, nu este un vot pentru PD și PLDM la fel de rușinos ca și un vot pentru Șor?

Într-o societate în care corupția e sistemică și generalizată, greșeala nu e să furi, greșeala e să fii expus. Și asta, într-adevăr, ”cu fiecare poate să se-ntîmple”.

Apoi, este și o logică destul de simplă: Orhei un oraș mic, iar Șor un bogătan mare. Șor, din buznarul propriu, poate să facă în două săptămâni de campanie electorală mai mult decât primarul într-un an, din bugetul public. Mai pe șleau, Șor pare prea bogat ca să fure Orheiul. Ori chiar dacă va fura, va avea de unde să arunce banii mulțimii prin diverse proiecte și acțiuni publice.

Și asta nu este ceva ”tipic moldovenesc”, cum ne place nouă să ne alintăm printr-un fel anti-megalomanie – că ”numai la noi se poate întâmpla așa ceva”, că ”țara mea – colțun de lână”, că ”Moldova – țara minunilor”. Din păcate sau din fericire, nu suntem chiar atât de speciali.

Cel puțin, hai să ne uităm la frații de peste Prut, pe care-i tot rugăm să ne trimită DNA-ul. Unii din ei l-ar trimite chiar să nu se mai întoarcă. Spre exemplu, când celebrul primar al Constanței, Radu Mazăre, a fost ridicat pentru audieri la DNA, locuitorii au ieșit să protesteze cerând eliberarea lui. Și chiar dacă Mazăre este un bogătan care se plimbă cu mașini scumpe și umblă prin cluburi cu un alai de piți după el, cei care i-au cerut eliberarea au fost tocmai oamenii săraci. Dușmanii de clasă, cum ar zice Lenin.

Au ieșit în stradă oamenii dintr-un cartier de locuințe sociale, construit în timpul lui Mazăre. Prin corupție, trafic de influență, spălare de bani? Probabil da. Dar s-au construit și acești oameni au căpătat un loc de trai. Într-o țară săracă, legea nu mai este supremă, pentru că legea nu le garantează oamenilor supraviețuirea ori vreun fel de bunăstare. Atunci relațiile, neamurile, prietenii, mult-blamatul ”cumătrism” intră în joc și ajută oamenii să se descurce. Și când vorbim de politică, oameni precum Șor sau Usatîi reușesc să creeze astfel de relații cu alegătorii lor.

Orheienii nu au ales atât un primar, cât un cumătru. Un om cu care au să aibă o relație personalizată, de complicitate chiar, bazată pe un altfel de moralitate decât cea a legii. Șor e omul pe care-l chemi la nuntă nu pentru că ți-i tare drag, dar pentru că știi că are buznarul gras și, odată înrudiți, te va ajuta când vei avea nevoie, așa cum îl vei ajuta și tu. Pentru că sunteți neamuri.
sursa: moldova.org