Europa Liberă: OCDE a lansat o nouă versiune a paginii sale dedicate diferențelor de gen în care apar inegalitățile de gen din educație, piața forței de muncă, antreprenoriat, sănătate și dezvoltare. Observ că diferența dintre speranța de viață a femeilor și bărbaților se micșorează. Bărbații tind să trăiescă mai mult. Care ar fi explicația? Nivelul de educație, orele de muncă, ce anume joacă un rol?

Willem Adema: „Sunt mulți factori. Unul dintre aceștia este că femeile împrumută din stilul de viață al bărbaților și viceversa. Dar haideți să începem cu educația. Dacă ne uităm la indicatorii privind educația pe genuri vom observa că în ultimele decenii mai multe femei decât bărbați au urmat studii superioare sau de specializare într-un domeniu. Absolventii universităților de astăzi sunt într-o proportie mai mare, femei decât bărbați. Cu 40-50 de ani în urmă balanța era invers.

Ce nu s-a schimbat însă, este faptul că în continuare mai multi barbați decât femei aleg cariere în științe, tehnică, inginerie, matematici etc. Potrivit cercetărilor noastre aceasta nu se explică prin lipsa de capacitate a femeilor de a urma cu succes astfel de cariere, ci prin lipsa de încredere generată de educația primită acasă sau de stereotipurile sociale.

Cât privește piața forței de muncă, se mențin diferente semnificative intre barbați și femei, nu numai cu privire la meseriile pe care le practică, dependente, evident, de nivelul de școlarizare, cât și în ceea ce privește salarizarea. Bărbații continuă să fie mai bine plătiți decât femeile, mai ales pentru că lucrează în domenii tehnice sau de inaltă tehnologie, domenii în care, traditional, salariile sunt mai mari.

Dezechilibrele de gen (în avantajul bărbaților) mai pot fi observate la rata de angajare dintre femei și bărbați, precum și la numărul de ore lucrate. Femeile sunt cele care, în general, lucrează jumătate de normă sau chiar mai puțin. De asemenea, mai puține femei decât bărbați aleg să fie antreprenori, iar când o fac, companiile lor sunt mici, pentru că nu găsesc finațare suficientă pentru companii mai mari și nu au nici timp, căci tot în responsabilitatea lor cade si familia și copiii.

O evoluție interesantă ar fi că, din ce in ce mai multe femei aleg cariera de medic. Pe de altă parte, se remarcă faptul că, diferența dintre speranța de viață a bărbaților și femeilor nu mai este atât de mare. Femeile continuă să trăiască mai mult, dar speranta de viață a bărbaților crește, de asemenea, ceea ce este o veste bună. Explicația constă în aceea că femeile sunt mult mai angajate in carieră, ceea ce presupune stress, dar și obiceiuri nesănătoase ca fumatul sau consumul de băuturi alcoolice, ce erau, traditional, caracteristice bărbaților.”

Europa Liberă: Viața unei femei din Estul Europei diferă în multe aspecte de cea a uneia care trăiește în Vestul Europei. Cum se reflectă această diferență în studiul Dvs?

Willem Adema: „Există diferențe în privinta salarizarii, a nivelului de educație și al abordării muncii. Cum spuneam mai sus, mai puține femei decât bărbați aleg cariere în științe sau inginerie. Cu diplomele având astfel de specializări se pot obtine slujbe în domenii unde salariul este mare. Un alt factor este timpul de lucru. Femeile sunt cele care, de regulă, nu lucreză normă întreagă. Însă acest aspect influențează mai mult femeile din Olanda sau Germania, decât pe cele din Ungaria, România etc unde femeile lucrează 100%. Aici am putea vedea o diferență între Est și Vest.

Un alt aspect îl reprezintă atitudinea față de muncă. În unele țări, cum este Germania, până de curând ideea ca o femeie care avea copii să și lucreze nu era privită cu ochi buni. Era privită ca un fel de degradare, o deraiere de la principalul rol al femeii, acela de mamă. O astfel de mamă era numită „Rabenmutter”( o mamă care își neglijează copiii). Însă această atitudine se schimbă, încet, încet.

În Europa de Est există o tradiție a mamelor care muncesc, mai ales pentru că nevoia le obligă. Femeile muncesc chiar dacă au copii mici pentru că au nevoie de bani. Este adevărat ca, în Germania sau Olanda și acesta este un motiv pentru care femeile stau acasă cu copiii: acestea sunt țări bogate unde soțul câștigă suficient pentru a întreține familia, iar sistemul social protejează femeia. In Germania de Est există o tradiție ca femeile să își dea de mici copiii la creșă sau grădiniță, tradiție pe care nu o regăsim în Germania de Vest. ”

Europa Liberă: Potrivit studiului Dvs. 23 de state membre ale OCDE acordă concediu de maternitate atât mamelor cât și taților. Puțini tați însă vor să își intrerupă cariera pentru a crește copii. Atunci stau mamele, chiar dacă multe dintre ele fie nu sunt angajate, fie sunt freelancers sau au firme private si nu primesc, asadar, de la un angajator concediu de maternitate. 

Willem Adema: „Ați ridicat o problemă justă. Traditional, în afara de SUA, toate tarile OCDE oferă concediu de maternitate. Cele mai multe dintre statele OCDE oferă mai nou concediu acordat parintilor, ceea ce înseamna că, atât mama cât și tatăl pot lua acest concediu, iar in unele tari chiar până copilul ajunge la școală. În ultimii 10-15 ani am observat că din ce in ce mai mulți tați iau concediu de creștere a copilului.

Faptul că femeile iau concediu foarte lung pentru creșterea copilului le afectează cariera în mod negativ. Angajatorii știu asta, și de aceea uneori femeile sunt discriminate la angajare sau angajatorii investesc mai putin in cariera lor. Acest lucru are efecte negative asupra economiei in general, caci femeile, si nu barbatii, sunt cele care obtin calificari superioare. Iată de ce, în acele tari unde barbatii stau mai mult cu copiii, sunt cele cu cea mai mare rata de angajare la femei. Vorbim despre tarile nordice: Norvegia, Suedia etc. Acest lucru este de bun augur pentru tați, căci un copil care petrece mai mult timp cu tatăl lui dezvoltă mai multe capacităti cognitive.

Aduceți în distuție un aspect foarte interesant: în lumea noastră există oameni care nu sunt angajații traditionali, si, ca atare, nu are cine sa le plăteasca un concediu de crestere a copilului. În Japonia, legislația obligă angajatorii să ofere concediu un an atât mamei cât și tatălui. Dar realitatea arată că tații nu doresc să ia concediu pentru creșterea copilului pentru că se tem pentru cariera lor. Cum multe femei japoneze sunt angajate neconventionale (freelancer, liber profesionisti, de exemplu) guvernul japonez ia in considerarea să modifice legislatia astfel incât să ofere acest concediu de crestere a copilului si acestor femei care nu sunt angajate la un angajator.”

„Fiind un băiat care a crescut în Coreea postbelică, îmi amintesc că am întrebat despre o tradiţie pe care am observat-o: femeile care mergeau să nască se descălțau la prag, iar apoi priveau în urmă cu frică. ”Se întreabă dacă vor mai putea să se încalțe din nou”, mi-a explicat mama.

Chiar și la mai mult de jumătate de secol, memoria continuă să mă bântuie. În regiuni sărace ale lumii contemporane, femeile încă mai riscă să moară în procesul de a da viață. Mortalitatea maternă este una din multiplele pericole care pot fi prevenite. Mult prea des, bebelușii de gen feminin sunt supuși unor mutilări genitale. Fetele sunt atacate în drum spre şcoală. Corpurile femeilor sunt folosite ca câmpuri de luptă în războaie. Văduvele sunt evitate și sărăcite.

Unicul mod prin care putem aborda aceste probleme este de a abilita femeile în calitate de agenţi ai schimbării.

Pentru mai mult de nouă ani, am aplicat în practică această filozofie la Organizaţia Naţiunilor Unite. Am distrus atât de multe plafoane de sticlă, încât am creat un covor de cioburi. Acum măturăm ipotezele şi prejudecăţile trecutului, astfel încât femeile să poată avansa dincolo de noile frontiere.

Eu am fost cel care a numit prima femeie din istorie în calitate de comandant al forţelor armate ale ONU și am încurajat reprezentarea femeilor de la nivelurile superioare ale Organizației noastre la maxime istorice. Femeile sunt acum lideri în epicentrul păcii și al securităţii – tărâm care s-a aflat cândva sub conducerea exclusivă a bărbaţilor. Când am ajuns la Organizația Naţiunilor Unite, nu era nicio femeie care să conducă misiunile noastre de pace în domeniu. Acum, aproape un sfert din toate misiunile ONU sunt conduse de femei – departe de a fi suficient, însă totuşi o îmbunătăţire de apreciat.

Am semnat aproape 150 de scrisori de numire a femeilor în funcţii precum Asistent al Secretarului General sau Secretar General Adjunct. Unele dintre aceste femei au venit din birouri guvernamentale de rang înalt, în timp ce altele au ajuns în poziţii de conducere în propria lor țară. Toate aceste femei mi-au demonstrat cât de des o femeie este cea mai bună persoană pentru o anumită funcție.

Pentru a ne asigura că acest progres destul de real durează, am creat un nou cadru care menţine responsabilitatea întregului sistem ONU. Cândva, egalitatea de gen a fost privită ca o idee lăudabilă, acum însă, este o politică fermă. Înainte, instruirea privind sensibilizarea la dimensiunea de gen era o opţiune, acum este obligatorie pentru un număr tot mai mare al personalului ONU. În trecut, doar o mică parte din bugetele ONU atrăgeau resurse pentru egalitatea de gen și abilitarea femeilor; acum acesta este un standard pentru fiecare al treilea, și tot așa în continuare.

Confucius a afirmat că pentru a face ordine în lume, trebuie să începem prin a face ordine în propriile cercuri. Înarmat cu dovada valorii femeilor lider în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, am susținut abilitarea femeilor de pretutindeni. În discursurile avute în parlamente, universităţi și mitinguri organizate în stradă, în cadrul şedinţelor cu directori de companii și în conversaţiile aprige purtate cu bărbaţi puternici, conducători ai unor societăţi patriarhale puternic înrădăcinate, am insistat asupra egalităţii femeilor și am cerut măsuri pentru atingerea acestei egalități.

Când am preluat mandatul, în lume existau nouă parlamente în care nu era nicio femeie. Noi am ajutat să reducem acest număr la patru. În anul 2008 am lansat Campania UNiTE de eliminare a violenţei împotriva femeilor, iar astăzi, zeci de lideri și miniştri, sute de parlamentari și milioane de persoane nu au rămas indiferente la apelul făcut pentru acţiune.

Am fost primul bărbat care a semnat campania noastră HeForShe. Mai mult de un milion de persoane s-au alăturat de atunci. M-am alăturat activiştilor care solicitau încetarea mutilării genitale a femeilor și am sărbătorit atunci când Adunarea Generală a adoptat prima sa rezoluţie care sprijinea acest obiectiv. Eu sunt cel care transmite ecoul apelurilor multora care ştiu că femeile pot aduce succes în realizarea Agendei noastre pentru dezvoltare durabilă, care este extrem de importantă, și cel care promovează Acordul de la Paris privind schimbările climatice.

În această Zi Internaţională a Femeilor, rămân indignat de negarea drepturilor femeilor și ale fetelor, însă devin mai încrezător datorită oamenilor de pretutindeni, care acţionează cu o convingere fermă că abilitarea femeilor aduce progresul în societate. Lăsaţi-ne să alocăm fonduri solide, să promovăm sensibilizări curajoase și voinţă politică de neclintit pentru a realiza egalitatea de gen în întreaga lume. Nu există o altă investiţie mai importantă în viitorul nostru comun.

In ajunul  sarbatorii de 8 martie  florariile din oras au devenit si mai inmiresmate, si mai multicolore, si mai ademenitoare. Preturile pornind  de la 10 lei pentru o lalea si ridicandu-se la 50 lei, pentru un trandafir. Buticurile, sectiile si tarabele cu cosmetice, parfumuri si alte lucrusoare placute si… necesare femeilor, s-au transformat in locuri de pelerinaj ale cumparatorilor-barbati. Aromele parfurmurilor pe care le-ar putea darui femeilor costa  de la 28 pana la 350 de lei.

Posibilitatile barbatilor  (de altfel, ca si cerintele   doamnelor si domnitelor orheience) sunt diferite. Unii declara ca ofera femeilor dragi  ceva modest si dragut, iar acel  ceva este desigur , in primul rand,  o floare  sau un intreg buchet . Altii sunt mai darnici si scot din pormonee sute de lei  pentru parfumuri mai scumpe,  imbracaminte   si alte multe si de toate  ce le-ar da bine in ochii persoanei pentru care s-au cheltuit.

Cel mai ‘ieftin’ trec , insa, de 8 Martie acei multi barbati-orheieni, sotiile carora se afla la castiguri, peste hotare.

Despre toate acestea – un material audio, care va fi pus pe post in reluare joi, 8 martie, la orele  8.30 si  14.30.