Raportul privind monitorizarea evoluţiilor în sectorul financiar-bancar în perioada decembrie 2016 – octombrie 2017

Transparency International – Moldova şi Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul” au prezentat Raportul privind monitorizarea evoluţiilor în sectorul financiar-bancar în perioada decembrie 2016 – octombrie 2017. Raportul cuprinde rezultatele monitorizării evoluţiilor din acest sector, urmare a fraudelor bancare masive din Republica Moldova, precum şi rezultatele monitorizării recuperării fondurilor fraudate. Activitatea a fost realizată în proiectul „A Case Based Approach to Fighting Grand Corruption” finanțat de Ambasada Olandei la București.

Perioada decembrie 2016 – octombrie 2017 a fost plină de evenimente legate de sectorul financiar-bancar. După decizia guvernului Filip din septembrie 2016 de a converti în datorie internă de stat garanţiile emise în noiembrie 2014 şi martie 2015 (destinate acoperirii „găurilor” în urma furtului banilor din trei bănci: Banca de economii, Banca Socială şi Unibank), au apărut o serie de iniţiative de modificare a legislaţiei financiar-bancară. Aceste modificări urmau să îndeplinească condiţiile şi angajamentele autorităţilor din Republica Moldova faţă de Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi alţi parteneri de dezvoltare.

Astfel, cu asistenţa partenerilor de dezvoltare, au fost elaborate şi adoptate legi noi, printre care Legea privind redresarea şi rezoluţia băncilor¹ şi Legea cu privire la Depozitarul central unic al valorilor mobiliare². Este de remarcat că, în mai puţin de un an de la adoptare, prima lege a fost modificată deja de două ori, iar cea de a doua – o dată, ceea ce atestă o grabă admisă la momentul adoptării acestora. Totodată, Comitetul Executiv al Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) a aprobat şi modificat mai multe regulamente, unul din cele mai importante vizează exigenţele faţă de administratorii băncilor comerciale şi are drept scop promovarea în funcţiile de conducere ale acestora a persoanelor competente şi cu bună reputaţie, ceea ce ar îmbunătăţi guvernarea corporativă a băncilor, în cazul aplicării acestora.

În această perioadă au apărut câteva iniţiative legislative considerate de societatea civilă şi partenerii de dezvoltare drept nocive şi contrare angajamentelor asumate de guvernanţi, întrucât amplifică riscurile legalizării mijloacelor de origine frauduloasă.^3,4 Una din iniţiative, proiectul legii privind legalizarea capitalurilor şi stimularea fiscală, adoptat în prima lectură de Parlament în decembrie 2016, fără discuţii publice şi fără informarea partenerilor de dezvoltare, este cel mai elocvent exemplu din această categorie. Alt proiect ţine de modificările la Legea cetăţeniei şi oferă, prin derogare de la normele legale, dreptul la cetăţenia Republicii Moldova pentru persoane terţe, cetăţeni străini sau apatrizi, contra unor contribuţii denumite ”investiţii”. Ambele proiecte au avut ca autori acelaşi grup de deputaţi, în frunte cu preşedintele Parlamentului. Regulamentul de implementare a legii ”cetăţeniei pentru investiţie”, elaborat de Ministerul Justiţiei şi aprobat de Guvern în septembrie 2017, a stârnit reacţii contradictorii în societate, deoarece oferă posibilităţi de legalizare a mijloacelor financiare de origine dubioasă în Republica Moldova.⁵ Şeful Delegaţiei Uniunii Europene Pirkka Tapiola a declarat că ”noi vom urmări foarte îndeaproape ce se va întâmpla. Părerea mea personală este că ar trebui să căutăm alte stimulente de a atrage investiţii în ţară”.⁶

În acest context sunt de menţionat rapoartele de expertiză ale Centrului Naţional Anticorupţie la ambele proiecte, cel cu ”amnistia/liberalizarea capitalurilor” şi cel cu ”cetăţenia contra ”investiţii”. În primul caz, CNA a indicat că în proiectul dat ”… conceptul liberalizării capitalului devine echivalent cu cel al legalizării capitalului din afara circuitului legal, apropiindu-se de un concept al spălării banilor de provenienţă infracţională”, iar în al doilea caz a constatat că ”interesele promovate sunt în detrimentul interesului public şi cu riscuri majore pentru siguranţa şi securitatea cetăţenilor şi a statului Republica Moldova”. În pofida acestui fapt, cel de-al doilea proiect a devenit lege şi a intrat în vigoare în iunie 2017.

În lista iniţiativelor legale este de reţinut şi adoptarea în septembrie 2017 a Planului naţional de acţiuni privind reducerea riscurilor în domeniul spălării banilor şi finanţării terorismului pentru 2017-2019. Deşi conţine prevederi importante despre armonizarea legislaţiei din domeniu a Republicii Moldova cu acquis-ul comunitar, o mare parte din activităţile incluse în plan au ca scop consolidarea capacităţilor autorităţilor publice, în condiţiile în care acest proces urma să demareze acum zece ani, odată cu intrarea în vigoare în 2007 a Legii cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. Mai mult, acest plan nu include astfel de domenii vulnerabile la spălarea banilor precum sectorul energetic, care este o „gaură neagră” şi aduce prejudicii considerabile societăţii.

Totodată, rămâne în aşteptare adoptarea unei noi legi cu privire la combaterea spălării banilor, care este şi o cerinţă a Uniunii Europene, potrivit Acordului de Asociere semnat cu Republica Moldova.

Insuficienţa prevederilor legale care să facă faţă condiţiilor specifice, complexe, multidimensionale şi litigioase în sectorul bancar, în special în cele trei bănci aflate în supravegherea BNM, nu permite rezolvarea mai multor probleme legate de netransparenţa acţionarilor şi riscurilor înalte pentru potenţialii investitori oneşti. Procesul de atragere a investiţiilor în sector este tărăgănat şi din considerente macroeconomice obiective şi subiective.

Totodată, analizând evenimentele din 2016-2017, putem constata că Republica Moldova, după o perioadă în care a fost un element important al spălătoriei regionale de mijloace de provenienţă dubioasă (laundromat) şi o perioadă în care a fost realizat ”jaful secolului”, când 13% din PIB a fost extras din sistemul bancar autohton, riscă să se transforme într-o ţară cu regim off-shore. O retrospectivă în timp arată că după ce la insistenţa Uniunii Europene din zona laundromat-ului a ieşit Letonia, schemele de spălare de bani au fost importate în Republica Moldova. În prezent, în timp ce UE face presiuni asupra Ciprului pentru a elimina circuitul mijloacelor de provenienţă obscură, Republica Moldova devine câmp fertil pentru atragerea unor asemenea mijloace prin diferite metode (inclusiv liberalizarea capitalurilor, oferirea cetăţeniei contra ”investiţii”, secretizarea datelor relevante ale persoanelor fizice atât în sectorul bancar, cât şi in instanţele de drept, iniţiativele de modificări fiscale tipice unor zone off-shore).

Aceste evoluţii creează impedimente pentru investigarea independentă şi veritabilă a fraudelor din sistemul bancar, blochează implementarea legilor şi normelor convenite cu partenerii de dezvoltare, diminuează importanţa raportului Kroll, dar şi împiedică funcţionalitatea instituţiilor şi perspectiva recuperării fondurilor fraudate.

În această perioadă sectorul bancar se află într-o etapă dificilă de recuperare de după criza din 2014-2015. BNM a înăsprit considerabil supravegherea bancară şi standardele de raportare, inclusiv faţă de creditele compromise. Totuşi, o serie de probleme sistemice persistă, printre ele: probleme de transparenţă a acţionarilor şi beneficiarilor efectivi, guvernanţă corporativă şi managementul ineficiente, proceduri de control şi audit interne slabe. Deşi BNM a oprit formarea creditelor noi dubioase şi compromise, totuşi soluţionarea celor existente este dificilă.

Pe de altă parte, intervenţia BNM la cele trei bănci comerciale supravegheate (Moldova-Agroindbank (MAIB), Moldindconbank (MICB) şi Victoriabank) a scos în evidenţă o serie de vulnerabilităţi care ţin, în special, de portofoliul relativ înalt de credite neperformante, precum şi riscuri sporite de spălare a banilor şi finanţării terorismului.

De rând cu sectorul bancar, şi alte sectoare financiare non-bancare sunt expuse riscurilor de fraudare, în special, sectorul asigurărilor – un domeniu mai puţin reglementat şi monitorizat de către autorităţile publice şi în care standardele de activitate şi normele prudenţiale se respectă mai puţin.

În acelaşi timp:

• investigarea fraudelor bancare din Republica Moldova este lentă, fără tratarea clară a diferitor tipuri de fraude din sistemul bancar (spălare de bani, credite neperformante, distragere de mijloace băneşti din sectorul bancar);

• autorităţile naţionale au încheiat o serie de acorduri cu diverse ţări/instituţii internaţionale care ar putea facilita obţinerea informaţiilor relevante unei eventuale recuperări de mijloace. Crearea Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale ar fi trebuit să confere un impuls procesului de identificare şi recuperare a resurselor fraudate, însă, la peste 7 luni de la creare, aceasta pare practic nefuncţională;

• mijloacele financiare extrase din sectorul bancar în rezultatul „jafului secolului” practic nu sunt recuperate. Autorităţile creează o percepţie falsă despre recuperarea ”miliardului”, invocând, de fapt, sumele încasate din procedurile de insolvabilitate a celor trei bănci falimentate;

• nu au fost iniţiate investigaţii şi nu au fost atraşi la răspundere factorii de decizie care au admis facilitarea „jafului secolului” prin modificări de legi şi decizii luate, precum şi cei care nu au împiedicat acest jaf;

• raportul Kroll este neglijat de către autorităţile competente de investigarea fraudelor bancare, iar cel de al doilea raport Kroll – este în aşteptare;

• există temeri că, din lipsă de acţiuni din partea administratorilor de insolvabilitate, delegaţi de către BNM, termenul de prescripţie în privinţa creditelor acordate companiilor ”grupului Shor” (specificate astfel în raportul Kroll) de la cele trei bănci implicate va expira, iar miliardele nu vor putea fi recuperate.

Restabilirea credibilităţii instituţiilor financiar-bancare depinde de reuşita implementării noului cadru legal din domeniu adoptat la insistenţa structurilor financiare internaţionale în 2016. Transparenţa acţionariatului şi noile modele de guvernanţă corporativă impuse băncilor comerciale ar putea reabilita credibilitatea, asigura transparenţă şi previzibilitatea în activitatea acestora.

În acest context rămân extrem de actuale declaraţia şi recomandările Comitetului Parlamentar de Asociere UE–RM din 22 mai 2017 prin care Comitetul:

• ”… reaminteşte de înaltele aşteptări ale cetăţenilor faţă de procesele judiciare privitoare la frauda bancară şi de necesitatea de a-i chema în faţa justiţiei pe toţi cei răspunzători;

• îşi exprimă, dezamăgirea privind lipsa de progrese în dosarele penale care au urmat publicării rezultatelor primei faze a investigaţiei Kroll;

• face apel la autorităţile relevante de a publica raportul Kroll în cea de-a doua fază a investigaţiei de îndată ce va fi disponibil;

• subliniază faptul că toate procesele de judecată ar trebui să se desfăşoare în conformitate cu standardele internaţionale şi ar trebui să fie transparente