Igor Boţan: „Potrivit hotărârii Curţii Constituţionale din 29 decembrie, deputaţii din Parlament trebuie să purceadă la negocieri pentru a stabili o majoritate. Ar trebui ca această majoritate să fie consemnată într-un document care să-i fie prezentat preşedintelui Timofti cu propunerea de a desemna un candidat. Practic, acest document ar trebui să-l oblige pe preşedintele Timofti să desemneze candidatul pe care eventual îl doreşte majoritatea parlamentară ce urmează să se constituie.”
Europa Liberă: Deputaţii, care vor constitui această majoritate, e de presupus în jurul polului social-democrat, vor face abstracţie acum de rezultatele alegerilor parlamentare, de experienţa precedentă?
Igor Boţan: „Este evident că da. Deja fac abstracţie. Am văzut că platforma social-democrată face abstracţie totală de ceea ce a fost în alegerile parlamentare din noiembrie 2014, cei 14 deputaţi erau obligaţi să pledeze pentru organizarea unui referendum de anulare a Acordului de Asociere. Acum iată-i împreună cu deputaţii democraţi, care pretind că ar dori integrare europeană.”
Europa Liberă: Bine, dar şi Voronin era pro-european un timp.
Europa Liberă: Dar parlamentarii pretind că au mai multă legitimitate, pentru că ei au fost aleşi de fapt de cetăţeni şi ei, la rândul lor, l-au ales pe şeful statului, deci, cuvântul lor trage mai greu.
Igor Boţan: „Nu este adevărat. Este interpretarea Curţii Constituţionale. Dar oricine are răbdare să deschidă constituţiile statelor lumii cu regimuri parlamentare, pot vedea că şeful statului în statele cu regimuri parlamentare au dreptul discreţionar de a numi candidatul la funcţia de prim-ministru şi pot insista pe acest drept.”
Europa Liberă: Aceasta în condiţiile în care parlamentarii nu se decid, aşa cum a fost până acum. Dar dacă ei totuşi vor forma această majoritate, vor semna un acord de constituire, şeful statului va fi obligat să ţină cont de această candidatură?
Igor Boţan: „Probabil va fi obligat, dar va putea adopta decizia în coroborare cu decizia Curţii Constituţionale din 22 aprilie 2013, în care Curtea Constituţională a tălmăcit ce înseamnă un stat de drept. Un stat de drept nu poate fi condus de persoane care sunt suspectate de corupţie. Aşa cum Parlamentul a avut dreptul discreţionar să demită un guvern pe care îl bănuia de corupţie, fără a avea dovezi, la fel şi şeful statului, pentru că principiile statului de drept se reflectă şi asupra activităţii preşedintelui, ar putea să aibă acest drept. Vom vedea cum se va comporta preşedintele. Dar vreau să revin la speculaţiile privind republica parlamentară. Eu personal am citit articolele respective din constituţiile tuturor statelor parlamentare din Europa. În toate aceste state şeful statului are dreptul discreţionar de a identifica candidatura primului ministru. Există state în care după ce şeful statului numeşte o candidatură şi Parlamentul nu o acceptă, există prescripţii în Constituţie că atunci Parlamentul nu se mai adresează la şeful statului şi purcede de sine stătător la identificarea candidaturii. Dar nu există niciun text constituţional în care să fie expres spus că Parlamentul îi propune, îi sugerează şefului statului, iar şeful statului este obligat să se conformeze. Acestea sunt invenţii ale Curţii Constituţionale de aici, din Republica Moldova. Mai mult decât atât, pe site-ul Curţii Constituţionale din Republica Moldova este publicat comentariul la toate articolele din Constituţia Republicii Moldova. În aceste comentarii, care sunt sub egida Curţii Constituţionale, e scris foarte clar despre dreptul discreţionar al şefului statului de a numi candidatura pentru funcţia de prim-ministru. Acum Curtea Constituţională poate să-şi consulte propriul site, poate să consulte această lucrare care a fost efectuată pe banii unei fundaţii germane, la cerinţa Curţii Constituţionale, şi să decidă: a procedat corect sau nu.”
Europa Liberă: Sunt dezbateri academice. Până acolo Parlamentul are de soluţionat contra cronometru o problemă vitală: va insista cu propriul candidat, eventual cu candidatul care se profilase înainte de cursa Sturza sau va accepta candidatura preşedintelui Nicolae Timofti? E o dilemă mai mult decât clară.
Igor Boţan: „E o dilemă. Depinde ce considerăm stabilitate politică în Republica Moldova. E stabilitate politică menţinerea unei garnituri parlamentare care a provocat instabilitate de-a lungul anului 2015 şi acum vrea să continue să controleze politica din Republica Moldova sau e stabilitate să te adresezi cetăţenilor şi să-i îndemni să vină din nou la urne pentru a clarifica lucrurile? Ce fel de stabilitate este preferabilă pentru situaţia în care se află Republica Moldova? Este o întrebare retorică. Depinde de relaţiile între Preşedinţie şi Parlament.”
Europa Liberă: Dumneavoastră credeţi că Preşedinţia a declarat război Parlamentului?
Igor Boţan: „Nu. Eu nu cred că Preşedinţia a declarat război Parlamentului. Eu cred că Preşedinţia a devenit mai perspicace şi înţelege situaţia în care s-a pomenit Republica Moldova. Cel puţin este concluzia pe care am tras-o din adresarea de Revelion a şefului statului.”
Europa Liberă: Toată lumea zice că preşedintele a devenit mai rebel decât ar fi vrut Parlamentul. Ce poate să facă în această situaţie Parlamentul, în special aluziile la impeachment?
Igor Boţan: „Acest Parlament în starea în care se află poate recurge la orice fel de acţiuni. Noi însă trebuie să ne ghidăm de textul Constituţiei şi nu doar de interpretările Curţii Constituţionale.”
Europa Liberă: Domnule Boţan, dar, spre deosebire de tălmăcirile dumneavoastră, tălmăcirile membrilor Curţii au consecinţe juridice.
Igor Boţan: „Este adevărat.”
Europa Liberă: Dumneavoastră faceţi doar speculaţii academice.
Igor Boţan: „Eu nu fac speculaţii academice. Eu sunt cetăţean şi, în calitate de cetăţean, am dreptul să am o opinie despre documentele care…”
Europa Liberă: Da. Dar vocea dumneavoastră nu contează, fiţi de acord. Mai puţin contează decât ceea ce scrie cu bărdiţa Curtea Constituţională astăzi.
Igor Boţan: „Este adevărat. Numai că vreau să vă atrag atenţia: Curtea Constituţională de un an şi jumătate nu răspunde la îndemnul Partidului Liberal de a anula articolul 11 din Constituţie. Şi aceasta este o încălcare. Iar eu, ca cetăţean, pot să-i întreb pe membrii Curţii Constituţionale de ce nu interpretează articolul 11. Ei au anulat articolul 13. Eu mă bucur că l-au anulat, dar îmi dau seama că modul în care l-au anulat nu este unul corect. Curtea Constituţională a anulat articolul 85 din Constituţie, prin interpretările sale. Şi eu mă întreb: de ce Curtea îşi permite să anuleze articole întregi din Constituţie, de ce Curtea îşi permite acest lucru? Cum va proceda Curtea, de exemplu, cu articolul 85, dacă ar fi dizolvat Parlamentul şi, după dizolvarea Parlamentului, am avea criză guvernamentală? Doar Constituţia spune în mod expres că, timp de un an de zile, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. Deci, sunt o mulţime de lucruri pe care le-a provocat această Curte Constituţională cu activismul său inovator.”