Protestatarii lui Shor reintră în ŞOMAJ ori La protestat NU e ca la prăşit //EDITORIAL

Săptămâna aceasta trebuia să înceapă examinarea în fond a dosarului penal în care se spune că Ilan Shor a scos din BEM, pe care o conducea până în 2014, peste 5 miliarde de lei.

Şedinţa a fost amânată, pentru că Shor vrea să iasă din arestul din propria lui casă, iar avocaţii săi au şi scris cererile necesare. Cunoscătorii realităţilor politice şi justiţiare moldoveneşti nu exclud că mai devreme ori mai târziu  acest lucru îi şi va reuşi. Fie de aceea că candidata lui, Inna Popenco, se plânge că nu poate fără de unicul său reprezentant în alegerile prezidenţiale. Fie din alte motive care care vor fi găsite de coechipierii abili ai tânărului şi promiţătorului businessman-primar-politician.

Dar nu despre asta e vorba aici, ci despre mutarea surprinzătoare pe care a făcut-o Shor în ajunul şedinţei de judecată , când le-a ordonat susţinătorilor săi “pe loc repaos”. Deocamdată, greu de înţeles  de ce i-a îndemnat, după cum e scris in mesajul de pe Facebook, să nu iasă la protest. Cert este însă că nu a făcut-o aşa, pur şi simplu, pentru că nu este el  omul care face ceva fără a calcula şi coordona totul cu cine trebuie. Oricum, primul efect benefic tot Shor il va avea  – din  economiile deloc neglijabile rezultate din tragerea   locomotivei protestatare pe linia de rezervă.

Doar nu crede vreun naiv că transportatorii  care i-au dus-adus pe protestatarii din Orhei, Taraclia, Basarabeasca, Ungheni, etc, au lucrat pe degeaba ori că toată suflarea protestatară a orbit din dragoste pentru Shor.
Desigur, printre protestatari s-au aflat şi pensionari şi invalizi mulţumiţi de ajutoarele materiale sau lemnele de foc pe care le-au primit, şi părinţi mulţumiţi de scutirea plăţii pentru grădiniţă ori de indemnizaţia de naştere, şi oameni din anturajul lui Shor, mulţumiţi de afacerile şi câştigurile lor.

Dar, de amintit că din anturajul lui Shor, până nu demult, a făcut parte şi fostul viceprimar , Igor Grigoriev. El este bine trecut prin politică şi putere şi, în plus,  originar din părţile Orheiului. Are multe cunoştinţe în cercurile locale şi mai cunoaşte şi metodele de lucru a lui Shor ( l-a slujit în timpul unei campanii electorale fulgerătoare, aducându-i pe tavă jilţul de primar). Aşa că nu am avea de ce să nu îl credem pe Grigoriev care, zilele trecute, spunea că pentru protestatarii din fiecare autobuz se cheltuiesc câte 5 mii lei, iar pentru cei din microbuz – 3 mii lei.

Ieri, venind din Chişinău la Orhei cu un microbuz destul de modern, l-am întrebat pe şofer câte locuri are. Acesta a răspuns că peste 20. Împărţind suma lui Grigoriev, ar ieşi până la 150 de lei de căciulă de protestatar – ca şi confirmare a plăţilor care şi înainte erau vehiculate în presa neplătită şi neafiliată politic. Bine, fie şi 100 de lei – tot nu e rău pentru un protestatar-“zilier” care, la urma toată, nu la prăşit mergea, ci era plimbat cu autobuzul, hrănit, îmbrăcat în tricouri şi şepci cu imprimeuri speciale, ba chiar şi arătat, ca o vedetă, la TV, strigand slogane şi fluturând bannere ori pliante.

Şi acum, după contramandarea protestelor de către comandantul-şef Ilan Shor, ce-i de făcut?  Dacă publicul se mai poate lipsi de spectacolele aproape săptămânale de la instanţele de judecată, un post de televiziune şi chiar sediul OSCE din Chişinău, apoi cu protestatarii-zilieri cum rămâne?

Aceştia, din nou, vor trebui să stea fără ocupaţie şi vor reintra în şomaj. Or, timp de peste un an, despre alte locuri de muncă create la Orhei de către acel care în alegeri s-a autoproclamat primar-investitor, nu se prea aude.

Vlad Amanescu