În actuala declaraţie, Popenco arată că a obţinut în ultimii doi ani câştiguri salariale la locul de muncă de bază şi cel prin cumul  în valoare de cca 138 mii de lei. Această sumă este cu peste 46 de mii de lei mai mare decât câştigurile pe care Popenco le-a indicat în declaraţia din anul trecut, când candida la functia de consilier orsenesc Orhei.

Mai mult, în declaraţia prezentată la CEC, aspiranta la funcţia de preşedinte a inclus şi date noi faţă de anul precedent. Acuml, Inna Popenco informează că dispune şi de două carduri bancare, cu o sumă totală de cca 12 mii de lei.
În niciuna din cele două declaraţii, nu au fost înscrise proprietăţi sub formă de imobil şi automobil.

Inna Popenco este medic internist la Spitalul raional Orhei, unde lucrează din anul 2007. Aceasta este originară din Orhei, unde a absolvit Şcoala medie nr.1, cu predare în limba rusă, iar ulterior – Colegiul de Medicină.

În alegerile locale din vara anului trecut, Popenco a făcut parte din echipa omului de afaceri Ilan Shor, care conducea lista candidaţilor la funcţia de consilier orăşenesc Orhei din partea MSPR Ravnopravie.
Popenco era înscrisă pe penultimul, al 16-lea loc. Printre colegii săi ea este practic singura care, după alegeri, nu a acces în Consiliul orăşenesc sau  nu obţinut o funcţie publică.

În cursa prezidenţială din această toamnă,  Inna Popenco, de asemenea, este înscrisă ca reprezentantă a MSPR Ravnopravie, dar colegii şi susţinătorii  o prezintă ca pe candidat  din popor.

Declaratie Venit Inna Popenco Orhei

Vlad Amanescu

În articol se reamintesc şi înre­gis­trările publicate de Rise Mol­dova în care Renato Usa­tîi, pri­ma­rul de Bălți, pare să pretindă că Jiz­dan îi pres­tează ser­vi­cii pri­vate con­tra cost. Despre Octa­vian Cal­mîc de la economie, ziarul scrie că e repre­zen­tant al sta­tu­lui în Con­si­liul de Admi­nis­trare al Mol­do­va­gaz și Mol­dexpo, dar și pre­șe­dinte al CA „Maga­zi­nul Unic” și „Metal­fe­ros”. Din pos­tura de vice­mi­nis­tru, Cal­mîc a fost și repre­zen­tant al sta­tu­lui în Con­si­liul de Admi­nis­tra­tori ai BEM, aflată acum în pro­ces de lichi­dare. Despre Edu­ard Grama de la agricultură – ziarul scrie că și-a făcut stu­di­ile uni­ver­si­tare timp de 7 ani, la sec­ția frec­vență redusă, Facul­ta­tea de Drept, a Insti­tu­tu­lui Nis­trean de Eco­no­mie și Drept de la Bălți, insti­tu­ție de învă­țământ pri­vată.

Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află Alina Radu, directoarea „Ziarului de Gardă”, și Anatolie Donciu, președintele Comisiei Naționale de Integritate.

Europa Liberă: Discutăm astăzi un subiect care preocupă toată lumea şi apare în prim-plan de fiecare dacă, când cineva candidează la o funcţie importantă, la o funcţie publică evident. Prima reacţie a publicului căruia îi este prezentat un candidat: se întreabă: „De unde averile?”. Este exact reacţia pe care am urmărit-o, atunci când preşedintele Nicolae Timofti l-a desemnat pe cel de al doilea candidat, Ion Păduraru. Şi exact reacţia aceasta a fost, atunci când cel care trebuia să fi fost în locul lui Păduraru, Pavel Filip, a fost desemnat de către majoritatea absolută parlamentară, a fost aceeaşi reacţie, reacţie firească, după mine. Primul lucru pe care vreau să-l întreb pe domnul Donciu, unde mai există asemenea Comisii Naţionale de Integritate? Fiţi de acord, faptul că există un asemenea filtru de verificare a integrităţii dovedeşte că nu prea avem încredere în cei care ajung în funcţiile publice. De exemplu, în Marea Britanie nu există aşa un organ, toţi politicienii care ajung acolo prin definiţie sunt integri, ca şi Casa Regală, nu poţi să-ţi imaginezi că membrii Casei Regale ar putea avea nişte abateri pecuniare, mai cu seamă. Faptul că avem nevoie de CNI aceasta înseamnă că toţi demnitarii sunt potenţiali corupţi sau neintegri?

Anatolie Donciu: „Cred că ar fi cazul să începem de la definiţia „integritate”, un termen chiar inedit, relativ în lexiconul nostru care este utilizat zi de zi, inclusiv de mass-media. După mine, o persoană integră sau integritatea include în sine anumite standarde de comportament, de comportament moral, de comportament de etică. Şi nu doar ceea ce se impune la noi, aspectul dacă deţine el casă sau nu deţine, are casă sau nu. Bineînţeles, inclusiv acest aspect denotă şi redă o imagine de integritate a unui demnitar sau a unui candidat la o funcţie publică.”

Alina Radu: „Dar ce înseamnă comportament moral?”

Anatolie Donciu: „Dar în situaţia în care cineva este propus la o funcţie publică deja eu cred că la noi în ţară nu prea este dorit acest fapt, pentru că imediat i se verifică dacă are casă sau nu.”

Europa Liberă: Dar întrebarea e bună a Alinei Radu: ce înseamnă comportament moral?

Anatolie Donciu: „După mine, este o situaţie, cum aţi spus şi dumneavoastră, firească şi este o situaţie normală ca o persoană care candidează, care râvneşte la o funcţie publică să fie integră sub toate aspectele.”

Europa Liberă: Dar nu e suficient pe propria răspundere să zică, aşa cum a propus domnul Sturza: „Declar că sunt integru, că nu am furat, că nu voi colabora, nu am colaborat”? Şi după aceea dacă este prins – direct în celulă?

Anatolie Donciu: „Nu cred că este o ieşire din situaţie.”

Europa Liberă: Dar nu mi-aţi răspuns totuşi: unde sunt, unde nu sunt?

Anatolie Donciu: „Revin la întrebarea de la care am început. Există în lume circa 185 de ţări care au astfel de sistem.”

Europa Liberă: Americanii au, de exemplu?

Anatolie Donciu: „Au. Este Biroul Naţional de Etică.”

Europa Liberă: Mă adresez către Alina Radu, care este un fel de CNI din partea presei. Dânsa face radiografia unor candidaţi, unor demnitari şi uneori, pardon, chiar este mai eficientă munca ziarului pe care îl fac. De ce este atât de important să facă această radiografie?

Alina Radu: „Mai întâi vreau să remarc faptul că nu eu fac, avem o echipă foarte bună. Noi considerăm că toate instituţiile trebuie să-şi îndeplinească foarte bine obligaţiile – şi guvernul, şi CNI, şi CNA, şi „Ziarul de Gardă”, şi alte instituţii media. De ce e important? Eu îmi amintesc cu vreo trei-patru ani în urmă, când am început să publicăm castelele, ce reacţie a fost din partea societăţii. Îmi pare că s-a început cu casa dumneavoastră. Au fost discuţii în Parlament, domnul Ghimpu a zis că trebuia să-l întrebăm pe dânsul când să se publice castelul sau averile, sau casa domnului Donciu. Marian Lupu a zis că noi facem cârpă din om în cinci minute. Deci, practic, lumea politică ne-a condamnat. În schimb, valul de cititori, de cetăţeni simpli, de rând, care au venit şi care au intrat pe site, şi care au abonat ziarul ne-a demonstrat că ei sunt interesaţi să cunoască averile deputaţilor, judecătorilor, guvernatorilor. Şi am avut acelaşi efect de fiecare dată când „Ziarul de Gardă” a publicat averi, interese, cazuri de corupţie. Şi atunci nu aveam altă cale, noi nu mai aveam altă cale, pentru că acesta este interesul cititorului, interesul cetăţeanului şi noi îl deservim.”

Europa Liberă: Exact aici voi încerca să vă iau la întrebări, la bani mărunţi, cum se zice pe româneşte. Dar în felul acesta nu cumva dumneavoastră şi nu doar încurajaţi acest tip de reacţie a publicului, care ori de câte ori vede un om cu maşină bună, cu o casă bună îl consideră ab initio hoţ şi nu mai stă să se întrebe dacă omul acesta a muncit, a câştigat banii? Şi noi întâi îi dăm fotografia castelului în care locuieşte şi după aceea Dumnezeu ştie dacă mai ajunge la urechea omului care a citit ziarul dacă acesta e dobândit legal sau ilegal, dacă mai ales aceasta în instanţă e dovedit?

Alina Radu: „Ziarul şi orice instituţie media nu este responsabil de modul cum înţelege fiecare din cei cinci milioane de consumatori de media. Ziarul are o maximă responsabilitate să prezinte informaţia corect şi să fie de interes public, ai prezentat-o corect, cu surse, inclusiv cu vocea persoanei care este privită critic. Mai departe fiecare interpretează cu gradul lui de înţelegere. Uitaţi-vă la posturile controlate politic, ce jurnalism se dă acolo. Credeţi că oamenii chiar percep aceasta? Credeţi că oamenii chiar înghit tot ce li se arată la aceste posturi controlate politic? Nu, ei privesc critic, analizează.”

Europa Liberă: Deci, dumneavoastră contaţi pe discernământ?

Alina Radu: „Contez pe standardul care este indicat în legislaţie. Nu pot să mă angajez să scriu despre flori, că nu există nicăieri indicat că jurnaliştii trebuie să scrie doar despre floricele, păsărele şi gândăcei.”

Anatolie Donciu: „În acelaşi timp nu e indicat nicăieri că jurnaliştii trebuie să scrie, cum aţi spus dumneavoastră, despre case.”

Alina Radu: „Jurnalismul de investigaţie. Noi în 2004 ne-am lansat ca ziar de investigaţie. Jurnalism de investigaţie înseamnă investigaţie. Cunoaşteţi ce înseamnă investigaţie?”

Anatolie Donciu: „Să investigaţi, dar să nu declaraţi, cum aţi spus dumneavoastră, fără niciun fel de probe.”

Alina Radu: „Nu am declarat niciodată. V-am chemat la redacţie după ce am publicat averea dumneavoastră şi v-am întrebat. V-am invitat şi aţi venit. Şi v-am întrebat: „Ce nu corespunde?”. Şi aţi spus: „Nu sunt doi câini, e un câine”. A doua zi sau atunci am dat rectificare: nu sunt doi câini, e un câine.”

Anatolie Donciu: „Dar nu e vorba de aceasta. E vorba de faptul că eu am declarat sau nu am declarat casa. Este o problemă sau nu?”

Alina Radu: „Tot ce aţi spus am prezentat.”

Anatolie Donciu: „Dar nu ce am spus, că dumneavoastră aţi denaturat absolut tot ce e scris acolo.”

Alina Radu: „Dar de ce nu avem un proces în instanţă? De ce tăceţi? De ce nu vă respectaţi drepturile?”

Anatolie Donciu: „Eu încă o dată vorbesc despre faptul că casa a fost declarată, una la mână. Eu am venit din sectorul privat şi nu public, doi la mână.”

Alina Radu: „Câţi ani aţi lucrat în sectorul privat?”

Anatolie Donciu: „Cinci ani de zile avocat.”

Alina Radu: „Şi aţi făcut un castel în cinci ani de zile?”

Anatolie Donciu: „Care aţi spus că costă cinci milioane. Şi când a fost evaluat – la nici jumătate.”

Europa Liberă: Aici anunţ break. 

Anatolie Donciu: „Aiureli.”

Europa Liberă: Domnule Donciu, ei au dreptul și la aiureli.

Alina Radu: „Noi nu aiurim.”

 Europa Liberă: Și se pot apăra doar în instanţă de această reputaţie pe care le-o impuneţi.

Alina Radu: „Eu mă mir, sunteţi jurist şi de atâţia ani ţineţi în dumneavoastră.”

Anatolie Donciu: „Dar nu trebuie să discutăm aspectul acesta, pentru că eu nu vreau să mă cobor la nivelul unui ziar de bulevard.”

Europa Liberă: Acesta nu e ziar de bulevard.

Anatolie Donciu: „Ba da.”

Europa Liberă: E ziar de investigaţie.

Alina Radu: „Eu sper că aceasta este înregistrat şi un funcţionar public va răspunde. Mulțumesc.”

Europa Liberă: Vreau să vă întreb totuşi, în momentul în care „„Ziarul de Gardă”” sau oricine, iată, Oleg Brega l-a filmat pe domnul Păduraru în faţa casei dânsului, mai departe cine totuşi are obligaţia să confrunte? Exact cum spuneţi dumneavoastră, aţi fost cinci ani avocat, aţi avut nişte bani câştigaţi, aţi venit într-o funcţie publică, după aceasta cine are obligaţia să vadă dacă coincid costurile casei?

Anatolie Donciu: „Cei care au făcut informaţia. Pentru că în privinţa mea a fost dat şi în Procuratura Anticorupţie. Şi Procuratura Anticorupţie a verificat şi a emis o hotărâre. Şi în cazul dat „Ziarul de Gardă” trebuia să vadă: „Ian uitaţi-vă situaţia”. Ce am făcut? Ce am greşit? Am declarat casa sau nu? S-a spus că nu am declarat casa, pe când declaraţia era publicată pe site.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră, ca CNI, pornim de la declaraţiile care prin lege sunt obligaţi aceşti oameni, funcţionari publici să vă dea la dumneavoastră un document în care scrie: „Am trei case, patru maşini, cinci loturi”. 

Anatolie Donciu: „Da.”

Europa Liberă: Şi dumneavoastră aveţi abilitatea şi obligaţia să confruntaţi cu banii pe care i-a avut în portmoneu acest om?

Anatolie Donciu: „Cu banii?”

Europa Liberă: Da. Sau doar să fie declarat totul?

Anatolie Donciu: „Nu.”

Europa Liberă: Pe omul care şi-a cumpărat o casă de un milion îl întreabă cineva dacă a dobândit milionul acesta pe cale legală?

Anatolie Donciu: „Nu. În cazul respectiv Comisia Naţională de Integritate nu are aşa procedee şi mecanisme ca să identifice de unde are sursele băneşti. Noi verificăm doar ceea ce persoana a declarat şi ceea ce este înregistrat în registrele de stat respective.”

Europa Liberă: Deci, dacă nu a ascuns ceva din averi?

Anatolie Donciu: „Exact.”

Europa Liberă: Dar cum procedaţi în cazul când se declară că există nişte averi înregistrate pe „mătuşa Tamara”, e o sintagmă deja acreditată? 

Anatolie Donciu: „Da, „tuşa Tamara”, este renumită deja situaţia.”

Europa Liberă: Sau Alina Radu, „Zarul de Gardă” a scris despre domnul Filip care are o casă proprietarul fiind fiul domnului Filip de 24 de ani, care nu prea cred că la 24 de ani a avut atâţia bani ca să cumpere acea casă. Iată în situaţia aceasta dumneavoastră ce posibilităţi aveţi ca să investigaţi exact?

Anatolie Donciu: „Mai sunt asemenea situaţii descrise în mass-media, inclusiv vreau să vorbesc despre şeful Serviciului Vamal, domnul Baliţchi, exact aceeaşi situaţie, se descrie, că are apartament care nu este înregistrat pe dânsul ş.a.m.d., multe situaţii de acestea am avut. Noi nu avem pârghii ca să verificăm alte persoane care nu sunt subiecţi ai declarării.”

Europa Liberă: Nici măcar rudele de gradul întâi?

Anatolie Donciu: „Nici măcar rudele de gradul întâi. Dacă nu se încadrează în lege ca subiecţi, ca declaranţi, ca persoane care sunt obligate să facă declaraţiile, noi nu putem să investigăm. Dar în toate ţările aşa e de fapt.”

Europa Liberă: Să ajungem la statutul comisiei.

Alina Radu: „Cu „toate ţările” e exagerat.”

Anatolie Donciu: „Nu e exagerat, uitaţi-vă în România.”

Alina Radu: „Eu am fost în toate ţările.”

Anatolie Donciu: „Şi eu am fost în toate ţările. Nu este exagerat.”

Europa Liberă: Să vorbim despre posibilităţile dumneavoastră, cu ce se ocupă de fapt comisia, dacă spuneţi că nu puteţi să vă uitaţi la rudele de gradul întâi, nu puteţi să îl întrebaţi despre bani, înţeleg că nici la puşcărie nu puteţi să-l trimiteţi, de fapt ce, îi daţi din deget, îi spuneţi: „Ai-ai-ai”?

Anatolie Donciu: „E vorba în primul rând de un aspect de imperfecţiune a cadrului legislativ. Conform legii, comisia verifică declaraţiile de averi şi proprietate depuse de către subiecţii declarării, comparându-se informaţia inclusă în declaraţie cu bazele de date disponibile. Şi în cazul în care nu există divergenţe, persoana se consideră că nu a încălcat legea.”

Europa Liberă: Şi dacă există?

Anatolie Donciu: „Şi dacă există anumite divergenţe că dumnealui are trei maşini, a declarat două maşini, dar conform bazei de date sunt înregistrate după el trei maşini, înseamnă că el o maşină nu a declarat-o.”

Europa Liberă: Şi ce păţeşte omul acesta?

Anatolie Donciu: „Şi în cazul respectiv materialele sunt expediate organului de urmărire penală, care decide iniţierea sau neiniţierea, începerea sau neînceperea urmăririi penale în baza articolului 352¹ Cod Penal.”

Alina Radu: „Deci, soluţia perfectă este ca să înscrie totul pe rude de orice grad, pentru că oricum CNI nu va verifica că nu are această atribuţie şi ei vor trăi fericiţi cu toate averile.”

continuarea pe europalibera.org

Viorel Moșneaga a venit la Agenția de Achiziții Publice (AAP) pe 21 noiembrie 2013, în calitate de director adjunct, după ce, în 2003-2013, activase tot în domeniul achizițiilor, la Direcția finanțele economiei naționale, cheltuieli capitale și achiziții publice din cadrul Ministerului Finanțelor (MF). Un an și jumătate mai târziu, pe 10 martie 2015, devine director interimar, iar peste o lună și jumătate, la 21 aprilie 2015 – director cu drepturi depline al acestei instituții.

Averea șefului „latifundiar” de la Achiziții

În iulie 2015, Viorel Moșneaga a fost supus unui control din partea Comisiei Naționale de Integritate (CNI) care a depistat mai multe nereguli la completarea declarației funcționarului pe venituri și proprietate (anul 2013). Dar, cauza a fost clasată. Potrivit actului de constatare al CNI, „dl Moșneaga Viorel a specificat că omisiunile şi greşelile admise la completarea declaraţiei pentru anul 2013 au fost admise din neştiinţă şi nu din intenţii de a tăinui sau ascunde proprietăţile deţinute, toate omisiunile fiind declarate în declaraţia pentru anul 2014”.

În acea declarație, Moșneaga raportează 60 de terenuri agricole și extravilane, înregistrate pe numele său sau al soției, cumpărate sau obținute prin schimb de terenuri în anii 2010-2014. Terenurile deținute de familia Moșneaga se întind pe o suprafață de 46 de hectare, având o valoare cadastrală cumulativă de jumătate de milion de lei. Valoarea de piață a acestora, însă, e mult mai mare. Terenurile sunt amplasate în satele Tudora și Crocmaz, din Ștefan Vodă. Soții Moșneaga mai dețin în proprietate un apartament cu trei camere, cu suprafața de 48,3 m. p., amplasat pe str. Independenței din Chișinău, cumpărat în 2005 de soacra șefului de la Achiziții, Liudmila Ganenco și oferit în același an, prin donație, fiicei sale, Viorica Ganenco, soția lui Viorel Moșneaga, precum și două autovehicule – un Audi A6, procurat în 2008 cu 130 de mii de lei și o Toyota Yaris achiziționată în 2013 cu doar 60 de mii de lei. În 2014, Viorel Moșneaga a raportat un venit din salariu de 90 de mii de lei, iar din calitatea de reprezentant al statului în trei societăți pe acțiuni, alte peste 85 de mii de lei.

35 de milioane în doi ani

În declarațiile sale cu privire la venituri și proprietate, șeful AAP nu indică că ar avea vreo firmă. Datele de la Camera Înregistrării de Stat (CÎS) demonstrează că nici el, nici soția sa nu sunt proprietari, oficiali, de SRL-uri. Sora acestuia însă este fondatorea unei firme care câștigă licitații de milioane de lei patronate de Agenția condusă de Viorel Moșneaga. Firma „Aldos Grup” SRL a fost fondată în 2005 de sora șefului de la achiziții, Diana Cotruța, pe când aceasta avea doar 21 de ani, și de asociatul său, Ion Avram. SRL-ul este înregistrat în satul Scoreni, Strășeni, localitatea de baștină a familiei Moșneaga. La Serviciul Fiscal de Stat, SRL-ul este reprezentat însă de Dan Moșneaga, fratele lui Viorel, în timp ce oamenii din sat spun că firma este a familiei. Genul principal de activitate al SRL-ului sunt lucrările de construcție, iar în 2012, compania a raportat, din vânzări, peste 2,6 milioane de lei. Conform informațiilor de pe site-ul AAP, www.tender.gov.md, doar din 2011 până în prezent, firma a câștigat nu mai puțin de 20 de licitații publice. Coincidență sau nu, dar, din momentul în care Viorel Moșneaga a fost promovat de la MF în funcția de director adjunct al AAP (noiembrie 2013) contractele încheiate de firma familiei cu statul și aprobate de Agenție au devenit mult mai grase, toate de peste jumătate de milion de lei.

În total, doar în 2014-2015, de când Viorel Moșneaga este în conducerea AAP, firma familiei sale, „Aldos Grup” a obținut opt contracte cu mai multe instituții ale statului, în valoare totală de 34,9 milioane de lei. Spre comparație, în 2011-2013, atunci când Moșneaga nu era la AAP, ci la Ministerul Finanțelor, firma familiei a obținut 12 contracte, în valoare de doar 2,9 milioane de lei.

Licitațiile câștigate de firma surorii, constestate la Agenția fratelui

continuarea pe anticoruptie.md

Patru din cei cinci judecători ai actualului plen al Curții Constituționale nu și-au declarat toate afacerile la Comisia Națională de Integritate (CNI). Despre aceasta  scriu jurnaliştii de investigaţie din cadrul RISE Moldova.

Alexandru Tănase, aflat la al doilea mandat de președinte al Curții Constituționale, nu a inclus în declarația de venit și cea de interese personale faptul că este fondator și administrator al Întreprinderii Individuale Consulting Tănase. Potrivit extrasului companiei de la Camera Înregistrării de Stat, firma de consultanță juridică a fost fondată în 1997 și are sediul juridic într-un apartament ce aparține familiei Tănase.

Un alt judecător al Curții Constituționale cu interese nedeclarate este Tudor Panțîru. Acesta a fost numit în funcție în 2013, după ce la sfârșitul anului 2012 i-a expirat mandatul de deputat în Camera Deputaților a României.

RISE a descoperit că Panțîru a omis să indice în declarațiile de avere și de interese pentru anii 2012 – 2014, depuse la CNI, faptul că este asociat în compania Proera Grup SRL, careare un capital social de peste 6 milioane de lei..

Judecătorul constitutional Aurel Băieșu a fost desemnat de  Parlament în 2013. La momentul desemnării, Băieșu deținea funcția de ambasador al Republicii Moldova în Italia. În declarația de interese personale, el a omis să indice că este administrator al companiei de consultanță juridică Euro-IN Consulting Chisinau SRL.

Cel de-al patrulea judecător cu interese ascunse este Victor Popa, care activează în calitate de magistrat al Curții Constituționale din aprilie 2013. Anterior, el a fost timp de trei ani deputat în Parlamentul Republicii Moldova (2010 – 2013) din partea Partidului Liberal. Judecătorul Victor Popa nu a indicat în declarația de venituri și proprietate pe anul 2014 că este administrator și asociat, cu o cotă de participare de 34 %, în cadrul firmei „Secotra”.

Click AICI, pentru mai multe

Milioane de la stat pentru uniforme

Datele de la Camera Înregistrării deStat (CÎS) de la Chișinău arată că Ion Sturza este fondator la două firme: SRL „Instacon” și SRL „Agroinstal Plus”. Prima, SRL „Instacon” a fost înregistrată în 2002 în or. Călărași, raionul de baștină al omului de afaceri. Ion Sturza deține 60% din firmă, echivalentul a 276 mii de lei. Celelalte 40% aparțin lui Pavel Axenti, cel care este și administratorul SRL-ului. Firma, cu un capital social de 460 mii de lei, are adresa juridică pe str. Alexandru cel Bun 114 din Călărași, acolo unde, de fapt, este o fabrică de producere a îmbrăcămintei. Opt din cele nouă clădiri de producție de la această adresă aparțin Societății pe Acțiuni „Codreanca”, agent economic care este și el afiliat cu numele lui Sturza, iar o alta, firmei „Agroinstal Plus”, fondată tot de Ion Sturza. În 2012, SRL „Instacon” a raportat venituri din vânzări de 7,7 milioane de lei. În ultimii ani, firma a participat, cu succes, la mai multe tendere publice, câștigând, conform informațiilor publice de pe www.tender.gov.md nu mai puțin de 17 contracte cu mai multe instituții de stat pentru livrarea diverselor echipamente, în valoare totală de aproximativ 5 milioane de lei.

Cele mai multe contracte, firma la care unul din fondatori este premierul desemnat, le-a avut cu Ministerul Afacerilor Interne (MAI) sau instituții afiliate ei. Cel mai mare contract, în valoare de 2,26 milioane de lei a fost câștigat cu MAI în aprilie 2014 pentrulivrarea de echipament pentru anul 2014. Un alt contract care a depășit suma de un milion a fost semnat între agentul economic și Departamentul Poliției de Frontieră în 2013, în valoare de 1,37 milioane de lei, la fel, pentru livrarea de echipament. Printre instituțiile la care SRL „Instacon” a câștigat licitații se numără Departamentul Trupelor de Carabinieri, Serviciul Grăniceri, Universitatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițeanu”, Primăria Călărași, dar și câteva spitale din țară.

SRL „Instacon” este deținătoarea brand-ului Unicode. Pe site-ul companiei, www.unicode.md care te întâmpină cu sloganul „Codul bunelor uniforme” aflăm că aceasta are „mai mult de 600 de angajați” și că „suntem echipați modern, avem toate condițiile de producere a mărfurilor pentru cei mai prețioși cumpărători. Nu sunt vorbe goale, suntem prețuiți pe drept în Italia, Olanda și Germania. Cerințele clientului sunt legea supremă pentru noi”. Compania propune uniforme pentru toate profesiile, începând cu medici și terminând cu militari. Tot de pe site aflăm că fabrica de producere a uniformelor se află în Călărași, iar oficiul, în Chișinău, pe str. Ismail.

Firmele din R. Moldova

SRL „Instacon” este, la rându-i,fondatoarea Întreprinderii Mixte (ÎM) „Palplast” SRL. Aceasta deține 5,83%, restul capitalului social aparținând „Fribourg Investments Limited” din Cipru, care aparține însă tot lui Ion Sturza. Capitalul social al întreprinderii care are adresa juridică tot în Călărași, pe str. Alexandru cel Bun 114, la fel ca și SRL „Instacon” este de 17,2 milioane de lei. Aceasta este administrată de Svetlana Dogotaru, o apropiată a familiei Sturza, și se ocupă cu producerea ţevilor de polietilenă, iar dintr-un articol publicitar din iunie 2015 de pe un site românesc aflăm că „Întreprinderea a fost fondată în ianuarie 2005 de către „SC Palplast” SA, Sibiu (România), SA „Rompetrol Moldova”, SRL „Instacon”, iar poiectul a fost realizat cu o investiţie de 2 milioane de euro şi a constituit un proiect de investiţie realizat în cadrului Grupului ROMPETROL. În ianuarie 2011 s-a modificat structura acţionariatului, devenind proprietari „Fribourg Investments Limited” și SRL „Instacon”. La întreprindere activează în permanenţă cca 30 angajați de o calificare înaltă. Personalul de producere se instruieşte peste hotarele țării, la fabricile de profil, dar şi în subdiviziunile proprii ale întreprinderii”, se precizează în textul postat pe www.tbr.ro (Transilvania Regional Business). În aprilie 2015, SRL-ul a câștigat o licitație de 168 mii de lei organizată de Primăria Căzănești, r. Telenești pentru „țevi, racorduri și produse din beton”.

„Fribourg Investments Limited”, fondator la ÎM „Palplast” SRL, a mai fondat, în R. MoldovaÎntreprinderea Mixtă „Fribourg East Investments” SRL , cu un capital social de 495 mii de lei. Întreprinderea înregistrată în 2008 are ca obiective de activitate declarate cercetarea pieței și de sondaj a opiniei publice, activități de consulatare pentru afaceri și management sau cumpărarea și vânzarea bunurilor imobiliare proprii.

Un alt SRL la care Ion Sturza este fondator, „Agroinstal Plus” SRL, a fost înregistrat la Chișinău în 2006. Firma este administrată de Eugeniu Cerches și are un capital social de 110 mii de lei, iar în 2012 a raportat un venit din vânzări de 622 mii de lei din principalul gen de activitate, cumpărarea și vânzarea bunurilor imobiliare proprii. Stela Sturza, soția premierului desemnat este fondatoare, cu 40%, la firma „Deessem” SRL. Firma, cu un capital social de 5400 de lei nu are acum nicio activitate, fiind în proces de lichidare. Principalul gen de activitate declarat la constituire, în 2000, a fost „comerțul cu amănuntul al produselor cosmetice și de parfumerie, articolelor de toaletă”. Stela Sturza conduce compania „Deesse” în Moldova, o firmă de cosmetică elveţiană elaborată de principele Sturdza

Parcul tehnologic de la Cluj – „Inima digitală a Transilvaniei”

Pe lângă afacerile din R. Moldova,Fribourg Capital, fondul de investiții controlat de Sturza, face investiții mult mai însemnate în România. Domeniul tehnologiilor informaționale (IT) ocupă un loc aparte ca și pondere în investițiile realizate de Fribourg Capital în România. Astfel, fondul de investiții a cărui președinte este Ion Sturza a fondat sau preluat mai multe afaceri ce țin de IT, cele mai cunoscute fiind parcul tehnologic multifuncțional „Liberty Technology Park Cluj”, magazinul online elefant.ro, acceleratorul business „Spherik” sau „SEO Monitor”, companie de consultanţă pentru optimizarea motoarelor de căutare pe internet (Search Engine Optimization).

Liberty Technology Park Cluj a fost oficial inaugurat pe data de 5 Decembrie 2013, atunci când au fost date în folosință primele două clădiri, și este primul parc tehnologic din România. Până acum au fost deja investiți peste 10 milioane de euro, iar investiția totală pentru amenajarea parcului tehnologic, prin transformarea clădirilor unei vechi fabrici de mobilă, urmează să se ridice la 25 milioane de euro. Complexul tech-parcului constă din 8 clădiri cu o suprafață totală de 46 880 m2. Pe lângă oficii și laboratoare de cercetare, Liberty Technology Park Cluj este înzestrat cu săli de conferinţe şi organizare de evenimente, zone de relaxare cu săli de fitness, restaurante şi cafenele. De asemenea pe teritoriul parcului sunt amenajate spații verzi, terenuri multifuncționale de sport, o grădină cu pomi fructiferi și piste pentru biciclete.

Potrivit site-ului oficial al LibertyTechnology Park Cluj, printre firmele pe care le găzduiește parcul tehnologic se numără Siemens, Halcyon Mobile, Recall Information Services, Control Data Systems, KPMG, La Casa, Makronetz, Ecuson Studio, Spherik Accelerator, Tulemod, Liberty Fitness și Omifa.

În cadrul Liberty Technology Park Cluj a fost inițiat și „acceleratorul business” Spherik Accelerator, prima platformă de acest fel din România. Conform site-ului companiei, Spheric a fost conceput „pentru a da viață, a propulsa și a susține afacerile locale cu potențial”. Altfel spus, Spheric Accelerator este un „incubator de afaceri” care oferă antreprenorilor care au deja o mică afacere sau doar o idee de business, traininguri, suport și monitorizări ulterioare în vederea dezvoltării unor afaceri durabile pe termen lung.

SEO Monitor, o investiție de 5 milioane de euro

Fondul de investiții Fribourg Capital, controlat de Sturza, deține și SEO Monitor, companie de consultanţă pentru optimizarea motoarelor de căutare pe internet. Tehnicile de tip SEO (Search Engine Optimization) pe care le dezvoltă compania, ajută site-urile să urce în topul rezultatelor afişate de Google în urma anumitor căutări. Astfel, traficul site-urilor creşte fără ca accesările de pe pagina web să fie generate în urma publicităţii online. SEO Monitor a ajuns în portofoliul Fribourg Capital în 2011 atunci când fondul de investiții a preluat pachetul majoritar din părțile sociale ale agentiei de dezvoltare online Bunt Studio, pe care ulterior a transformat-o în SEO Monitor. Fondul de investiții își lua atunci angajamentul de a investi 5 milioane de euro până în 2015 pentru a crea produse și proiecte online noi.

Într-un interviu recent pentruziarulfinanciar.ro, Cosmin Ne­grescu, directorul general al SEO Monitor declara că firma pe care o conduce încearcă să-și mărească veniturile prin extinderea businessului atât la nivel local cât și internaţional. „În următoarele 12 luni încer­căm să atingem un milion de euro, iar acest lucru se va întâmpla dacă vom ajunge la 150 de clienţi“, a declarat Ne­grescu, adău­gând că soluţia software este deja folosită de circa 30 de agenţii din țări precum SUA, Italia, Franţa, Marea Britanie.

Printre clienții din România ai SEO Monitor se numără companii precum Blue­Air, Ara­besque, elefant.ro, Pro­vident, magazinele online Altex și F64 sau UPC, una dintre cele mai mari companii de comunicații prin cablu din România. La nivel internațional, softul dezvoltat de SEO Mo­nitor este utilizat pentru circa 400 de site-uri din lume, printre care se numără cele ale companiilor La Redoute (magazin online de haine), Unilever (producător și distribuitor a peste 400 de branduri, printre care Dove, Dero, Rexona, Knorr, Lipton) sau Philips.

Magazinul online și mina de aur

Una dintre cel mai cunoscute și de succes afaceri deținute de către Ion Sturza în România este magazinul online elefant.ro, un proiect al companiei SC Universal Online Promotion SRL lansat în iunie 2010 cu finanțare din partea fondului de investiții Fribourg Capital. Deși, inițial, s-a lansat ca o librărie online, elefant.ro comercializează în prezent în jur de 300.000 de produse din categoriile carte, eBooks, eReadere, film, muzică, jucării, ceasuri, parfumuri, îmbrăcăminte, încălţăminte, accesorii, cosmetice şi produse de îngrijire personală, electronice și electrocasnice. Potrivit revistei financiare capital.ro, investiția lui Sturza în magazinul online elefant.ro s-ar fi ridicat la 3,5 milioane de euro iar în 2014 retailerul ar fi avut o cifră de afaceri estimată la circa 20 milioane de euro.

La începutul lui 2013, Fribourg Capital, prelua 49 la sută din capitalul social al companiei Romaltyn Limited, care deţinea fabrica de exploatare minieră din Baia Mare. Atunci fondul de investiții controlat de Sturza, își arăta disponibilitatea de a investi 20 de milioane de dolari în reciclarea deşeurilor miniere de la exploatările din zonă cu scopul de a extrage din acestea rămășițele de aur și argint.

Continuare AICI

Andrei Năstase, liderul Platformei „Dreptate şi Adevăr”, locuieşte într-o casă de milioane din or. Codru, mun. Chişinău, înregistrată pe numele mamei sale, pensionară. „Chiar acum eu mă aflu într-un proces de judecată privind încălcarea onoarei şi demnităţii şi nu aş vrea să mă trezesc cu vreun sechestru pe casă, într-o ţară în care justiţia este controlată. Nu am ascuns niciodată că imobilul e înscris pe mama mea”, declară viitorul politician.

CV-ul şi casa lui Andrei Năstase

Andrei Năstase, liderul acestui grup, are 40 de ani. Este de profesie jurist. Din 2002, este avocat. Înainte de a deveni avocat, în 1997, a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, la scurt timp a fost angajat în funcţia de ajutor interimar al procurorului, iar peste un an a devenit ajutor al procurorului de Transport. A fost procuror până în aprilie 2000, când este numit vicedirector al Air Moldova, companie de stat care, în 2000, este reorganizată. În urma unui contract cu Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile, o companie înregistrată în Germania, Unistar Ventures Gmbh, a preluat 49% din AIR Moldova contra sumei de 2,3 milioane USD. Celelalte 51% erau deţinute de Guvern. Compania nou-creată a fost declarată succesoare de drept a Air Moldova. Năstase a lucrat la Air Moldova până în august 2002, când instanţele de judecată au decis desfiinţarea întreprinderii moldo-germane AIR Moldova. Între părţi, respectiv firma din Germania şi Guvernul R. Moldova, a urmat un proces. Punctul final l-a pus CEDO, care, în decembrie 2008, a decis despăgubirea firmei fondate în Germania cu 6,7 milioane de euro. În faţa magistraţilor de la Strasbourg, Unistar Ventures Gmbh a fost reprezentată de avocaţii Vitalie Nagacevschi şi Andrei Năstase, cel care, din noiembrie 2002, deţine licenţă de avocat. Năstase este şi astăzi avocat, fiind cunoscut ca apărătorul lui Viorel şi Victor Ţopa (proprietarul postului Jurnal TV), condamnaţi de justiţia din R. Moldova la închisoare. Victor Ţopa este şi naşul lui Andrei Năstase. Acesta, de altfel, a fost avocat şi în alte dosare de rezonanţă, dezvăluind de-a lungul timpului mai multe scheme dubioase din justiţie.

Viitorul politician locuieşte într-o casă de lux din or. Codru, mun. Chişinău, care a fost, oficial, dată în exploatare în 2014. Casa este însă înregistrată pe numele mamei sale, Anna, de 76 de ani. Pensionara stă însă în satul ei de baştină, Mândreşti, Teleneşti, şi nu în casa din or. Codru. Oficial, conform datelor cadastrale, imobilul valorează 2,23 milioane de lei şi are o suprafaţă de 156 m. p., deşi pare mult mai spaţios. Preţul de piaţă al casei este şi el mai mare decât valoarea sa cadastrală. Mama lui Năstase a intrat în posesia terenului în 2012. În 2007, o parte din acesta îi mai aparţinea lui Gheorghe Mustea, un văr al fraţilor Andrei şi Vasile Năstase. Din 2010, Andrei, împreună cu soţia sa, Angela, mai deţin oîncăpere de 31 m. p. pe str. Grădescu, iar până în 2012, când l-a vândut, Andrei Năstase a avut un apartament de 51 m. p. pe str. Hristo Botev, Chişinău.

„Am făcut asta pentru a evita eventuale probleme”

Solicitat de ZdG, Andrei Năstase a admis că locuieşte în imobilul înregistrat pe numele mamei sale, pensionară. „Nicicând nu am ascuns că am casă. Imobilul a fost dată în exploatare în 2014, dar a fost construit mai devreme. Cred că, la vârsta mea, pot spune că sunt realizat, inclusiv financiar, după 13 ani de activitate în calitate de avocat şi consultant, la zeci şi sute de persoane din ţară şi din străinătate. Am acumulat surse financiare necesare pentru a-mi cumpăra terenul şi a-mi construi o casă. Am trecut în ea acum patru ani, când încă nu era gata, după mai mulţi ani de trai într-un cămin, împreună cu familia şi doi copii. Dacă am fi avut o justiţie corectă, cred că aş fi reuşit să am mai multe. De ce casa nu e înscrisă pe mine? Chiar acum sunt într-un proces de judecată privind încălcarea onoarei şi demnităţii şi nu aş vrea să mă trezesc cu vreun sechestru pe casă, într-o ţară în care justiţia este controlată. Nu am ascuns nicicând că imobilul e înscris pe mama mea. Am făcut asta pentru a evita eventuale probleme”, spune Andrei Năstase. El susţine că nu deţine casă în Germania, aşa cum, recent, s-a vehiculat în presă. „Am casa din s. Mândreşti, lăsată ca moştenire, unde trăieşte mama mea. Pe str. Grădescu, apartamentul cu o cameră, e de fapt al socrilor. Acolo trăiesc ei. Tot timpul a fost casa lor, deşi ne-au donat-o”, precizează Năstase. Acesta admite că este finul lui Victor Ţopa, proprietarul postului Jurnal TV, tot el, condamnat la 7 ani de închisoare pentru şantaj şi estorcare a acţiunilor deţinute de o persoană la Victoriabank.

„Da, sunt finul lui Victor Ţopa. L-am cunoscut în 1998, iar în 1999 mi-a devenit naş de cununie. De atunci, suntem într-o relaţie foarte bună. Nu sunt însă dependent de el sau de altcineva. Mă ghidez de propriile principii. Victor Ţopa şi Viorel Ţopa sunt însă doar victime ale regimului şi nu sunt nici pe departe oamenii pe care-i prezintă o parte din presă”, susţine Andrei Năstase.

Continuarea articolului o puteți citi aici.

CNI a decis de asemenea iniţierea verificării încălcării regimului juridic al declarării veniturilor şi proprietăţii în privinţa a trei deputaţi. Acestia sunt  Valentina Stratan, vicepreşedintele Partidului Democrat, şi socialiştii Oleg Savva şi Eduard Smirnov. În privinţa deputatului democrat, Comisia Naţională de Integritate a iniţiat verificările sub aspectul încălcării regimului juridic al declarării veniturilor şi proprietăţii.

În campania electorală pentru cârma Primăriei Orhei, Ilan Shor s-a autofinanțat prin firma Dufremol SRL, în spatele căreia se află compania fondată și administrată de Ilona Shor, mama vitregă a acestuia. Astfel, compania a donat, ca persoană juridică, în bugetul partidului Ravnopravie, din partea căruia a candidat Shor, peste un milion și jumătate de lei. În rapoartele financiare, Ilan Shor este trecut ca director al firmei. Alte sume de peste un milion de lei au fost donate pentru campania electorala a lui Shor de catre 23 de angajați ai Dufremol SRL.

Deși aceste date nu se regăsesc în declarația pe venit, portalul MoldStreet a scris că Ilan Shor este proprietarul echipei de fotbal Milsami Orhei, al hotelului Klassik și al firmei Moldklassika International. În afară de acestea, Shor mai deține o serie de imobile și afaceri în Rusia și Kârgâzstan. O parte din avere i-a revenit prin moștenire de la tatăl său, Miron Shor.

În autodenunțul pe care l-a semnat în fața procurorilor, Ilan Shor menționează detalii despre sute de milioane de dolari pe care i le-ar fi plătit, prin diverse metode, lui Vlad Filat. Primarul Orheilui a mai declarat că ultima dată, la 10 octombrie curent, i-a dat lui Filat 20 de milioane de lei “pentru necesităţile partidului” chiar la sediul PLDM, de pe strada Bucureşti din Capitală.

Experții din domeniul financiar susțin că în Moldova nu există businessmeni capabili să ofere mită în valoare de 250 de milioane de dolari. Într-un comentariu postat pe blogul său, Gheorghe Constandache subliniază că Shor nici nu a visat să țină în mâini așa sumă de bani.
„După toate informațiile, capitalul moștenit de el se cifra în anul 2009 la aproximativ 42 de milioane de dolari. Conform calculelor exacte, pentru ca să dai o șpagă de 250 de milioane de dolari, este nevoie să deții o afacere de cel puțin 4 – 4,5 miliarde de dolari în condițiile Moldovei și care ar fi putut fi răscumpărată în cel puțin 12 – 15 ani. Moldova așa afaceriști nu a avut și nici nu va avea în următorii 150 de ani”, punctează expertul.
Într-o anchetă realizată de Centrul de Investigații Jurnalistice în 2011, reporterii au demonstrat că proprietățile Sindicatelor erau vândute pe nimic firmelor lui Shor, care le punea în gaj și lua credite de 3-10 ori mai mari decât valoarea acestora. Creditele erau luate de la Banca de Economii și Banca Socială.

Miercuri, 21 octombrie, Comisia Naționala de Integritate a anuntat ca va initia verificarea averii controversatului om de afaceri, primarului de Orhei, Ilan Shor.

sursa: anticoruptie.md

Într-o anchetă a Centrului de Investigații Jurnalistice, reporterii au demonstrat că Filat nu a renunţat la despăgubirile dictate în dosarul SA Ipteh în aprilie 2010, când Curtea Supremă de Justiţie a decis să ofere acţionarilor 320.000 de euro. Premier pe atunci, politicianul, care este coproprietar la Ipteh prin Kapital Invest Company, cu o cotă de 49,63% din acţiunile firmei, a declarat că nu va lua bani de la stat. Peste trei ani, potrivit unui răspuns dat de Ministerul Finanţelor la solicitarea Centrului de Investigaţii Jurnalistice, decizia instanţei a fost executată integral. În declaraţia de venit depusă în campania electorală pentru parlamentarele din toamna trecută, politicianul a precizat că în anii 2012 şi 2013 SC Kapital Invest Company SA i-a adus dividende de aproape 15 milioane de lei.
Pe 19 octombrie, în fața sediului CNA, au fost aduse cinci automobile. Acestea nu au fost sechestrate, ci sunt probe la dosar. Este vorba de un Mercedes Viano, Volkswagen Tuareg, Toyota Land Cruiser, Mercedes S-Class. Acestea figurează în mărturiile lui Ilan Shor, depuse săptămâna trecută la Procuratura Generală. Potrivit autodenunțului lui Ilan Shor , „la solicitarea lui V. Filat, în perioada anilor 2012-2014, prin intermediul companiilor pe care le controlam, erau procurate automobile de model Mercedes Viano, de care el se folosește și în acest moment și care este înregistrat pe numele companiei Dufremall, două mașini Volkswagen Tuareg, Porsche Macan, Toyota Land Cruiser și altele care au fost înregistrate pe persoane afiliate lui, indicate de acesta, dar pe care nu le cunosc”, se menționează în autodenunțul lui Shor.
Pe 21 octombrie, CNI a anuntat ca va initia verificarea averii lui Vlad Filat.

sursa: anticoruptie.md

sursa: europalibera.org

continuarea pe moldovacurata.md

mai multe pe moldovacurata.md

O parte din aceste mijloace financiare, in suma de 832780 lei, urmeaza a fi distribuita cu titlu de compensatii in 4 raioane  –  Orhei, Teleneşti, Rezina si Şoldaneşti. Consiliul raional Orhei are obligatia sa achite victimelor represiunilor politice din perioada sovietica  aproape 670 mii lei, Consiliul raional Telenesti – 253400 mii lei, Consiliul raional Rezina – 131819 lei si Consiliul raional Şoldaneşti- 8493 lei.

Potrivit Hotararii Guvernului, publicata in Monitorul Oficial din 25 mai curent,  din bugetul de stat vor fi alocati  autoritatilor APL din intreaga republica 16835992 lei.

Amintim ca in luna septembrie anul trecut, Guvernul a fost nevoit sa ia hotararea despre alocarea a circa 40  mii lei  , în scopul executării titlurilor executorii pentru recuperarea valorii averilor persoanelor supuse represiunilor politice din raiioanele Orhei si Soldanesti, in baza deciziilor  instanţelor judecătoreşti.

Cu  71 de ani in urma, in noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a avut loc primul val al deportarilor in  masa a basarabenilor de catre regimul sovetic-stalinist.

20.09.9.00 Peste 30 de mii de lei  vor fi alocati de Mnisterul Finantelor pentru achitarea compensatiilor de recuperare a valorii averii confiscate sau nationalizate ale unor victime ale  represiunilor politice din raionul Orhei.

Banii vor fi transferati pe contul Consiliului raional Orhei, la fel ca si in cazurile sumelor acordate in acelasi scop pentru represatii politici din raioanele Cahul, Floresti si Soldanesti.

Decizia de alocare a sumei totale de 118 mii 200 de lei a fost luata in cadrul sedintei Guvernului, care a avut loc la sfarsitul saptamanii trecute.

Cabinetul de miniştri a mai decis alocarea a peste 380mii lei Consiliului raional Drochia şi  Comitetului Executiv al Găgăuziei, în scopul executării titlurilor executorii, emise de instanţele judecătoreşti, legate de recuperarea valorii averilor persoanelor supuse represiunilor politice.

Astfel, Consiliului raional Cahul îi vor fi acordate în acest scop 40 750 lei, Orhei – 30 242 lei, Floreşti – 38 748 lei, Şoldăneşti – 8 425 lei.