Republica Moldova, „cenușăreasa” Europei la banii alocați pentru dezvoltarea regională

Deși există o strategie națională de dezvoltare regională (SNDR) 2016 – 2020 (suma alocată – 7 miliarde de lei), iar Fondul Național de Dezvoltare Regională are un buget de circa 200 milioane lei pentru anul 2017, respectiv Republica Moldova rămâne codașa Europei la alocarea banilor pentru dezvoltarea regională cu o pondere în PIB de 0,3%, a explicat în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, economistul IDIS Viitorul, Iurie Gotișan.
Modalitatea de finanțare a dezvoltării regionale îi revine Fondului Naţional de Dezvoltare Regională (FNDR), resursele căruia sunt insuficiente pentru dezvoltarea regiunilor. Potrivit Legii bugetului de stat pentru 2017 pentru FNDR au fost alocate cca 200 milioane lei, ceea ce constituie 0,3% din PIB-ul Republicii Moldova.
”Este de fapt o sumă infimă la ceea ce urmează de realizat conform SNDR pentru 2016-2020, racordat la priorităţile de primă necesitate privind dezvoltarea regională, inclusiv rurală. De exemplu, Estonia şi Lituania alocă cam cca 5% din PIB, iar Romania alocă peste 2,5%”, a spus Iurie Gotișan.
Partenerii externi, care sunt implicaţi în proiecte de dezvoltare regională finanţează proiecte care deseori depăşesc alocaţiile din bugetul de stat. Or, așa cum dezvoltarea regională este o componentă a politicii teritoriale promovată de UE, FNDR ar trebui să fie majorat până la 2% din PIB sau peste 4%, cum este în cazul unor ţări din UE.
Economistul atrage atenția că Republica Moldova este împărțită în șase regiuni de dezvoltare, când teritoriul țării este de fapt mai mic față de regiunea de dezvoltare Nord-Est a României, respectiv și cu un PIB per capita de peste 2 ori mai mic. ”Aceste provocări subminează în mod fundamental perspectivele de dezvoltare a Moldovei. Or, creșterea discrepanțelor economice regionale va submina și mai mult dezvoltarea la nivel general”.
În concluzie, Iurie Gotișan a precizat că lipsa sinergiei fondurilor face ca investițiile în fiecare componentă infrastructurală să fi distribuite inegal. Or, dezvoltarea regională trebuie să fie o politică interministerială de conlucrare. ” Unele date arată că autoritățile publice locale implementează proiecte în localitățile din regiune, însă nu există un mecanism de colectare a datelor sau informaţiilor și de cuantificare a rezultatelor impactului celorlalte instrumente publice de finanțare (Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural, Fondul Rutier, Fondul Ecologic Naţional, Fondul pentru Eficienţa Energetică, mai multe transferuri de la Ministerul Sănătăți și Ministerul Educației etc.) asupra dezvoltării regionale”.