Moldova e un imens câmp de luptă (politică), iar linia frontului (politic) desparte clar societatea moldovenească în două tabere, chiar şi dacă acestea nu sunt egale ca mărime şi pondere, scrie Igor Volnițchi în ediorialul Padurea spânzuraților sau ce riscă cei ce trec linia frontului politic in Moldova.
Şi această luptă politică are un specific aparte, or unii „soldaţi” (jurnalişti, analişti, bloggeri etc.) au înţeles prea târziu că s-au înrolat într-o armată care luptă împotriva propriei ţări, propriului popor. Ar dezerta, dar nu prea pot, pentru că cei ce i-au înrolat, plătindu-le solda, fac periodic inspecţia oştilor şi sunt foarte atenţi la fiecare schimbare de comportament a „soldaţilor”. Iar dezertarea e egală cu „moartea” (cu distrugerea imaginii, a vieţii private, a vieţii, în general).
Decât să lupte împotriva propriei ţări, Apostol Bologa ( Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, n.n.),a preferat să moară, dar a trecut în lumea celor drepţi cu sufletul împăcat. Cred că mulţi dintre „soldaţii” frontului nostru politic au aceeaşi dilemă ca şi eroul lui Rebreanu. Ei înţeleg foarte bine că, dacă dezertează, vor fi „spânzuraţi” (la figurat, desigur), vor fi distruşi (la propriu), pentru că, cu siguranţă, există „compromat” pe fiecare dintre ei.