Mişmaşul neglijat vs mişmaşul combătut (EL)

Ascult cu mare drag de la o vreme discursurile primenite ale guvernanţilor, stimaţi ascultători. Guvernanţii moldoveni vorbesc ritos acum despre necesitatea stîrpirii corupţiei-mişmaşului-hoţiei. Guvernanţii declară război mişmaşurilor în toate domeniile. De acum încolo se doreşte eradicarea corupţiei în sistemul judecătoresc şi în primării, pe şoselele patriei şi în spitale, în universităţi şi în vămi, adică pretutindeni. De acum încolo ne europenizăm şi începem să trăim după alte reguli, de acum încolo ieşim din junglă, adică devenim oameni normali.

Frumoase şi necesare eforturi! Frumoasă severitate! Măi să fie! Le dorim mari succese, fireşte! O să-mi permit totuşi să formulez o întrebare năstruşnică: dar cum rămîne cu corupţia care a făcut ravagii aici de la 1991 încoace? Ce facem cu mişmaşurile care s-au tot ţinut lanţ? Există părerea că în Moldova, în epoca tranziţiei, s-a furat ca-n codru, că aici s-au făcut nereguli cu toptanul, că o sumedenie de indivizi s-au îmbogăţit peste noapte prin mijloace frauduloase? Şi se ştie că şi justiţia moldovenească a cam dormit ani de zile, eufemistic vorbind. De ce nu prea avem cinovnici-vameşi-politicieni-poliţişti corupţi băgaţi în închisoare? Pentru că nimeni nu a făcut nici un mişmaş?

continuarea pe Europa Liberă