Sunetul unei carioci pe o foaie de hârtie. Sunetul făcut de unghii pe coperta de piele a unei cărţi. Şoaptele.
Toate aceste sunete provoacă în anumite persoane ASMR (Autonomous Sensory Meridian Response), un fenomen supranumit şi „orgasm cerebral”. Deşi fenomenul este controversat în comunitatea ştiinţifică, multe persoane percep ASMR-ul la fel de puternic cum percepem noi o plită încinsă.
Senzaţia este descrisă de multe ori drept o serie de furnicături percepută mai întâi în cap, care apoi coboară. Deşi este supranumit un „orgasm cerebral”, majoritatea oamenilor spun că nu este o senzaţie sexuală, ci mai degrabă un „val euforic” adânc care îi cuprinde. Senzaţiile vizuale şi sunetele generează sentimente de confort şi siguranţă. Pentru fanii ASMR, această senzaţie este cea mai grozavă experienţă pe care au trăit-o vreodată.
ASMR nu este limitat la sunete. Studiile efectuate până acum arată că diferite alte experienţe pot produce această reacţie. Jennifer Allen, femeia care a conceput termenul de ASMR, a descoperit că unii oameni au un „orgasm cerebral” atunci când sunt la frizer, iar alţii atunci când privesc alte persoane cum împăturesc prosoape. Unii preferă să privească cum alte persoane realizează replici din Lego ale unui zgârie-nor, iar alţii urmăresc reclame de teleshopping. Se pare că elementul comun al acestor experienţe constă în mişcările ritmice şi blânde.
Jennifer Allen a înfiinţat The ASMR Research Institute pentru a analiza modul în care creierul generează această senzaţie şi pentru a descoperi de ce există acest fenomen. Karissa Ann Burgess, unul dintre cercetătorii ce lucrează la acest institut, crede că ASMR ar putea fi un produs secundar al ritualurilor de formare a legăturilor ce sunt realizate de primatele non-umane. Maimuţele antropoide se îngrijesc de multe ori reciproc, reacţionând aşa cum reacţionează oamenii când sunt traşi de părul aflat la şira spinării sau atunci când cineva îşi trece degetele pe deasupra scalpului lor.
„Dopamina ar putea juca un rol, serotina – hormonii care dau senzaţia de bine”, a explicat Burgess pentru Time. „De asemenea, există anumite teorii interesante că ar putea fi un fenomen legat de formarea legăturilor ce duce la eliberarea de oxitocină, hormonul implicat în formarea de legături”, a mai spus Burgess.
Dr. Steven Novella, un specialist în neuroştiinţe, afirmă că această eliberare a hormonilor implicaţi în senzaţia de plăcere şi în formarea de legături variază de la om la om, ceea ce explică de ce unii oameni au parte de ASMR de la o simplă atingere pe piele, pe când alţii au nevoie de senzaţii mai neobişnuite.
Acest fenomen continuă să fie un mister pentru oamenii de ştiinţă.
sursa: descopera.ro