Nicu Popescu: „Este cea mai dură declarație a UE adresată R. Moldova de la plecarea comuniștilor”

Miniștrii de externe din UE au adoptat luni o rezoluțieîn care guvernului de la Chișinău i se cere să continue reformele. Rezoluția spune că executivul moldovean trebuie să dea prioritate depolitizării instituțiilor statului, să combată corupția sistemică, să reformeze administrația publice, și să facă mai eficiente și mai transparente finanțele publice.

Nicu Popescu: „Este suficient să comparăm această declarație cu orice altă declarație venită din partea Uniunii Europene referitoare la Moldova din ultimii șase ani ca să ne dăm seama că, chiar și în limbaj diplomatic, aceasta este cea mai dură declarație adresată Republicii Moldova de la plecarea comuniștilor de la putere în 2009.

Și în acest sens limbajul acestei declarații este dur în sine, dar mai ales dur comparativ cu ceea ce a avut Republicii Moldova de auzit la Bruxelles până acum.

Pentru Moldova această declarație este cu atât mai regretabilă cu cât, dacă în cazul acestei declarații observăm că Uniunea Europeană a adoptat cea mai dură poziție posibilă din ultimii șase ani, la aceeași reuniune a miniștrilor a început să se deblocheze relația dintre Belarus și Uniunea Europeană. Bineînțeles că declarația față de Belarus este ceva mai negativă decât cea față de Republica Moldova, vorbește și despre abuzurile antidemocratice din Belarus. Dar iată că Republica Moldova astăzi s-a trezit pe o traiectorie de înrăutățire a relației cu UE, iar Belarusul merge în direcție opusă, pe o traiectorie de îmbunătățire a relațiilor cu Uniunea Europeană. Și acest lucru, iarăși este încă un minus adus simbolic Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Este limpede că Republica Moldova nu livrează ceea ce și-a asumat în raport cu Bruxellesul. S-ar putea schimba acest lucru, acum, că există un guvern instaurat, așa cum este el?

Nicu Popescu: „Această declarație specifică foarte clar cam ce se așteaptă de la Republicii Moldova și este evident că cele mai grele lovituri se dau în situația legată de corupția din Republica Moldova, lipsa de transparență, lipsa independenței instituțiilor care se presupune că ar trebui să asigure legea – de la curți la Centrul Național Anticorupție, poliție etc.

Deci, aceste instituții sunt practic arătate cu degetul în Republica Moldova. Banca Națională a Republicii Moldova este și ea arătată cu degetul direct de către UE, ca o instituție care a eșuat complet să-și exercite funcțiile de supervizare bancară în cazul furtului miliardului.

De fapt, această declarație spune foarte clar cam care este agenda de lucru a Republicii Moldova în viitorul apropiat, dacă Republica Moldova vrea să-și restabilească o relație minimă funcțională și pozitivă cu principalii săi susținători, și practic singurii săi susținători importanți de pe arena internațională – UE și SUA, plus instituțiile financiare internaționale.”

Europa Liberă: Alternativa fiind care, dle Popescu?

Nicu Popescu: „În primul rând, probabil, alternativa este un colaps economic, pentru că Republica Moldova nu este în stare să depășească această situație fără niște complicații și o criză economică majoră. Dar chiar și în cazul unor anumite progrese în aceste domenii evidențiate acum de Uniunea Europeană, dar în jurul cărora se agită partenerii externi ai Republicii Moldova deja de destul timp, chiar și în cazul unei relații ceva mai constructive cu UE și cu FMI, oricum miliardul dispărut nu poate fi generat din aer și va presupune sacrificii și un grad anumit de austeritate pe care îl simt deja, dar îl vor simți și mai mult pe viitor, cetățenii Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Republica Moldova era numită deja la un moment dat dinspre UE „stat capturat”. Acum tocmai cel care se avea în vedere prin această sintagmă conduce un partid care și-a întărit puterea prin numirea acestui nou executiv, toate ministerele aproape vor fi controlate de acest partid. La ce se poate aștepta Uniunea Europeană în acest sens?  

Nicu Popescu: „Nu este funcția Uniunii Europene să ghicească încotro o va lua Moldova și nu este funcția Uniunii Europene să ghicească gradul de iresponsabilitate, sau de responsabilitate, politică a celor care au capturat statul Republica Moldova. UE a pus condițiile pe masă, și-a declarat deschis așteptările și ține de guvernarea de la Chișinău să se comporte în concordanță cu aceste așteptări și condiții.

Bate la ochi foarte mult faptul că inclusiv misterul dispariției miliardului într-o țară ca Letonia, unele țări din care au jucat un anumit rol în aceste scheme de fraude financiare, deci, în Letonia o bancă a fost amendată pentru implicarea în acest caz, chiar și un oficial a fost concediat în contextul acestui caz, iar în Republica Moldova lucrurile practic nu se mișcă. Nu există nicio schimbare reală, există doar așteptarea unei schimbări la Banca Națională. Din perspectiva Uniunii Europene și a oricărui observator este ridicolă situația în care liderii și persoanele care au eșuat în monitorizarea acestui furt al miliardului la Banca Națională continuă să semneze hârtii de care depinde stabilitatea financiar-bancară a Republicii Moldova. Sau faptul că persoana care a implementat o bună parte din această schemă de dispariție a miliardului, Ilan Șor, este astăzi responsabil inclusiv de fonduri publice, fonduri de stat, în calitate de primar.

Toate aceste anomalii chiar nu se pot regăsi într-un stat minim funcțional, ca să nu mai spun într-un stat în care este respectată ordinea de drept.”

Europa Liberă: E limpede că sprijinul sau alegerea pe care a făcut-o Occidentul, cel puțin așa se vede la Chișinău, a fost în favoarea stabilității și a evitării riscului de anticipate care s-ar putea solda în aceste condiții cu venirea unor partide conectate la Kremlin. Ce ar putea totuși determina Occidentul să-i crape răbdarea în raport cu Moldova?

Nicu Popescu: „Nimeni nu-și face iluzii în privința așa-numitei „stabilități” a Republicii Moldova, toți își dau seama că Republica Moldova de fapt are de ales între o instabilitate pe termen scurt, legată de alegerile anticipate și de unele eventuale schimbări politice, inclusiv de politică externă, și faptul că nu poți numi „o guvernare stabilă” situația în care majoritatea din Parlament se bucură de sprijinul a mai puțin de 15 la sută din populația Republicii Moldova.

Ori, în acest sens un grad de sprijin atât de mic, chiar și cu cele mai bune intenții, nu ai capital politic pentru a face reformele necesare, pentru a implementa măsurile necesare. Și chiar și în cele mai bune condiții, cu cei mai geniali manageri, miniștri sau prim-miniștri în condițiile în care practic nu ai sprijin public este foarte greu să supraviețuiești pentru încă aproape trei ani, dar mite să implementezi reforme serioase și profunde.

Deci, în acest sens, Uniunea Europeană nu alege dintre stabilitate și instabilitate, ci dintre două tipuri de instabilitate care constituie perspectiva imediată a Republicii Moldova – o perspectivă la care țara a fost adusă de o elită politică iresponsabilă.”