Președintele Dodon, prim-ministrul Chicu și traseismul tehnocraților

Președintele Dodon este un aprig critic al traseismului politic și a insistat ca răposatul acord ACUM-PSRM să aibă prevederi contra migrației deputaților. Totuși, după ce a dat jos guvernul Sandu, informalul lider socialist și-a descoperit o toleranță nebănuită față de traseismul din afara Parlamentului, mai ales cînd e vorba de vechi colegi „tehnocrați” precum ex-uzurpatorul Ion Chicu.

Traseul lui Ion Chicu

Ion Chicu, candidatul prezidențial la funcția de premier, i-a fost coleg lui Igor Dodon la Ministerul Economiei prin 2005, apoi au ocupat ambii diferite funcții în următoarele cabinete PCRM. Înainte de căderea comuniștilor în 2009, Dodon era primvicele prim-ministrei Greceanîi, iar Chicu era consilierul ei principal pe economie și relații externe. Un triumvirat Dodon-Greceanîi-Chicu ar fi reunirea unor vechi colegi comuniști care, în timp ce barca PCRM s-a scufundat, și-au găsit norocul în altă parte.

Ion Chicu, după cîțiva ani de consultanță în diferite proiecte, a fost promovat de PDM întîi ca secretar de stat la Ministerul Finanțelor, apoi a primit chiar fotoliul de ministru, după ce Octavian Armașu s-a mutat la Banca Națională. Igor Dodon a semnat decretul „fără îndoieli” și l-a asigurat pe Chicu de sprijinul aparatului prezidențial.^[1]

După plecarea de la putere a democraților, Igor Dodon l-a luat repede pe fostul ministru sub aripa sa, făcîndu-l consilier prezidențial. Mai mult, blocul ACUM spunea încă primăvara asta că Ion Chicu urma să fie prim-ministrul coaliției PSRM-PDM.

Traseul lui Igor Dodon

Igor Dodon poate fi desigur înțelegător cu fostul ministru al finanțelor, întrucît propriul său traseu politic nu e tocmai drept. După ce a fost ministru comunist pro-european spre apusul președinției lui Vladimir Voronin, a părăsit rîndurile PCRM și s-a alăturat necunoscutului Partid al Socialiștilor din Republica Moldova, alături de Zinaida Greceanîi și Veronica Abramciuc.

După ce dă o mînă de ajutor Alianței pentru Integrare Europeană să-l voteze pe Nicolae Timofti președinte, Igor Dodon își face curățenie în noul său partid. Din PSRM e exclus însuși fondatorul formațiunii, Valentin Crîlov, și tovarășa de traseu a lui Igor Dodon, Veronica Abramciuc. Crîlov l-a acuzat apoi de atac raider asupra partidului.^[2]

PSRM devine principalul reprezentant al Rusiei în politica moldovenească, iar Igor Dodon se leapădă de vechile sale simpatii pro-europene și mobilizează în jurul său alegătorii pro-ruși.

Deși cîștigă alegerile prezidențiale cu ajutorul trustului mediatic al lui Vlad Plahotniuc, Igor Dodon se prezintă ca principala stavilă în fața capturării depline a statului de către șeful PDM. Cînd trebuie, socialiștii săi votează împreună cu democrații sistemul mixt, care-i ajută pe aceștia să obțină 30 de mandate în Parlament.

Dodon negociază cu Plahotniuc însă fie că nu ajung la o înțelegere, fie că presiunea diplomatică, inclusiv a Rusiei, a fost prea mare, dar PSRM face pînă la urmă o coaliție cu blocul ACUM în numele dezoligarhizării țării. Cinci luni mai tîrziu, socialiștilor li se face dor de voturi comune cu PDM.

Prins cu motivu-n sac

Pe de o parte, președintele spune că Maia Sandu și-a provocat singură căderea, pe de alta, Igor Dodon declară la Moldova 1 că guvernul oricum urma să cadă fiindcă socialiștii ar fi fost nemulțumiți de politicile social-economice. Același motiv îl găsim invocat și în moțiunea de cenzură: „În loc să schimbe direcția greșită spre care mergea țara, actualul guvern a devenit un cabinet, care prin inacțiunea sa pe diferite direcții de activitate social-economică dăunează intereselor actualei generații și viitoarelor generații de cetățeni..^[3]

Acest argument contrazice însă Declarația despre statul capturat, unde scrie că „Numai prin scoaterea statului din captivitate vom putea lansa politici de rezolvare a problemelor social-economice ale cetățenilor.”^[4] Iar primul punct în lista de acțiuni pentru eliberarea statului era demiterea vechiului procuror-șef și numirea unuia independent, punct încă neîndeplinit.

Și iată că Igor Dodon și socialiștii și-au schimbat din nou macazul și au decis totuși că problemele social-economice pot fi rezolvate și fără eliberarea statului. Ba mai mult, foștii uzurpatori nu mai sunt atît de răi. Ion Chicu, care a blocat timp de o săptămînă clădirea Ministerului Finanțelor, refuzînd alături de restul guvernului Filip să cedeze puterea guvernului ACUM-PSRM, e deja un profesionist apolitic. Democrații, dintr-o grupare mafiotă, au devenit parteneri de discuții și aliați informali ai informalului lider socialist: cu ei a dat jos guvernul Sandu și tot cu ei își va numi noul premier. Acoliții loiali ai lui Plahotniuc, Pavel Filip și Andrian Candu, sunt acum în proces de reformare a partidului, ne asigură președintele Dodon.

Apartinic de urgență

Nominalizarea lui Chicu trădează falsitatea discursului anti-traseism al președintelui. Nu toți colaboratorii regimului Plahotniuc au avut carnet de partid. Or dacă ăsta e unicul criteriu al lui Igor Dodon, putem să ne așteptăm la vreo funcție și pentru Serghei Iaralov.

Noțiunea de tehnocrat, cu care președintele încearcă să promoveze noul cabinet, se referă la un tip de guvernare bazată pe specialiști apolitici, care ar aplica metode științifice să rezolve problemele societății. Această idee, chiar și sinceră, este elitistă, nedemocratică și rupe lanțul responsabilității dintre guvernanți și guvernați. Însă în cazul miniștrilor lui Dodon ea nu se aplică în niciun fel. Cînd vorbim de o guvernare pe care însuși Dodon a acuzat-o de tendințe dictatoriale și uzurparea puterii în stat, foștii miniștri, viceminiștri și secretari de stat din timpul acelei guvernări nu au dreptul să se ascundă de responsabilitate în spatele vălului tehnocrat. Chicu & co au fost complici și accesorii ale tuturor încălcărilor democraților, încălcări pe care Dodon și socialiștii le-au condamnat formal.

Graba președintelui de a-l nominaliza pe Chicu premier, fără a mima măcar vreo 2 zile de căutări și negocieri, îi contrazice declarațiile sale din ultimele luni, zile și chiar de ieri dimineața, cînd încă vorbea despre o coaliție cu ACUM și nearderea podurilor. Seara președintele are deja candidat, iar a doua zi dimineața candidatul are deja și program, și listă de miniștri. Adică, în doar 24 de ore, Igor Dodon a găsit un candidat, acel candidat și-a găsit candidați pentru fiecare minister și au și reușit să pregătească un program de guvernare. În doar 24 de ore!

Ciocoii vechi și noi

Cabinetul propus de Igor Dodon conține nume cunoscute. La Ministerul Economiei și Infrastructurii e propus Anatol Usatîi, secretar de stat pe vremea democraților și implementator al risipei de bani și asfalt care a fost programul Drumuri Bune. Viorica Dumbrăveanu, fostă viceministră și secretară de stat la sănătate și asistență socială pe timpul democraților, va fi promovată la șefia aceluiași minister. Atît Usatîi, cît și Dumbrăveanu, au fost surprinși făcînd campanie pentru PDM astă-iarnă. La Finanțe e Sergiu Pușcuță, fost șef la Fisc atît pe timpul comuniștilor, cît și pe timpul democraților. Ministrul Justiției va fi apoliticul jurist de partid al PSRM Fadei Nagacevschi. La Ministerul Apărării se întoarce Victor Gaiciuc, care a ocupat aceeași funcție în timpul primului mandat al lui Voronin. Ministrul Educației va fi Corneliu Popovici, fost vicedirector al Academiei de Administrație Publică (tot pe timpul lui Voronin), și apoi vicepreședintele DAAC Hermes, compania lui Vasili Chirtoca, numărul 2 al socialiștilor în CMC. Șase din miniștrii propuși sunt consilieri ai președintelui Dodon.^[5] Totul arată foarte „tehnocrat și apolitic”.

Macazul strîmb al președintelui

Nestatornicia lui Igor Dodon, contradicțiile și dualitatea discursului său au fost subiectul multor articole aici la sic!. Dacă pe timpul democraților, președintele a fost mai mult o paiață în locul căreia semna Andrian Candu, venirea la putere a socialiștilor nu l-a responsabilizat pe Igor Dodon. Din nou, el își încalcă declarațiile și angajamentele anterioare. El a uitat de Declarația privind statul capturat și, în timp ce curta public blocul ACUM pentru o nouă coaliție, a pregătit numirea unui fost ministru democrat la șefia guvernului, cu ajutorul reformaților Filip și Candu.

sursa: sic.md