Despre geopolitică astăzi. Avem mai multe linii de subiect. Olandezii au respins miercuri printr-un referendum asocierea Ucrainei la UE. Ne vom interesa împreună cu invitatul nostru matinal, directorul Institutului Viitorul, Igor Munteanu, fost ambasador în Statele Unite ale Americii, ce urmări se pot anticipa pentru Republica Moldova. Vom privi, totodată, rezultatele ultimelor contacte moldo-ruse, care s-au produs cu o intensitate mai mare decât ne-am obişnuit în ultimele săptămâni, după pauze îndelungate de răceală.
Europa Liberă: Ce ar trebui acum să se întâmple cu prezența Uniunii Europene în Republica Moldova, de exemplu, după ce olandezii au spus „nu” asocierii Ucrainei la Uniunea Europeană?
Igor Munteanu: „Nu știu dacă ar trebui să se întâmple altceva, pentru că acest referendum din Olanda la care faceți trimitere, reprezintă doar o etapă dintr-un proces foarte larg în care Uniunea Europeană și națiunile care o reprezintă încearcă să înțeleagă cât de mare este Uniunea Europeană, până unde trebuie să se extindă și ce responsabilități poate avea pentru vecinii săi.”
Europa Liberă: Vă mai puteți imagina în următorul deceniu să pună cineva la modul serios chestiunea vecinătății estice a Uniunii Europene, în sensul în care s-a pus până acum, adică a apropierii tot mai mari, până eventual la integrare, a statelor din această vecinătate?
Igor Munteanu: „Eu cred că da și eu cred că Uniunea Europeană nu poate opri aceste reflecții asupra securității sale care încorporează și o
viziune asupra frontierelor sale, asupra teritoriilor ne-europene. Iar noi suntem europeni în principiu, prin conștiința națiunilor pe care le reprezentăm, evident, prin limba pe care o vorbim…
Suntem europeni și acest lucru nu poate fi contestat. În Parlamentul European au fost nenumărate luări de poziții asupra faptului că Uniunea Europeană are niște responsabilități față de noi, față de Republica Moldova, față de Ucraina, față de Georgia și, respectiv, chiar și un referendum cu rezultate oarecum descurajante pentru Ucraina nu poate să reducă la zero eforturile care au fost făcute până în acest moment.
În primul rând pentru că obligațiile noastre sunt legate de un Acord de Asociere pe care trebuie să îl îndeplinim, în al doilea rând pentru că problemele noastre fac parte din strategia de securitate a Uniunii Europene, în al treilea rând pentru că nu cred că cineva va abandona cu ușurință proiectul de apropiere de standardele, de aspirațiile europene. Și în acest context nu cred că acest referendum are o putere covârșitoare asupra intențiilor, planurilor și scopurilor pe care ni le putem pune.”
Europa Liberă: V-ați aștepta, de exemplu, ca Statele Unite ale Americii să fie nevoite să-și asume un rol mai activ acum în țări precum e cea din care vorbim la acest microfon, urmare a unei anumite reașezări la nivel global totuși, măcar și pentru faptul că nu vor vrea poate să lase Rusia să ajungă la porțile euroatlantice?
Igor Munteanu: „În funcție și de rezultatele prezidenţialelor din Statele Unite, situația europeană și situația de instabilitate de pe continentul europenilor va rămâne în vizorul viitorilor președinți americani. Cred că, deja, Statele Unite au devenit mult mai conștiente de faptul că reprezintă și sunt un factor de stabilitate pentru națiunile europene. Odată ce Statele Unite au participat de la sfârșitul celui de-al Doilea Războiu Mondial la reașezarea europeană, vor rămâne și în continuare un factor care garantează securitatea pe termen lung al Uniunii Europene. Dar depinde foarte mult și de felul în care Uniunea Europeană va arăta acesta într-o lume în care Uniunea Europeană trebuie să se reinventeze, într-o lume în care nicio națiune, cât de dezvoltată este, nu poate să rămână la adăpostul său, dacă nu face eforturi pentru a contribui la securitatea internațională.
Ceea ce observăm în ultimele luni de zile cu aceste fluxuri de migranți din zonele de conflict e că situația poate ieși de sub control, iar mecanismele vechi nu întotdeauna sunt eficiente pentru a preveni situații problematice. Respectiv, chiar și aceste surse de conflict sau surse de instabilitate reprezintă stimulente pentru regândirea documentelor de strategii și ale acțiunilor propriu-zise. La un moment dat, țări care erau considerate stabile și bine închegate în corpul Uniunii Europene cum este Grecia, dintr-o dată se observă că nu aveau suficiente resurse pentru ca să-și controleze frontierele și, respectiv, să contribuie la protejarea, securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene. Acest lucru pune întrebări serioase asupra modului în care erau gestionate anumite subiecte, teme, unele fiind lăsate la latitudinea statelor naționale. În noul context probabil că Uniunea Europeană va face mai multe eforturi pentru ca frontierele externe să fie garantate și securizate prin alte mijloace. Și acest lucru pune în discuție felul în care anumite competențe ale statelor naționale vor fi transmise sau transferate către autoritățile europene comunitare și altele – ar putea să fie regândite în noul context.”
Europa Liberă: Schimbăm linia de subiect. Dle Munteanu, au avut loc mai multe contacte moldo-ruse în ultima vreme. Ați observat la un moment dat într-un comentariu, cu prilejul știrii despre reținerea lui Viorel Chetraru, șeful CNA de la Chișinău, pe un aeroport din Rusia pentru a răspunde la niște întrebări, ați observat aşadar că s-a întâmplat această reținere la mai puțin de 48 ore de la…, şi am să citez aici, … „minunata elegie diplomatica pe tema Moldovei ca platformă de cooperare intre Est si Vest”. Am sesizat o anumită ironie în acest comentariu față de felul cum se poziționează Chișinăul în această poveste numită „încălzirea relației cu Rusia”. Ce ați avut, de fapt, în vedere?
Igor Munteanu: „Mulțumesc că mi-ați citat această remarcă de pe rețelele sociale. Dl Chetraru nu este la prima reținere într-un aeroport al Federației Ruse, iar destinația pe care o urma era participarea la o conferință pe probleme de luptă contra criminalității care era cunoscută, știută din timp. Respectiv, acest incident care i s-a înscenat în aeroport
face parte dintr-o atitudine a Federației Ruse față de oficialii moldoveni și această atitudine, de fapt, arată adevărata stare de lucruri. Să nu ne îmbătăm cu apă rece atunci când anumiți oficiali diplomați moldoveni lansează diverse trucuri care sună frumos în public, dar nu au nicio treabă cu realitatea.
Federația Rusă, din păcate, continuă o politică de îngenunchere a Republicii Moldova prin faptul că menține un contingent militar contra deciziei și dorinței autorităților constituționale. Și le menține într-o regiune problematică, conflictuală, într-o regiune cu conflict înghețat, deşi spune lucruri frumoase, amintește de faptul că Republica Moldova este un stat unitar, independent și că ar fi contribuit la reglementarea conflictului transnistrean, dar nu face nimic dincolo de această declarație. Iar această reținere la care aș putea adăuga și tactica foarte curentă de extrădare a cetățenilor moldoveni din Federația Rusă pe motive inventate – reprezintă un fel de politică de maculare a relațiilor bilaterale arătând cine este mai puternic și cine are instrumente de forță.
Acest lucru face parte dintr-o politică mai largă regională în care Federația Rusă încearcă să-și obțină prin concesii, din partea statelor mici, un statut de hegemon în această regiune. Am pornit de la un incident și ajungem la concluzii mai mari. Sigur că autoritățile de la Chișinău ar trebui să fie deranjate de asemenea incidente, pentru că nu are nicio treabă una cu cealaltă. Dl Chetraru nu se ducea în capitala Federației Ruse să facă comentarii asupra statului Federației Ruse și nicidecum să facă propagandă antirusească în capitala Federației Ruse – exact din motivul pentru care anumiți oficiali și anumite persoane, cetățeni ai Federației Ruse au fost rugați să părăsească anterior teritoriul Republicii Moldova.”
Europa Liberă: V-a deranjat totuși ceva în această expresie folosită de demnitarii moldoveni în capitala rusă că „Moldova ar trebui să fie o platformă de cooperare între Est și Vest”?
Igor Munteanu: „Nu există într-adevăr o relație ideală în raporturile dintre Federația Rusă și Republica Moldova și acest lucru trebuie pur și simplu să fie recunoscut. Nu există o situație în care ambele părți sunt foarte mulțumite una de cealaltă, suntem sub al doilea val de embargou 2006-2013. Foarte mulți producători din Republica Moldova nu pot să vândă nimic în capitala Federația Ruse pe motive inventate.
În timp ce anumiți producători, de exemplu, care fac parte din autonomia Găgăuză sau din regiunea Transnistreană separatistă sunt invitați să facă acest lucru și această discriminare este contrar prevederilor și normelor Organizației Mondiale a Comerțului. Acest lucru aparent nu este menționat în discuțiile pe care le-am auzit că au fost făcute în capitala Federație Ruse de către diplomații de la Ministerul Afacerilor Externe și acest lucru sigur că deranjează. Au fost menționate în treacăt, s-a vorbit mai mult despre aspectele culturale, pe când aspectele de esență nu sunt atinse pentru ca să nu deranjeze.
Înainte de a porni această ultimă rundă de discuții politice oficialii moscoviți au menționat că aceste lucruri nu trebuie de abordat, pentru că ar deranja autoritățile moscovite. Pentru ca să fim respectați, eu cred că trebuie să vorbim despre lucruri care într-adevăr contează pentru interesul național și sunt sigur că aceste interese trebuie apărate, protejate și promovate în continuare.”
Europa Liberă: Contextul acesta la care ne referim generează anumite bănuieli că s-ar pune la cale o revenire la planul Rusiei de federalizare a Republicii Moldova. Este cazul să apară îngrijorări de acest gen, ca și pregătiri de combatere a unor astfel de planuri?
Igor Munteanu: „În primul rând, nu știu dacă trebuie să vorbim despre revenirea la planul Kozak, pentru că Federația Rusă niciodată nu a renunțat la planul Kozak – face parte din obiectivele operaționale de bază prin care ar fi să vadă Republica Moldova federalizată, de fapt, fragmentată între mai multe poluri de putere, iar fiecare pol de putere, inclusiv cel de la Tiraspol, ar avea putere asupra opțiunilor politicii interne sau externe. Acest lucru sigur că trebuie să trezească nu doar îngrijorare, dar și mobilizare din partea actorilor conștienți ai societății și civile, și guvernamentale, pentru că acest lucru chiar este un pericol pentru interesul național. Indiferent cum s-ar camufla acest obiectiv de federalizare a Republicii Moldova este până la urmă un obiectiv al politicii externe a Federației Ruse și de impunerea unei voințe străine asupra intereselor noastre.”