Șoseaua Orhei – Chișinău. O zi de duminică. A plouat, a nins, este frig. Asfaltul s-a acoperit cu un strat de gheață. Poți patina. Mașinile chiar patinează și derapează spre groaza șoferilor, a pasagerilor. Cei care trebuie să curețe șoseaua ori să dea cu material antiderapant lipsesc din zonă. Unde o fi?
În apropierea satului Peresecina un șofer trage pe dreapta. Cel mai probabil a derapat, dar nu grav. Este posibil să fi oprit și benevol. Ancheta ar trebui să ne spună asta exact. O altă mașină vine din spate patinând pe gheața. Nicio frână din lume nu-l ajută pe șoferul acesteia să frâneze. Vine ca un pietroi. Buf, iar inevitabilul se produce. Intră în maşina de pe marginea şoselei distrugând o familie nevinovată. O femeie moare pe loc. Nu are nicio șansă. Fetița femeii, un copil de numai 7 ani, este strivită. Corpul său firav este distrus într-o secundă. De acum înainte micuța nu va mai striga niciodată ”mama”. Fetița nu va mai dansa niciodată în fața oglinzii. Ea nu va cunoaște marea dragoste. Fetița nu va spune ”da”. Fetița nu va avea copii. Copilul de 7 ani a murit instantaneu. Împreună cu mama sa. Unul dintre șoferii implicați în accident plânge. Plânge în hohote. Este bărbat, dar ce contează? O femeie, un copil au murit sub ochii lui… O altă femeie care coboară dintr-un microbuz își frânge mâinile de disperare. Țipă: ”să vină miniștrii!” Dar miniștrii nu vin. Miniștrilor nu le pasă… Ministrul Transporturilor, Iurie Chirinciuc, nu are nicio apăsare că undeva, pe drumuri, o femeie și un copil au murit. Domnule ministru, îi aveți pe conștiință? Abia acum este momentul în care în scenă intră drumarii ca să împrăștie material antiderapant. Te cuprinde disperarea.
continuarea pe cojocari.ro