Organizatorii au îndemnat oamenii să vină în PMAN cu o lumânare şi cu o floare în memoria lui Valeriu Boboc, tânărul care a decedat în cadrul protestelor. „Aşteptăm toţi tinerii care au participat în cadrul acelor evenimente, care au avut de suferit, au fost maltrataţi, bătuţi, care au trecut prin coridoarele morţii, să vină să-şi expună opinia, să ne povestească despre clipele de teroare prin care au trecut”, a menţionat Inga Grigoriu, membră a Platformei DA.

Activistului public, Sergiu Tofilat, a declarat că jertfa care a fost făcută atunci nu trebuie să treacă în zadar. „Indiferent cine va fi la guvernare, ori de câte ori va fi nevoie, vocea tinerilor trebuie să fie auzită, inclusiv şi prin proteste”, a menţionat Sergiu Tofilat.

Vicepreşedinta Consiliului organizaţiilor studenţeşti din Moldova, Mihaela Popescu, a făcut un apel către studenţi şi liderii sindicali să se mobilizeze şi să paticipe la evenimentul programat pentru 7 aprilie. „Noi suntem cei care trebuie să ne asigurăm viitorul prin non-violenţă, prin evitarea anumitor evenimente de tip 7 aprilie, prin verticalitate, curaj, demnitate şi autodeterminare”, a menţionat Mihaela Popescu.

Membrul Platformei DA, Dinu Plângău, a afirmat că actualmente în organele de forţă activează aceiaşi oameni care atunci au maltratat tinerii ieşiţi în Piaţă. Mai mult, unii dintre ei au fost avansaţi în funcţie. „Acest lucru nu poate să ne lase indiferenţi şi nu doar pe tineri. Acesta este un fapt sfidător în faţa întregii societăţi, în faţa unor norme democratice şi morale”, a menţionat Dinu Plângău.

Un al membru al Platformei, Liviu Vovc, a menţionat că deşi au trecut 7 ani de la evenimentele tragice, deocamdată nu au fost identificate persoanele care au provocat protestele. „Tinerii au fost intimidaţi în speranţa că încă 20-30 de ani nu se va mai ridica nimeni împotriva unui regim criminal. Uite că 7 ani au fost suficienţi ca încrederea în sine să renască, să ieşim la proteste, să ne cerem dreptatea şi ţara înapoi”, a menţionat Liviu Vovc.

Consilierul local independent din Consiliul local al satului Copceac, raionul Ştefan Vodă, Dan Popovic, a îndemnat reprezentanţii administraţiei publice locale să se unească pentru o cauză comună. „Situaţia politico-economică, socială din Republica Moldova este foarte gravă şi noi vom fi acei care peste ani va trebui să dăm explicaţii părinţilor şi copiilor noştri”, a menţionat Dan Popovic.

Partcipanţii la manifestaţie urmează să se adune joi în PMAN începând cu ora 16.00. La ora 16.30 coloana va porni în marş spre Ministerul Afacerilor Interne, iar apoi se va deplasa către sediul Parlamentului. Ulterior, oamenii se vor întoarce în Piaţă pentru a păstra un moment reculegere în memoria lui Valeriu Boboc.

Astfel, prin decizia sa, Curtea Supremă de Justiție a efectuat un act de injustiție, casând decizia Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie în partea condamnării lui Gheorghe Papuc și Vladimir Botnari pentru neglijență în serviciu soldată cu decesul unei persoane, inclusiv alte urmări grave, cu menținerea sentinței judecătoriei sect. Centru mun. Chișinău, prin care ambii au fost achitați. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 327 alin.(2) lit. b) şi c) Cod penal (abuz în serviciu, soldat cu urmări grave) a fost modificată pedeapsa în privința lui Papuc Gheorghe din închisoare cu executare, în amendă de 1.000 unități convenționale (20.000 lei), cu privarea de dreptul de a activa în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani. De asemenea, Curtea Supremă de Justiție a dispus încetarea procedurii de căutare a lui Papuc Gheorghe şi încetarea executării deciziei Curții de Apel Chişinău prin care i-a fost retras gradul special de general-maior de poliţie.

Este de menționat gravitatea excepțională a încălcării ordinelor date de către Gheorghe Papuc și Valdimir Botnari, care, pentru faptul că au neglijat instrucțiunile de serviciu și au favorizat tortura, au fost anterior condamnați prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 ianuarie 2015, Gheorghe Papuc a fost condamnat la 4 ani închisoare cu executare, cu privarea dreptului de a ocupa funcții în cadrul subdiviziunilor MAI pe un termen de 5 ani, concomitent fiindu-i retras gradul special de general-locotenent de poliţie, iar Vladimir Botnari a fost condamnat la 2 ani închisoare, cu suspendare şi cu privarea de dreptul de a activa în subdiviziunile MAI timp de 5 ani, cu retragerea gradului special de general-maior de poliţie. Însă Curtea Supremă de Justiție în mod neîntemeiat a casat această decizie.

Asociațiile semnatare consideră ca fiind neîntemeiată și iresponsabilă achitarea ex-responsabililor din cadrul MAI, Gheorghe Papuc şi Vladimir Botnari, învinuiți de comiterea infracțiunilor soldate cu urmări grave.

Ne alăturăm poziției Procuraturii Generale, potrivit căreia Curtea Supremă de Justiţie nu a procedat în conformitate cu rigorile legislației procesuale şi cerinţele relevante pentru o cauză penală de rezonanță și a examinat dosarul fără citarea părţilor, în lipsa unei ședințe publice.

Achitarea persoanelor în privința cărora există cel puțin dubii rezonabile că în rezultatul acțiunilor lor au fost comise acțiuni de tortură și tratamente inumane este o sfidare evidentă a victimelor evenimentelor din aprilie 2009, a societății în general și a prevederilor Tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte care stabilesc că tortura nu poate fi aplicată nici în situația de război.

Reieșind din cele expuse:

Ne exprimăm dezacordul cu procedura de judecare a cauzei date de CSJ și soluția adoptată;
Solicităm Curții Supreme de Justiție să publice într-un termen cât mai restrâns Decizia motivată în privința lui Gheorghe Papuc și Vladimir Botnari și să își revizuiască deciziile pe cazuri similare în termen cât mai restrâns;
Solicităm Curții Supreme de Justiție să analizeze dacă în cazul hotărârii adoptate în privința lui Gheorghe Papuc şi Vladimir Botnari s-a respectat practica judecătorească uniformă în ceea ce privește individualizarea pedepselor penale și sancţiunile prea blânde;
Solicităm Curții Supreme de Justiție și Agentului Guvernamental să analizeze dacă hotărârile judecătorești adoptate în privința lui Gheorghe Papuc şi Vladimir Botnari au fost adoptate cu respectarea jurisprudenței CtEDO.
Organizațiile semnatare:

Amnesty International Moldova;
Promo-LEX;
Centrul de Resurse Juridice din Moldova;
RCTV Memoria.

mai multe pe rise.md

sursa: europalibera.org

La 7 aprilie 2009, demonstraţiile post electorale au escaladat la Chişinău, şi câteva sute de persoane violente dintre miile de manifestanţi paşnici au luat cu asalt sediile Președinției şi Parlamentului. Poliţia a reţinut peste 600 de demonstranţi; sute din ei au fost bătuţi în momentul reținerii și arestării şi în secţiile de poliţie supraaglomerate.

Astăzi suntem la 5 aprilie 2015. În 6 ani ne-am perindat prin coridoarele (in)justiției. Din cele 108 de plângeri înregistrate, au fost iniţiate 102 cauze penale şi doar 31 de dosare au fost expediate în instanţele de judecată. În rezultat, 14 poliţişti au primit pedepse cu suspendare și 22 de polițiști au fost achitaţi. Deși au fost condamnate două persoane (Gheorghe Papuc, Ion Perju) , cu executarea pedepsei penale, până în acest moment nimeni nu stă la închisoare. Cei care au depus plângeri, s-au confruntat cu ani de bătălii juridice, în lupta lor pentru dreptate, în timp ce justiționarii, printr-un acord tacit, au așteptat să expire termenul de prescripție de 5 ani.

„În 2015 au fost condamnate la termen real de privațiune de libertate două persoane, fostul general Gheorghe Papuc și polițistul Ion Perju, pentru acțiuni care au favorizat tortura și relele tratamente dar și acțiuni care au dus la decesul lui Valeriu Boboc. Doar pentru o clipă am fost martorii unui fapt inedit. Instanțele judecătorești și-au manifestat dorința de a-și onora obligațiunile de serviciu în fața societății. Inculpații, însă, au fost lăsați să se eschiveze de pedeapsa penală, de către organele de poliție, care aveau obligația să întreprindă toate măsurile pentru a reține persoanele. Altfel spus, criminalii au fost lăsați să fugă. Asta în percepția autorităților ține de “supremația legii într-un stat de drept”, Cristina Pereteatcu, Amnesty International.

„Instituțiile din Republica Moldova au demonstrat că nu sunt capabile să investigheze încălcarea drepturilor omului și să aplice pedepse pentru cei care încalcă drepturile omului indiferent de forțele politice de la putere. Situația nu s-a schimbat nici după condamnările la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, nici după recomandările și rapoartele instituțiilor internaționale. În februarie 2015 cu toții am avut șansa ca cel puțin fostul ministru și fostul comisar al municipiului Chișinău, să fie condamnați. Dar nu a fost să fie. Impunitatea este în continuare la nivel de lege”, Ion Guzun, CRJM.

„Responsabilitatea instituționala a procuraturii în fața societății nu poate fi măsurată decât prin trimiterea în judecată a tuturor torționarilor cu prezentarea probelor adecvate și necesare strategiei eficiente de condamnare», Sergiu Ostaf, CREDO.

„Chiar dacă guvernul a achitat sume importante în baza deciziilor CtEDO victimelor torturii din aprilie, acesta nu a depus eforturi substanțiale pentru a identifica problemele care au dus la condamnare și a propune soluții. În dosarul 7 aprilie procurorii nu lucrează, pentru că politicienii doresc asta”, Vadim Vieru, Promo-Lex.

”Este regretabil că odată cu recunoașterea largă a fenomenului torturii, impunitatea persistă. Supraviețuitorii nu beneficiază de sprijinul necesar pentru reabilitare, așa cum prevede art.14 al Convenției ONU împotriva torturii. Dintre persoanele civile maltratate în aprilie 2009, doar 114 au fost identificate de către Comisia Guvernamentală și au primit o compensație minimă, care nu le acoperă nici pe departe daunele aduse. Dacă privim prin prisma victimelor torturii, reformele în justiție sunt mai mult decât lente», Ludmila Popovici, Centrul „Memoria” .

Solicităm Parlamentului RM, Guvernului RM, instanțelor judecătorești si Procuraturii Generale:

1) să-și reamintească de jurământul depus și să îndeplinească toate obligațiile legale, cu privire la pedepsirea tuturor vinovaților de acțiunile de tortură din cadrul evenimentelor din aprilie 2009;

2) dosarele torționarilor să fie examinate în mod prioritar, în termene restrânse și doar în limitele legii;

3) să fie demiși toți cei responsabili de ilegalitățile din aprilie 2009, inclusiv și funcționarii care au ordonat sau admis maltratările sau reținerile ilegale;

4) să fie evaluat gradul de executare a Hotărârii Parlamentului RM pentru elucidarea cauzelor şi a consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009.

sursa: amnesty.md

Despre Papuc,în perioada comunistă s-a scris că acesta şi-a falsificat diploma de studii superioare. Ulterior s-a relatat că acesta a fost implicat şi în cazul de contrabandă cu 200 de kg de heroină, motiv pentru care a rămas fără posul ocupat în 2008. În preajma alegerilor parlamentare însă, guvernarea de atunci l-a readus în funcţie.

Directorul Asociaţiei „Promo-lex”, Ion Manole, susţine că acest caz a sporit neîncrederea cetăţenilor în organele de drept. „Este o decizie istorico-confuză, mai degrabă e un scenariu. Victimele din 7 aprilie 2009 au aşteptat timp de 6 ani ca cineva să răspundă pentru ceea ce li s-a întâmplat. Şi, în sfârşit, când cineva este condamnat real, hotărârea instanţei nu se execută. Este o decizie ruşinoasă, un mesaj negativ adresat societăţii. Zilnic suntem informaţi că poliţişti au fost agresaţi verbal sau fizic de cetăţeni. Oamenii nu au încredere în instituţiile statului, iar angajaţii acestor instituţii nu se bucură de respect din partea cetăţenilor”, a spus Manole.

Vladimir Kovali, fost vicecomisar al municipiului Chişinău, este de părerea că poliţia nu şi-a prea dat interesul să-l caute. „ Este imposibil ca în acest timp, într-o ţară mică, să nu fie localizat un om pe care îl cunoaşte la faţă fiecare al doilea cetăţean”, a opinat fostul poliţist.

Şi membrul Consiliului superior al Magistraturii, Teodor Cârnaţ, consideră că poliţia nu l-a căutat cum trebuie pe fostul general. „Să nu uităm că Papuc a fost ministru de interne, iar în sistemul poliţienesc au rămas să lucreze încă mulţi foşti subalterni de ai lui, pe care Papuc i-a avansat în grad, i-a promovat în carieră sau le-a făcut alte favoruri”, a declarat Cârnaţ.

Într-o intervenţie telefonică, Ion Pleşca, preşedintele Curţii de Apel Chişinău, a declarat că decizia de condamnare a lui Papuc a fost luată după ora 16.00 şi era târziu ca să se facă demersuri în aceiaşi zi privind arestarea fostului general. „Când ne-am retras la deliberare, nu ştiam ce decizie vom lua. Aşa că nu am putut să chemăm poliţia. Ar fi fost altă situaţia dacă ar fi existat poliţia judecătorească. Dar nu există o astfel de structură. Iar cazuri similare se întâmplă frecvent. Chiar săptămâna trecută două persoane, care erau judecate în stare de libertate, au dispărut după ce Curtea de Apel i-a condamnat la câte 9 ani de detenţie”, a spus Pleşca.

Pe 17 iulie 2009, ziarul „Flux” a publicat o scrisoare semnată de un tânăr care pretindea că a fost antrenat de către Institutul Republican Internațional (IRI) şi Institutul Național Democratic (NDI) pentru a organizeza revoltele din 7 aprilie.

În articol au fost menționați funcționari NDI şi IRI de naționalitate sârbă, americană şi chiar moldoveni care erau acuzați că activau în numele partidelor liberale și a puterilor internaționale. La nicio o săptămână, Roșca a fost chemat la ambasada. În faţa lui Asif Chaudhry, el a recunoscut că publicarea articolului a fost o eroare gravă, caracterizându-l ca fiind „o falsificare în stil KGB”.

„Cineva de la ziar trebuia să fi fost beat”, mai spunea Roșca, citat de Wikileaks. Dezmințiea a apărut a doua zi pe prima pagină a ziarului, cu titlul: „Un model clasic de dezinformare şi intoxicare”. Americanii au comentat că Roșca este singurul politician cu simțul umorului, capabil să râdă de el însuși.