Internarea forțată a unei femei la Spitalul de Psihiatrie din Orhei a fost refuzată de Judecătoria Orhei, sediul Telenești într-un recent proces. Potrivit hotărârii de judecată, instanța a recepționat un demers din partea primăriei unei localități din raionul Telenești prin care se solicita internarea de urgență la Spitalul de Psihiatrie din Orhei a unei femei de 65 de ani, care era descrisă drept prezentând pericol pentru societate. În motivarea cererii se indica că la Inspectoratul de Poliție Telenești au fost înregistrate mai multe înștiințări telefonice de la femeie, care comunica că ginerele a servit-o cu o portocală cu scopul de a o otrăvi, este amenințată cu toporul, a fost răpită nepoata de persoane necunoscute etc.
În urma controlului petrecut s-a stabilit că femeia a chemat intenționat fals poliția din motivul că se află în stare de iresponsabilitate din cauza unei boli psihice ( schizofrenia de gradul II) și inventând diferite situații.
Demersul a fost motivat în baza legii 1402 privind asistenţa psihiatrică , art. 13 măsuri medicale prin constrângere.
Instanța a stabilit că potrivit art. 309 al. 1 din Codul de Procedură Civilă , în cazul în care conform legii, se admite spitalizarea forțată și tratamentul forțat al persoanei în temeiul unei hotărâri judecătorești la cererea adresată instanței judecătorești se adresează în mod obligatoriu avizul în scris al medicului psihiatru și după caz, alte materiale, inclusiv demersul adresat medicului psihiatru de rudele persoanei și alte documente care confirmă necesitatea unui astfel de examen.
Raportând prevederile legale de mai sus, la situația de fapt stabilită, instanța a constatat că Primăria nu are calitatea procesuală activă, ultima nefiind în drept de a se adresa cu asemenea cereri în judecată. Conform legislației în vigoare, cererea despre spitalizarea forțată se depune de instituția medico-sanitară de la domiciliul persoanei și nu de rudele acesteia. Mai mult instanța constată că la cerere nu era anexat avizul scris al medicului psihiatru, iar celelalte înscrisuri anexate la cauză nu probează necesitatea spitalizării. Din aceste motive instanța a adoptat hotărârea de respingere a cererii de spitalizare forțată . Totodată instanța a fost informată de că femeia de bună-voie s-a internat la spital.
Legea cu privire la sănătatea mentală, adoptată în 1997, permite internarea fără consimţământul persoanei, numai dacă aceasta prezintă pericol social direct şi în cazul în care neacordarea unei asistenţe psihiatrice urgente i-ar prejudicia sănătatea şi mai mult. Legea conţine suficiente filtre contra abuzurilor. Art. 31 prevede: „Persoana spitalizată în staţionarul de psihiatrie va fi supusă unui examen obligatoriu, în primele 48 de ore, de către comisia de medici psihiatri ai staţionarului, care va decide asupra temeiniciei spitalizării. În cazul în care spitalizarea este considerată neîntemeiată, persoanei trebuie să i se facă imediat formele de ieşire. Dacă spitalizarea este considerată întemeiată, comisia de medici psihiatri expediază avizul, în 24 de ore, instanţei judecătoreşti în a căre rază se află staţionarul de psihiatrie pentru a hotărî asupra aflării ulterioare în staţionar a persoanei”.
Cazurile de tratament forțat în spitalele de psihiatrie din Moldova au ajuns de mai multe ori în vizorul Curții Europene a Drepturilor Omului . Astfel, în noiembrie 2007, CEDO a pronunţat hotărârea ”David contra Moldovei”. Petiţionarul a murit cu puţin timp înainte de emiterea hotărârii, însă rudele sale au cerut continuarea examinării cauzei. Gheorghe David s-a plâns că în 1987, în baza unui raport medical dispus de instanţele sovietice, a fost tratat forţat timp de un an la spitalul de psihiatrie, ulterior a solicitat despăgubiri de la Ministerul Finanţelor, care i-a cerut să fie supus unei expertize psihiatrice, pentru a se dovedi capacitatea sa de exercitiu. Gheorghe David a fost de acord să fie supus expertizei şi s-a prezentat benevol la spital, însă, „spre surprinderea sa, i-au fost luate bunurile personale şi a fost internat în secţia cu persoane lipsite de discernământ şi limitate în libertatea de deplasare”. El s-a plâns Curţii că din cauza condiţiilor din spital s-a îmbolnăvit de bronşită acută, că nu i s-a permis să plece acasă pentru a-şi schimba hainele şi a-şi cumpăra medicamente şi că nu a avut posibilitatea să reclame „despre detenţia sa în spital”. După externare, Gheorghe David a cerut procuraturii să-i tragă la răspundere pe medicii care l-au ţinut captiv contrar voinţei sale, însă toate demersurile au fost respinse. CEDO a constatat că autorităţile Moldovei au încălcat art. 5 al Convenţiei – dreptul la libertate și siguranță – şi a obligat Guvernul să plătească reclamantului 4 mii de euro prejudicii morale.
În anul 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat, Guvernul Republicii Moldova să achite 7.680 de euro despăgubiri pentru un pensionar din Glodeni, care a fost internat forțat în Spitalul de Psihiatrie în urma incidentului din mai 2014, când a lovit-o peste față pe Valentina Buliga, pe atunci ministră a Muncii, Protecției Sociale și Familiei.