Cum ar putea evolua lucrurile în R.Moldova în cel mai apropiat timp, pentru a nu admite că Ion Sturza, propus de preşedinţele Nicolae Timofti la funcţia de premier să nu ajungă prim-ministru, dar nici alegeri anticipate să nu aibă loc. Câteva posibile evoluţii sunt descrise în materialul analitic “Ion Sturza: A’m back”, de pe portlalul informaţional Noi.md. În a doua parte a materialului în cauză, sunt analizate scenariile ce ar putea urma în cazul în caret, , după primul eşec în Parlament, şeful statului va decide să îl înainteze pe Stura şi a doua oară la funcţia de şef al cabinetului de miniştri:
“În aceste condiții, conducerea reală a PDM, căreia nu-i sînt convenabile alegerile anticipate, la fel ca și Ion Sturza la postul de premier, are doar o singură ieșire. În următoarele săptămîni să dea curs demersului socialiștilor la CC privind depășirea de către președintele Timofti a termenelor de desemnare a candidatului la funcția de premier, acuzînd șeful statului de uzurpare a puterii, și să declare moțiune de cenzură.
În acest caz, președinte interimar va deveni președintele Parlamentului, Andrian Candu, care pînă pe 14 ianuarie va deasemna persoana „necesară” la funcția de premier. Deocamdată, totul denotă faptul că PDM a ales anume acest scenariu, altfel, la ce bun democrații au avut nevoie să destrame PCRM, să scoată 14 deputați din fracțiunea lui și să creeze de urgență Platforma Social-Democrată în Parlament?
Desigur, în cazul unei moțiuni de cenzură împotriva lui Timofti, termenul de alegere a noului președinte și toate procedurile și problemele conexe (selectarea candidaturii corespunzătoare, negocieri în culise, formarea unei majorități „prezidențiale” în parlament) se vor amîna cu 1,5-2 luni. În schimb acest fapt îi va permite conducerii reale a PDM să evite sau să amîne pentru o perioadă de timp alegerile anticipate.
Ce-i drept, o asemenea evoluție a evenimentelor ar putea nemulțumi Bruxelles-ul și Washingtonul, care, potrivit experților, ar putea „întreprinde măsuri reale pentru soluționarea definitivă a problemei Plahotniuc”. Adică, să lanseze scenariul „portocaliu” în Moldova.
În cel mai rău caz, conducerea PDM mai are o variantă. Cu inima în două, Vladimir Plahotniuc îl acceptă pe Ion Sturza, care devine șef al executivului, din a doua încercare. Iar timpul rămas pînă la expirarea mandatului lui Nicolae Timofti, este utilizat de Plahotniuc pentru obținerea unei majorități „prezidențiale” în parlament.
Noul președinte devine sau Vladimir Plahotniuc, sau o persoană „de nădejde”. După care, guvernul lui Ion Sturza va fi demis, sub un anumit pretext. Însă această variantă apare utopică – atît din cauza relațiilor personale ale lui Plahotniuc și Sturza, cît și deoarece el comportă prea multe riscuri pentru democrați.
Și, în sfîrșit, al patra variantă de evoluție a situației: Plahotniuc ajunge la o înțelegere cu Filat (liderul „Partidului Nostru”, Renato Usatîi, afirmă că această întrevedere deja a avut loc), Nicolae Timofti nu mai insistă asupra candidaturii lui Sturza, PLDM, în schimbul unor privilegii și facilități pentru liderul său, susține candidatura lui Vladimir Plahotniuc la funcția de prim-ministru sau a altui candidat al democraților și revine la putere.”