În ultimii doi ani, numărul bărbaţilor victime ale traficului de fiinţe umane în Republica Moldova aproape că s-a dublat. La această concluzie au ajuns autorii Raportului Global privind Traficul de Persoane, elaborat de Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate. La nivel global, traficul de persoane rămâne un fenomen actual, femeile fiind exploatate, de regulă, în „industria” sexului, iar bărbaţii – în scop de muncă forţată, transmite IPN.
Dacă până în 2014, în Republica Moldova aproximativ 70% din totalul de victime ale traficului erau femei, în 2015-2016, fiecare a doua victimă a traficului de persoane este un bărbat.
Datele statistice arată că în perioada ianuarie 2011-iulie 2015, peste o mie de persoane originare din Republica Moldova au ajuns victime ale traficului. Dintre acestea, patru persoane au fost traficate în scop de prelevare de organe, 520 au fost exploatate sexual, iar celelalte au fost impuse să cerşească sau să muncească fără a fi plătiţi. De obicei, victimele traficului din Moldova sunt depistate în Federaţia Rusă, Emiratele Arabe Unite sau în ţările Europei de Vest.
Preşedinta Centrului Internaţional „La Strada”, Ana Revenco, susţine că în ceea ce priveşte Republica Moldova, există premise concludente ca în următorii ani „industria” traficului va prelua noi tendinţe. Astfel, oricând există riscul ca fenomenul să scape de sub controlul autorităţilor statului, dacă acestea nu vor ajusta din timp abordările şi cadrul legal şi de reglementare în domeniu.
„Unul dintre pericolele eminente ţine de criza regională a migraţiei, care face necesară o evaluare a riscului de trafic de persoane în Moldova sau tranzitând statul nostru. Pentru a evita o astfel de situaţie, recomandăm autorităţilor statului să evalueze acest risc şi să ia măsurile de rigoare. La fel, constatăm că este deficitar numărul acordurilor de muncă între state. Chiar dacă există la nivel formal, acestea nu se implementează”, afirmă Ana Revenco.
Experţii din cadrul „La Strada” mai constată că în Moldova majoritatea programelor de asistenţă a victimelor traficului nu sunt durabile, dat fiind faptul că depind în mare proporţie de proiectele finanţate din străinătate. La fel, componenta de abilitare economică se regăseşte doar în documentele de stat, în timp ce, în realitate, victimele nu sunt asigurate cu locuri de muncă sau cu surse de venit, care să le satisfacă necesităţile. Directoarea Programului Femei în cadrul Centrului Internaţional „La Strada”, Daniela Misail-Nichitin, susţine că programele de asistenţă a victimelor traficului au, la nivel declarativ, o componentă de abilitare economică, însă implementarea lasă de dorit.