Amnesty International Moldova, în comun cu alte ONG-uri din domeniul drepturilor omului, au organizat la 5 aprilie 2015, în scuarul parlamentului RM, o Acțiune Publică, cu genericul Im(p)unitatea parlamentară nu este o vacă sacră! Acțiunea şi-a propus să le amintească funcționarilor publici că timp de 6 ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009, au demonstrat ignoranță și ne-dorință de a-i pedepsi pe cei vinovați de torturarea a câteva sute de persoane. Participanții au adus în fața parlamentului o vacă improvizată, amintindu-le funcționarilor că imunitatea, care i-a protejat în toți acești ani, nu este o vacă sacră, la fel ca și impunitatea cu care au acționat în tot acest timp.
La 5 aprilie 2009 au avut loc alegeri parlamentare. Mai multe persoane, nemulțumite de rezultatele alegerilor au ieșit în stradă la 6 aprilie pentru a-și exercita dreptul la libera exprimare.
La 7 aprilie 2009, demonstraţiile post electorale au escaladat la Chişinău, şi câteva sute de persoane violente dintre miile de manifestanţi paşnici au luat cu asalt sediile Președinției şi Parlamentului. Poliţia a reţinut peste 600 de demonstranţi; sute din ei au fost bătuţi în momentul reținerii și arestării şi în secţiile de poliţie supraaglomerate.
Astăzi suntem la 5 aprilie 2015. În 6 ani ne-am perindat prin coridoarele (in)justiției. Din cele 108 de plângeri înregistrate, au fost iniţiate 102 cauze penale şi doar 31 de dosare au fost expediate în instanţele de judecată. În rezultat, 14 poliţişti au primit pedepse cu suspendare și 22 de polițiști au fost achitaţi. Deși au fost condamnate două persoane (Gheorghe Papuc, Ion Perju) , cu executarea pedepsei penale, până în acest moment nimeni nu stă la închisoare. Cei care au depus plângeri, s-au confruntat cu ani de bătălii juridice, în lupta lor pentru dreptate, în timp ce justiționarii, printr-un acord tacit, au așteptat să expire termenul de prescripție de 5 ani.
„În 2015 au fost condamnate la termen real de privațiune de libertate două persoane, fostul general Gheorghe Papuc și polițistul Ion Perju, pentru acțiuni care au favorizat tortura și relele tratamente dar și acțiuni care au dus la decesul lui Valeriu Boboc. Doar pentru o clipă am fost martorii unui fapt inedit. Instanțele judecătorești și-au manifestat dorința de a-și onora obligațiunile de serviciu în fața societății. Inculpații, însă, au fost lăsați să se eschiveze de pedeapsa penală, de către organele de poliție, care aveau obligația să întreprindă toate măsurile pentru a reține persoanele. Altfel spus, criminalii au fost lăsați să fugă. Asta în percepția autorităților ține de “supremația legii într-un stat de drept”, Cristina Pereteatcu, Amnesty International.
„Instituțiile din Republica Moldova au demonstrat că nu sunt capabile să investigheze încălcarea drepturilor omului și să aplice pedepse pentru cei care încalcă drepturile omului indiferent de forțele politice de la putere. Situația nu s-a schimbat nici după condamnările la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, nici după recomandările și rapoartele instituțiilor internaționale. În februarie 2015 cu toții am avut șansa ca cel puțin fostul ministru și fostul comisar al municipiului Chișinău, să fie condamnați. Dar nu a fost să fie. Impunitatea este în continuare la nivel de lege”, Ion Guzun, CRJM.
„Responsabilitatea instituționala a procuraturii în fața societății nu poate fi măsurată decât prin trimiterea în judecată a tuturor torționarilor cu prezentarea probelor adecvate și necesare strategiei eficiente de condamnare», Sergiu Ostaf, CREDO.
„Chiar dacă guvernul a achitat sume importante în baza deciziilor CtEDO victimelor torturii din aprilie, acesta nu a depus eforturi substanțiale pentru a identifica problemele care au dus la condamnare și a propune soluții. În dosarul 7 aprilie procurorii nu lucrează, pentru că politicienii doresc asta”, Vadim Vieru, Promo-Lex.
”Este regretabil că odată cu recunoașterea largă a fenomenului torturii, impunitatea persistă. Supraviețuitorii nu beneficiază de sprijinul necesar pentru reabilitare, așa cum prevede art.14 al Convenției ONU împotriva torturii. Dintre persoanele civile maltratate în aprilie 2009, doar 114 au fost identificate de către Comisia Guvernamentală și au primit o compensație minimă, care nu le acoperă nici pe departe daunele aduse. Dacă privim prin prisma victimelor torturii, reformele în justiție sunt mai mult decât lente», Ludmila Popovici, Centrul „Memoria” .
Solicităm Parlamentului RM, Guvernului RM, instanțelor judecătorești si Procuraturii Generale:
1) să-și reamintească de jurământul depus și să îndeplinească toate obligațiile legale, cu privire la pedepsirea tuturor vinovaților de acțiunile de tortură din cadrul evenimentelor din aprilie 2009;
2) dosarele torționarilor să fie examinate în mod prioritar, în termene restrânse și doar în limitele legii;
3) să fie demiși toți cei responsabili de ilegalitățile din aprilie 2009, inclusiv și funcționarii care au ordonat sau admis maltratările sau reținerile ilegale;
4) să fie evaluat gradul de executare a Hotărârii Parlamentului RM pentru elucidarea cauzelor şi a consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009.
sursa: amnesty.md