Autorităţile au scos la privatizare câteva zeci de întreprinderi, printre care combinatul de ţigarete, magazinul universal central din Chişinău, fabrica de covoare Floare Carpet sau fabrica de divinuri Barza Albă. Unele societăți nu au mai fost scoase la mezat din 2008, când contextul intern şi regional era altul. Ce şanse sunt ca acest patrimoniu public, estimat la un miliard de lei, să fie vândut?
Spre deosebire de rundele din alţi ani, când pe lista întreprinderilor expuse la licitaţie figurau bunuri cu valoare neînsemnată, etapa din februarie-aprilie 2016 se anunţă a fi una extrem de apetisantă.
Iată doar două nume foarte aşteptate de vânătorii de proprietăţi scoase la mezat: Tutun CTC şi Magazinul universal central Unic. La aceste societăţi statul deţine peste 90% din acţiuni, respectiv, peste 85%. Cele două întreprinderi au mai fost scoase la privatizare în mai 2008.
De asemenea, se caută cumpărător pentru fabrica de divinuri Barza albă de la Bălţi şi compania Aeroport Catering, deținute de stat în proporţie de 100%.
Valeriu Rusu, consilierul ministrului economiei Octavian Calmâc, a declarat Europei Libere că în lista bunurilor supuse privatizării au fost incluse întreprinderi pentru a căror dezvoltare sunt necesare investiții consistente şi că în urma vinderii pachetelor majoritare ele vor deveni mai eficiente. „Mai mult, noi dorim să avem o piață liberă, atractivă și competitivă, deci nu trebuie să ne temem să atragem capitalul privat să facă învestiții şi să creeze locuri noi de muncă”, a spus Rusu.
În condiţiile crizei regionale, agravate de conflictul militar din estul Ucrainei, dar şi al efectelor latente a devalizării celor trei instituţii bancare din Republica Moldova, este puţin probabil, spun mai mulţi experţi, ca oameni de afaceri din ţară sau din străinătate să se încumete să facă investiţiile pe care contează guvernarea de la Chişinău.
În opinia ex-ministrului economiei Alexandru Muravschi, prin noua rundă de privatizare, indiferent de rezultate, autoritățile pot ochi mai mulţi iepuri.
„În primul rând, acum guvernul trebuie să restabilească relaţiile cu organizațiile internaţionale, FMI şi Banca Mondială; guvernul vrea să demonstreze că este gata să promoveze reformele şi aici un element important este privatizarea întreprinderilor mari, întreprinderilor-cheie. Al doilea, guvernul are nevoie de bani în special în situaţia când susţinerea bugetului este scăpată”.
Şi nu în ultimul rând, afirmă Alexandru Muravschi, scoaterea la privatizare nu înseamnă neapărat şi vinderea obiectivelor. Ar fi utilă chiar şi tatonarea terenului, testarea disponibilității investitorilor cu dare de mână pentru găsirea ulterioară de cumpărători. În cel mai bun caz, adaugă fostul ministru al economiei, parte din bunuri pot fi achiziţionate de oameni de afaceri din ţară.
Pentru expertul de la Institutul Viitorul Ion Tornea, cuvintele-cheie ale procesului de privatizare trebuie să fie transparența şi excluderea intereselor ascunse, mai ales după concesionarea cu scandal a aeroportului Chişinău şi după cedarea pachetului majoritar la Banca de Economii care a dus la falimentarea ei.
„Dacă iarăşi se va mima aşa cum am fost martori în cazul concesionării aeroportului, evident că statul nu va avea mari beneficii, din contra se poate alege cu potențiale probleme pentru viitor. Evident ele nu ar fi fost scoase la privatizare nici acum dacă nu exista situaţia dificilă şi presiunile enorme făcute din partea partenerilor externi”.
Economistul Ion Tornea este convins că există multă rezistenţă din partea guvernanților, indiferent de coloratura politică, sau a celor care se află la cârma acestor întreprinderi. Dovadă stă vorbăria despre privatizare, spune expertul IDIS Viitorul, în loc să fie găsiţi cumpărătorii cei mai siguri. Despre privatizarea BEM s-a vorbit pe durata unui deceniu, notează Ion Tornea, între timp fiind transformată, uşor-uşor într-un mistreţ împăiat