Obligaţi să cerșească, sub ochii poliției

În centrul Capitalei activează o adevărată rețea în care copiii sunt folosiți, chiar din primii ani de viață, pentru a provoca mila și generozitatea trecătorilor.

Își trăiesc copilăria în stradă, fără ca autorităţilor să le pese de ce nu merg la grădiniţă sau la școală. Deși le-ar putea aplica amenzi și deschide dosare penale adulţilor care-i trimit la cerșit, de multe ori, poliţiştii preferă să nu se implice. La intersecţia străzilor Puşkin şi Varlaam din Chişinău, în preajma unui centru comercial, te ciocneşti aproape zilnic de mame care cer de pomană împreună cu odraslele lor. Am urmărit aceste grupuri mai multe zile la rând şi am observat că femeile se schimbă, în timp ce copiii sunt aceeaşi. Un alt „loc de muncă” pentru micii cerşetori este terasa de la McDonald’s. Trimişi de adulţi, copiii trec pe la fiecare masă, încercând să adune cât mai mulţi bani. Părinţii lor, sănătoşi şi în puteri, îi urmăresc de la distanţă.
Alteori, cerşetorii se adună în grupuri mari – câteva femei şi trei-patru copii de vârste diferite, inclusiv sugari. Pot fi văzuţi pe bulevardul Ştefan cel Mare, cerşind chiar din mers. Pruncul din faşă este luat în braţe pe rând de toate femeile din grup, iar cine este mama bebeluşului e greu de înţeles.

Se fac că nu-i văd

Urmărindu-i mai multe zile pe micuţii forţaţi de mătură să stea cu mâna întinsă, am constatat că poliţiştii îi ignoră, chiar şi atunci când sunt atenţionaţi de trecători. Am filmat cu camera ascunsă reacţia oamenilor legii la vederea cerşetorilor minori care-şi duc veacul într-o zonă ultracentrală a Chişinăului, chiar în faţa Primăriei. Primul poliţist căruia ne-am adresat ne-a sfătuit să aşteptăm să vină colegii lui, responsabili pentru intersecţia respectivă – strada Eminescu, colţ cu bulevardul Ştefan cel Mare. „Fiecare intersecţie are echipa sa. Pot să văd, dar, în mod normal, trebuie să apară în curând patrula”, ne-a explicat bărbatul.

Şi cel de-al doilea poliţist s-a comportat asemănător, sfătuindu-ne să ne adresăm la Comisariatul sectorului Buiucani. „Sunt angajaţi care se ocupă de asta în mod special”, ne-a spus el calm atunci când i-am atras atenţia că pe strada pe care tocmai trecea cerşesc câţiva copii. „Atâta timp cât ei nu comit vreo încălcare, nu le putem face nimic. Nu există astfel de prevederi legale”, a adăugat poliţistul.

MAI: „Sunt obligaţi să reacţioneze”

Alta este, însă, opinia oficialilor de la Ministerul Afacerilor Interne. „Atunci când vede un copil cerşind, poliţistul este obligat, indiferent din ce departament face parte, să informeze inspectorul pentru minori şi să transporte copilul la comisariatul de poliţie. Acolo va fi stabilită identitatea lui şi circumstanţele în care a ajuns în stradă, se va face legătura cu părinţii şi, după caz, se va solicita intervenţia unui asistent social pentru o evaluare a condiţiilor de trai şi oferirea unui ajutor. În caz de necesitate, copilul este dus la un centru de plasament temporar”, ne-a declarat Natalia Gaidibadi, inspector principal al Secţiei pentru minori din cadrul Direcţie prevenţie a MAI.

La centru ca la sanatoriu

De multe ori, poliţiştii îi culeg totuşi de pe drumuri pe micii cerşetori şi îi duc la Centrul de plasament temporar al minorilor, subordonat Ministerului de Interne. Administraţia centrului spune că fiecare al zecelea copil care ajunge aici a fost la cerşit. Sunt trimişi apoi în provincie, de unde vine majoritatea beneficiarilor. Odată ajunşi acasă, ei revin în stăpânirea adulţilor care îi trimit, din nou, la cerşit şi ulterior se întorc la centru. Este un cerc vicios, pe care administraţia instituţiei nu este capabilă să-l rupă cu forţele proprii.

Pentru mulţi dintre copii, centul de plasament este un fel de sanatoriu şi o salvare pe timp de iarnă. Cu sănătatea şubrezită de frig, de fumat sau de droguri, ei se bucură că au posibilitatea să doarmă într-un pat normal şi să se spele cu apă caldă şi săpun.

Un copil al nimănui

Mihai, un adolescent în vârstă de 14 ani, este unul dintre beneficiarii permanenţi ai centrului. Cerşeşte de câţiva ani, iar în perioadele când este ridicat de poliţie şi adus la centru se consideră în vacanţă. A ajuns să trăiască din mila oamenilor după ce mama sa a murit, iar tatăl a fost decăzut din drepturile părinteşti. Internatul unde învăţa a fost închis, iar Mihai a ajuns un copil al nimănui. Mult mai scund decât băieţii de seama lui, vorbeşte cu zâmbetul pe buze despre secretele „meseriei” de cerşetor. Spune că nu câştigă o avere, dar de pâine, lapte şi salam îi ajunge. Tot din cerşit şi-a cumpărat o geacă şi un chipiu. Îi place să trăiască în stradă, pentru că astfel este stăpân pe viaţa sa.

Conform unui cod nescris, Mihai respectă hotarele în care poate umbla după pomană. „Cel mai des stau la McDonald’s-ul de la Râşcani. Nu mai vine nimeni să cerşească acolo. Dacă apare cineva, îi spun paznicului şi-l alungă”, dezvăluie băiatul.

Perioada cea mai lungă pe care a petrecut-o în stradă a fost o lună. De fiecare dată este prins şi dus la centrul de plasament. Cerşeşte mai mult noaptea, pentru că sunt mai puţini poliţişti şi nu trebuie să se ascundă prin tufişuri. Dimineaţa, se adăposteşte în unul din subsolurile blocurilor de la Râşcani sau Ciocana.

Câştigă 600 de lei pe zi

Un alt adolescent de la centru, Sergiu, a împlinit recent 16 ani şi este din Comrat. A stat în băncile şcolii doar patru ani, atât cât să înveţe a scrie şi a citi, după care tatăl l-a pus să lucreze cot la cot cu el, la cerşit. Ca să fie mai credibil, Sergiu se preface schilod. Se laudă că poate câştiga până la 600 de lei pe zi şi că-şi poate cumpăra tot ce-i doreşte inima. Deşi nu e pentru prima dată când adolescentul ajunge la centru, nimeni nu a încercat vreodată să-l lipsească pe tatăl său de drepturile părinteşti.

Generaţii crescute în stradă

Numărul copiilor în această situaţie este greu de evaluat. Ultimele date sunt de acum 12 ani. Din 2000 şi până în prezent, nimeni nu a mai făcut studii în acest domeniu. Organizaţiile pentru protecţia drepturilor copilului susţin că fenomenul este ciclic. „Acum îi găsim în stradă pe micii cerşetori ai anilor ’90, care stau pe trotuare deja alături de copiii lor. Pentru că statul nu s-a ocupat de integrarea lor socială, ei nu au găsit o soluţie mai bună decât să-şi hrănească şi urmaşii din mila oamenilor”, spune Mariana Ianachevici, preşedintele Alianţei ONG-urilor active în domeniul protecţiei sociale a copilului şi familiei.

Angela Ganea, şefa Serviciului reintegrare familială şi adopţie din cadrul Direcţiei municipale pentru protecţia drepturilor copilului, confirmă că, de cele mai multe ori, mamele îşi expun pruncii riscurilor străzii din lipsă de alternative. „Fiecare copil care stă cu mâna întinsă are în spate un adult. În foarte multe cazuri este vorba de un părinte. Noi nu avem pârghii ca să amendăm mama care stă cu copilul în stradă”, afirmă funcţionara.
sursa:adevarul.md