De când a fost anunțată moartea lui Alexei Navalnîi – un lucru trist, ca, de altfel,  moartea  oricărui om, în  presă  și pe rețele au început să curgă deplângeri apreciative ale   defunctului deținut politic rus.

  E de înțeles – despre morți ori de bine, ori deloc. Mai ales dacă  emoțiile și le varsă, cu sinceritate,  oamenii simpli. Ei  nu sunt obligați să cunoască detalii din biografia persoanei despre care, de  la știri, li se transmite  că e un opozant de temut al lui Putin, un luptător neînfricat pentru libertate și democrație.    

Altceva sunt  considerațiile    politicienilor,  jurnaliștilor, analiștilor  și altor formatori de opinie. Acestea  nu pot fi  trecute   sub scuza necunoașterii sau memoriei scurte ale emitenților.

Or, la vestea despre decesul lui Navalnîi, emitenții moldoveni parcă  s-au luat la întrecere cu  aprecieri care mai de care. Iar  îndemnurile unor înalt stătători ar putea chiar  să ne bage în dileme.

Cum este cea despre  moștenirea lui Navalnîi, care trebuie să traiască în continuare.

Dacă moștenirea opozantului rus s-ar constitui doar din  atitudini și citate care, în aceste zile,  se publică și se postează  cu duiumul, nu ar fi nicio dilemă.

Dar ce să facă  cei care își amintesc că,  atunci când se afla în libertate, deci,  nefiind constrâns de nimeni,  Navalnîi a spus  că independența regiunii transnistrene trebuie recunoscută și că aceasta de mulți ani e independentă de R.Moldova?

Le-a spus acestea în 2008. Acum câțiva ani, le-a  repetat.

Mai jos, traducerea unor fragmente din interviul oferit de Alexei Navalnîi, în 2017,  când candida la președinția F.Ruse :

(În paranteze fie spus, Navalnîi s-a expus și despre Crimeea, dar asta e deja problema ucrainenilor.)

 Jurnalist: […]-Cu o vreme în urmă, în 2008, ați îndemnat să fie recunoscută independența Abhaziei și Osetiei. Corect?

Navalnîi: – Transnistriei.

Jurnalist: -Și Transnistriei, și Abhaiei, și Osetiei. Dacă doriți – pot să citez, dar mi-i destul că…

Navalnîi: Da-da-da. Bineînțeles, acesta era manifestul Mișcării ”Poporul”, (n.a: formațiune politică, cofondată de  Navalnîi), eu consideram că trebuie recunoscută independența.

[…]

Navalnîi: […]-Nu se poate  de comparat Abhazia, care era în război și care în fapt de mulți-mulți ani era independentă de Georgia și care e acum independentă. Nu se poate de comparat Transnistria, care de fapt de mulți-mulți ani e independentă de Moldova. Nu se poate de comparat cu Crimeea și Ucraina…

Tatiana Djamanov

Oligarhul penal Ilan Șor, stabilit în Israel de aproape 5 ani, în ultima vreme – cam din toamna anului trecut, periodic călătorește  în F.Rusă, mai ales pe calea aerului.

Turneele au fost observate și de  Interpol Moldova, care a solicitat ca autoritățile ruse să-l extrădeze pe fugarul condamnat de justiția moldovenească la 15 ani de închisoare, pentru ”jaful bancar”.

În fapt,   de la o vreme, Ilan Șor e prezent aproape zilnic nu doar în presa națională, ci și în cea străină.

Una din ultimele noutăți, cu citarea scrierii nemijlocite a lui Șor pe pagina sa de socializare, e despre întâlnirea lui cu un înalt oficial rus  și despre gândul ce i-a venit – să înființeze  o organizație neguvernamentală care să propage avantajele Uniunii Euroasiatice.  

O știre  transmisă chiar astăzi  reiese dintr-o declarație făcută de Șor în Rusia, unde și-a dezvălut un alt gând de-al său – să rămână  în această țară, unde, a amintit el, îi este familia – soția, cântăreața Jasmin,  și copiii.

Jurnaliștii ruși însă, ca și majoritatea conaționalilor, de altfel, nu  prea pomenesc  că, de vreo 10 ani – cam de când s-a refugiat  în R.Moldova, unde s-a înfruptat din miliard, funcții publice și politice –   Ilan Șor a fost declarat indezirabil în Rusia, sub suspiciunea de pericole corupționale prezentate de el pentru securitatea națională a colosului europeano-asiatic.  

Totuși, datorită unui material, preluat, adaptat și dezvoltat de presa națională,  în noutățile la zi a apărut și una ce corelează cu semiuitata filă din biografia lui Ilan Șor.

 Jurnaliștii de la proiectul mediazona au examinat baza de date a  MAI din F.Rusă, și au publicat numele persoanelor căutate de poliția rusă, iar în listă se regăsește și Ilan Șor. De fapt, sunt  chiar doi.

 Unul e   Shor Ilan Miron, de naționalitate evreu, iar celălalt e  pur și simplu Shor Ilan –  coreean.   

Tatiana Djamanov

Presa a primit astăzi o scrisoare de la Ilan Shor, care se plânge că Maia Sandu a trimis inspecții masive în mai multe  magazine sociale.

 Și fără a citi scrisoarea, oricine își dă seama, cum  anume prezintă Shor situația. El face asta – PR politic și electoral  deșănțat, încă de când a deschis primul magazin, zis social,   la Orhei, în 2016.  Dar abia acum   este încolțit  și, iată, trimite  scrisori denunțătoare. Cam târziu, nu?

Am așteptat să se întâmple, cel puțin, îndată după alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021, care au fost  declanșate la insistența Maiei Sandu. Asta, trecând cu vederea  acele câteva luni, în care actualul Președinte a ocupat, sub președinția lui Igor  Dodon, funcția de prim-ministru, în 2019.  Nu a fost să fie.

Între timp, Shor și acoliții  au adăugat la majoritatea localităților din raionul Orhei și la multele din alte părți ale republicii, un nou trofeu – sudul găgăuz, în întregime.

Numai marșurile triumfale ale Partidului Șor în campaniile   electorale și   rezultatele  năucitoare ale alegerilor au mai fost în stare să scoată   puterea centrală din   amorțeală. În rest –  liniște faptică, pe fond de   acuzații  răsunătoare  și amenințări de desființare a  grupului criminal organizat al  lui Ilan Shor, a hoției și corupției.

O confruntare  neelectorală,   la care s-a hotărât însuși Chișinăul,  a avut loc  încă  în anul  2020, pe vremea prim-ministrului Ion Chicu.  Atunci,  s-a atentat la suspendarea OrheiLandului, unde  Shor   aduna mulțimi, în ciuda  restricțiilor pandemice.

Guvernarea actuală, ca și serviciile și structurile  din subordinea acesteia, nu prea au dat  semne de interes chiar și în cazul  ilegalităților gata  descrise   în    zecile de materiale de presă și investigații jurnalistice. Nici urmare a  adresărilor individuale ale unor cetățeni, înaripați mai ales de  promisiunile puterii instalate cvasitotal  în capitală  în 2021, nu s-a prea auzit despre inspecții, controale,  dosare,  pornite în privința  grupării  Shor pe fapte din provincie.

Creu de crezut că, dacă premierul, un ministru, un șef de inspecție, agenție  ș.a.m.d. și-ar  fi trimis subalternii în misiune, spunându-le: „Verificați și fără a găsi ceva, nu vă întoarceți!”, aceștia s-ar fi întors fără niciun rezultat. Unde mai pui că, fiind vorba despre îndeplinirea firească a atribuțiilor respectivului serviciu, nu ar apărea suspiciuni de nerespestare a cadrului legal de către guvernare.

Și atunci de ce nu am auzit despre așa ceva? Că și partidul de guvernământ, atunci când îi trebuie, nu se sfiește  să-și facă PR din orice. Iar scoaterea la iveală a matrapazlâcurilor lui Shor, care, pe lângă banii de proveniență dubioasă, folosește la așa zisele proiecte sociale și cele de infrastructură locală  banii și bunurile noastre, ar da bine la public.

Și încă ceva. Shor se plânge că sunt inspectate magazinele din raioanele Soroca, Telenești și Șoldănești. Rândul  Orheiului,  care a fost lăsat ca feudă  camarilei lui Shor, când vine? Ori s-a calculat  că  un scor electoral nesigur nici nu merită  osteneală?

Tatiana Djamanov

Astăzi, a fost expulzat un cetățean al Israelului, pe motiv că prezintă  pericol pentru securitatea națională a R.Moldova.

Cazul readuce în minte un episod  asemănător din biografia bogată – nu numai la figurat – a unui renumit conațional al celui expulzat, pe nume Ilan Shor.

Lui Shor i s-a întâmplat, însă,  în Rusia. Cu vreo zece în urmă, el a fost declarat  periculos din cauza că, potrivit serviciilor secrete ruse, era capabil să corupă pe oricine  îi ieșea în cale.

La acel moment, Shor nu s-a refugiat pe pământul făgăduinței, ci pe un pământ mult mai prietenos cu talentele sale înnăscute – în Moldova. Aici, nu doar și-a dezvoltat aptitudinile financiare și lobby-istice, dar și-a mai făcut  o amețitoare  carieră politico-oligarhică.

Există, totuși,  și deosebiri între  israelianul,  expulzat  astăzi, și Shor.  Primul sare în ochi  cu mușchii  umflați  și tatuajele întinse pe tot corpul. Al doilea arată ca un grăsan neprimejdios.  Dar dacă și  Rusia l-a  văzut ca pe un tip  periculos, atunci ce să mai vorbim  de  Moldova.

Perioada  de ședere  printre moldovenii, vestiți – nu-i așa? – prin ospitalitatea lor, tot face o  diferență între cei doi. Shor a avut la dispoziție ani de zile pentru a face  prăpăd nu doar în bugetul statului și buzunarele gazdelor,  ci și în mințile moldovenilor, tot de el sărăciți.  

E bine că s-a dat afară  din țară un individ periculos. Rău e că   un individ incomparabil mai periculos a fost lăsat să-și crească în voie influența și puterea.

 Acum, după ce Shor, prin corupere cu bucata și angro, și-a creat o întreagă armată de ortaci și adepți în toată Moldova,  ce facem cu ei –  îi expulzăm pe  toți?

Nu demult, puterea de la Chișinău  parcă s-a deșteptat  dintr-o lungă adormire și s-a pus pe treabă.  Dar ce va ieși din acest activism repezit, cu interdicții  și limitări individuale și colective,  greu de spus.

Ș-apoi, de unde apăsătoarea senzație că, fără tot mai apropiatele  alegeri din anul curent și viitor,    fără  încuviințarea partenerilor occidentali, inspăimântați de războiul ruso-ucrainean, fără transformarea lui Shor de către Rusia dintr-un tip  periculos în unul afiliat, nimic nu ar fi sunat la Chișinău a deșteptare?

Tatiana Djamanov

foto – politia.md

“Înainte de a-i iubi pe ucraineni,  ar trebui să ne iubim pământenii”.

Afirmația îi aparține lui Marius Ghilezan, editor la România Liberă.   L-am auzit spunând  asta  în timpul unei discuții despre Canalul Bîstroe, pe care Ucraina l-a adâncit acum,  în timpul războiului. Jurnalistul consideră că în acest fel au fost sfidate   România,  înțelegerile pe plan european și convențiile   internaționale, care sunt împotriva distrugerii ecosistemelor unice, cum e cel al  Deltei Dunării, inclusă în patrimoniul UNESCO.  

Ghilezan a amintit și despre pagubele imense pe care le suportă fermierii români, cerealele cărora putrezesc în silozuri din cauza favorizării exportului cerealelor ucrainene, dar  și despre recent aprobata lege a minorităților, care afectează populația autohtonă  română   din Ucraina.

În perioada conflictului armat din R.Moldova, în 1992,  Marius Ghilezan a lucrat ca reporter pe teren pentru Radio Europa Liberă și BBC.

Nu doar el, ci și alți  jurnaliști, analiști politici, europarlamentari români sunt nedumeriți de unele lucruri pe care le face Ucraina, mai ales că știe  că și mai departe  va avea nevoie de ajutorul mare pe care i-l oferă România timp de aproape  an.     

În același timp,  Deutsche Welle susține într-un comentariu,  că România trebuie să aleagă ce este mai important – să susțină necondiționat Ucraina, care tine piept Rusiei invadatoare sau  să-și exprime „nemulțumirile   care alimentează sentimentele anti-ucrainene și, indirect, propaganda rusă”. 

Felul în care se pune problema, mă face  să-mi amintesc  cum,  nu de mult,   însăși Ucraina a scos în vileag  corupția existentă la nivel înalt și delapidările de milioane pe seama  armatei ucrainene. Așadar, țara vecină, aflată în război, a ales să nu se împiedice de această stare de fapt   și  pericolul alimentării propagandei ruse.  

Altora le-o fi prescris să se conformeze regulii din mitul antic –    ceea ce e permis lui Jupiter nu e permis unui bou?

Tatiana Djamanov

În sfârșit  am aflat în ce „pătrat” locuiesc.  Pentru asta trebuie să-i mulțumesc unei conlocuitoare de pe stradă. Am observat-o la mai multe manifestații pro- sau contra- ale lui  Șhor, așa că atunci când mi-a venit la poartă, întrebându-mă data nașterii, pentru a o înscrie într-o oarece listă, nu prea aveam îndoieli.

Totuși, o intreb: „La ce îți trebuie? Cine te-a trimis?” – „Ca să știm ce oameni sunt pe stradă. Sveta m-a trimis”- „E de la partid? Ți-am mai spus sa nu umbli cu de-astea” – „Nu, nu-i de la partid”, zice ea, și îmi arată o foaie. Iau foaia, îi zic să mă aștepte și intru în casă.

Găsesc telefonul și fac poze la foaia pe care stă înscris numărul pătratului și denumirea străzii, iar dedesubt – un tabel cu mai multe colonițe. Primele sunt cu numele, prenumele, patronimicul unor persoane, iar în dreptul lor colonițe cu data nașterii, denumirea străzii și numărul casei. Este și o colonită Membru, in cîteva rânduri completată afirmativ. Alte câteva colonite Telefon – Mobil – Card social – Note nu conțin date. Deocamdată, presupun.

Ies afară. Vizitatoarea pare deja neliniștită, iar când mă vede cu telefonul în mână, îmi spune „Nu, dacă nu vreți, nu trebuie.” Înainte ca ea să facă stânga împrejur  reușesc   să vad  în teancul de hârtii din mâna ei și foi cu simbolica Partidului Șor și chiar să le prind cu obiectivul telefonului.  

Și  iată că  acum stau și ghicesc unde anume trebuia să fiu înscrisă –  în partidul „Șor”, în noua Mișcare pentru Popor sau în vreo altă  bazaconie cu lungă bătaie. Cum e cea cu  magazinele sociale, pentru care datele personale ale orheienilor s-au colectat într-o veselie. Fără ca autoritățile să se alerteze nici atunci, dar  nici mai târziu, când Șhor a mers în întreaga republică, cu aceleași tertipuri și aceeași snoavă despre grija dezinteresată pentru poporul necăjit.  

Tatiana Djamanov

E un joc pervers, agresiv, populist, coruptional. Dar, sa recunoastem, e un joc bine calculat si talentat. Loviturile tintesc fix, chiar daca se dau sub centura adversarului. Iar publicul, fascinat de spectacolul care-i este consacrat, aplauda. Apoi va vota.

PAS a avut destul  timp ca sa realizeze cu cine are de-a face si sa actioneze in consecinta. Nu pare insa sa fi inteles ori sa-i fi pasat pe bune   de pericolul   Shor + Cavcaliuc + alti  oligarhi si pradatori ajunsi in ‘diaspora’ sau   ramasi ‘acasa’.  

Greu de crezut ca, avand la dispozitie   SISul, fiscul, politia, agentiile, inspectoratele de tot felul,  “initiatorii de  proiecte” din contul averii  publice  nu au putut fi pusi la index .  

A auzit cineva despre controale, inspectii, verificari facute la institutiile publice si  intreprinderile municipale  ajunse pe mana celor care marsaluiesc in fruntea protestelor,  scandeaza la flashmoburi, iar acum pornesc  pe la usile cetatenilor? Eu nu, desi banuiesc ca nu destule, dar s-au facut.

 A auzit cineva  ca guvernul, politia, fiscul etc. etc sa anunte despre rezultate –  fraude, ilegalitati, nereguli? Eu nu, desi banuiesc ca s-au depistat destule.

Totul e si mai rau pentru ca nu doar inainte de a obtine puterea, dar si dupa PASul  a parut mai ingrijorat de altceva. De  faptul ca segmentul scenei politice pe care pasistii s-au extins in mod impresionant  sa nu fie restrans pentru ei de catre oamenii din partidele nu mai putin ‘bune.

La un post TV, dincolo de “sticlă”, doi jurnalişti moderatori se mai străduiesc să păstreze cumva aparenţele de imparţialitate şi echidistanță. Pe internet nu se sinchisesc. Mai subtil ori mai brutal, aruncă spre “rumegare” idei ce lovesc într-un om care deja e la pământ, unde a ajuns nu fără de aportul mediatico-influenceristic.

Aşa sunt vremurile şi sub aşa postări puţini comentează mai altfel, mai omeneşte, mai chibzuit și cu bun simț. Cel mult unul-doi pot sa scrie că autorul nu e jurnalist, ci propagandist, dorindu-i să se trezească și el cu mascați, care să-l salte pe întuneric.

Eu nu-l apăr pe Stoianoglo. Pe Platon nici pe atâta. Că o aşa idee instigatoare la adresa celor care văd realitatea nu doar cu ochii politicienilor (de orice factură ar fi aceştia) a fost aruncată tot pe reţelele de socializare de deputatul Dumitru Alaiba: “Cine îl apără pe Stoianoglo, îl apără pe Platon”.

Nu. Eu îmi apăr dreptul de a trăi printre cât mai mulţi oameni.

Eu sunt pentru respectarea “liniilor roşii” nu doar de către unii. Cel puţin, nu daţi cu picioarele în cei pe care deja i-aţi doborât cu pumnii. Ca să nu mai intrăm în detalii despre (ne)regulile din timpul luptei cu pumnii.

Tatiana Djamanov

Odată ce ai pierdut un drept, o libertate, statul nu îl dă înapoi de bună voie

Gândul îi aparține judecătorului Dana Gîrbovan, președintele Curții de Apel Cluj. L-a expus în timpul unui interviu la EVZCapital, referindu-se la un subiect care e cap de afiș deja de aproape doi ani. Magistratul și-a expus opinia  despre  intervenția statului în problema vaccinării, despre faptul că și persoanele vaccinate transmit virsului, despre datele personale colectate de la cetățeni în legătură cu pandemia ș.a.

mai multe, aici

“Dacă guvernarea nouă legitimă și credibilă în primele trei luni nu rupe coloana vertebrală a sistemului corupt, atunci acest sistem absoarbe și corupe guvernarea”.

Această afirmaţie a ex preşedintelui Georgiei, Mihail Saacașvili, se regăseşte într-o postare publicată de politicianul moldovean Alexandr Slusari. Acesta din urmă a amintit despre fostul lider georgian, după ce a scris că dincolo de noile numiri dubioase în funcții, nu înţelege tot mai multe lucruri în politica actualei guvernări. Nedumerirea și indignarea lui Slusari vin de la menținerea în funcții exponenților regimurilor anterioare la Consiliul Concurentei și ANRE, care permit ca cele mai importante piețe din țară să rămână sub dominația unor grupuri înguste de băieți șmecheri, s.a..

 Mai multe, aici

„Fericiți cei care pot trăi cu standarde duble fără să-și omoare disonanța cognitivă sau scrupulele morale”.

Asupra acestui  gând, care  aparține politologului român Alina Mungiu Pippidi, nu ar strica de gândit. La fel ca și asupra  articolului “Moldova greșește dacă se inspiră din modelul anticorupției românești”, în care îl regăsiți.

La microfonul, instalat în fata monumentului lui Vasile Lupu, au ieşit, rând pe rând, preşedintele raionului, Dinu Țurcanu, primarului municipiului, Pavel Verejanu, deputata în Parlamentul republicii, Marina Tauber.

Cei trei au vorbit într-o manieră festivă, au elogiat limba care a prilejuit sărbătoarea din 31 august şi au ocolit sârguincios să numească limba română. I-au spus “limba mamei”, “limba de acasă”, „limba maternă”, numai nu limba română.

Primarul Verejanu a mai regretat că sărbătoarea este politizată de către unii, iar deputata Tauber, care l-a urmat la microfon, şi-a expus deplina adeziune cu antevorbitorul. Asta, pentru ca imediat să înceapă a lăuda fracţiunea Partidului „Sor”, partidul în întregime şi aparte pe liderul formaţiunii Ilan Șor – lucru pe care l-a făcut de cel puţin patru ori în cam tot atâtea minute.

Cei trei oficiali nu au omis nici urările cuvenite momentului. Au făcut-o în limba „lor”, reproducând fidel expresia tradusă din limba rusă “Cu sărbătoarea!” („С праздником”). Dacă spuneau corect, ar fi fost în limba română, nu? Iar asta, la ei, nu se poate.

Vlad Amanescu

Oamenii-extraterești au venit sâmbătă la 8 dimineața, după 10 minute de la apelul meu la 112. Mă simțeam de parcă m-a călcat un tractor, aveam febră 38 și dureri insuportabile de cap.

La spitalul din Orhei mi-au luat încă odată temperatura, tensiunea, saturația. Cu un bețișor scos dintr-o pungă ermetică au luat probe din nas și din gât și mi-au explicat că rezultatele vor fi abia peste 2 zile. În weekend laboratorul lucrează mai greu. „Aveți „noroc”, mi-a zis o asistentă medicală”. Infirmiera m-a condus în salon.

Clădirea e veche, ai putea filma un horror ( am înțeles că e o clădire scoasă din conservare, din cauza numărului mare de pacienți cu COVID-19). Apă caldă nu e, wc-ul – pe coridor. Geamul de la fereastră era lipit cu scotch.
Exact aceleași condiții le are și personalul medical de aici, doar că eu stau în pantaloni scurți, iar ei – înfășurați ca mumiile. Ce vină au ei că în loc să se repare spitale, la noi în țară se organizează concerte și se împart ordine și medalii?

„Tare aș vrea măcăr oleacă să mă pot clăti”, zice asistenta când vine să îmi facă injecția. „Nici nu am când să mă gândesc că-s murdară. Au venit mulți azi din cei care aveau forme ușoare de Covid și au cerut să ia tratament la domiciliu, iar acum starea lor s-a înrăutățit. Nu vrea lumea să înțeleagă, crede că-i glumă.”

Seara au venit rezultatele celor din ajun. Unii s-au dus acasă, alții au urcat la etajul 3 .Acolo sunt cei testați pozitiv. Am rămas singură pe un etaj întreg. O infirmieră îmi aduce ceaiul și  zice: „Liubocika (drăguțo), totul o să fie bine!”

Duminică au venit alți pacienți, iar luni – s-au umplut până și saloanele improvizate din balcoane.

„Problema e că lumea nu se adresează la timp, așa cum ați făcut dvs. Se bazează pe noroc, crede că e o răceală sau ceva mai ușor. Poate că e și o răceală, dar dacă nu? Pentru unii e destul de târziu. La dvs ar putea fi negativ, dar dacă și ați avea Covid, deja luți tratament, sunteți sub preparate, ele lucrează și șansele de vindecare cresc cu mult” îmi spune medicul care a venit să îmi ia saturația. Îi dau întrebări de tot felul, îmi răspunde cu răbdare. Vreau să nu plece de lângă mine, dar „sus” e mai mare nevoie de el.

– Puteți să mă împușcați, dar eu vreau acasă! strigă o vârstnică din salonul vecin.

– Va veni rezultatul și vă veți duce. Îi spun eu femeii.

– Dar dacă am (Covid), eu vreau să mor acasă, adaugă mătușa.

Unii chiar nu conștientizează….

Am impresia că în această epidemie lupta cea mare e a oamenilor împotriva altor oameni, nu a virusului.

„Nu-i niciun virus, minciuni!”, ”Se dau bani pentru cei care acceptă să li se scrie că sunt cu COVID”, ”Ne bagă cipuri dacă ne testează”…..așa aberații am citit anterior pe rețele de socializare, nu credeam să aud o parte din aceste falsuri de la pacienți.

Îmi imaginez cu greu ce răbdare trebuie să ai cu așa pacienți  Aș vrea eu ca toți necredincioșii să primească după merit…

Luni, ora 22:15. Unii pacienți deja dorm. Eu aștept… Împreună cu mine familia, colegii de serviciu și prietenii.

„Buna seara, puteți să mergeți acasă, sunteți negativă. Luați extrasul. Sănătate!”

Nu am reușit să-i mulțumesc și nici să o întreb cum o cheamă pe această doctoriță. În aceste echipamente sunt la fel.

Niște îngeri în halate albe.

Ina Cojocaru

Una din aceste teme este celebrul furt al miliardului mai exact declarațiile făcute de unul din protagoniștii acestuia, Ilan Șor și informațiile lansate ulterior în mai multe media. Mai exact Șor, în cadrul conferinței de presă ținută prin skype, a declarat că băncile controlate de el ( Banca de Economii, Banca Socială și Unibank) nu au avut nevoie de creditul oferit de Banca Națională a Moldovei, iar banii oferiți de BNM au fost împărțiți tot de oamenii BNM. La scurt timp a început și acompanierea informațională a acestei teze, prin apariția pe site-ul timpul.md a  fotografiilor unor documente dintr-un dosar penal din care ar reieși că firmele afiliate lui Șor au luat în perioada 4 – 24 noiembrie  2014 credite din Banca de Economii de peste 12 miliarde de lei, iar pe 25-26-27 noiembrie 2014, au întors băncii peste 13 miliarde de lei cu tot cu dobândă.

Prima ciudățenie în această situație este legată de cele scrise într-un act și anume că verificarea acordării și restituirii împrumuturilor s-a făcut în baza copiilor actelor pe care s-a aplicat ștampila ”Copie conform originalului. Banca de Economiii SA în proces de lichidare. Or, după cum se știe, documentele bancare din cele 3 bănci, au fost încărcate într-o dubiță a firmei de pază Klassika Force, care în mod misterios a fost furată și arsă cu tot cu documente.

O altă întrebare este legată de calculul matematic. Mai întâi însă trebuie de amintit că anterior  în unele media se vorbea despre faptul că la momentul noiembrie 2014, în cele 3 bănci nici nu existau atâția bani în mod real, iar operațiunile bancare ar fi fost falsificate ( Or, însuși Șor s-a scăpat cu vorba în conferința sa, că în cele trei bănci unele operațiuni bancare se înregistrau doar pentru crea imaginea necesară în rapoartele prezentate Băncii Naționale). Dacă să luăm totuși drept adevăr cele afirmate de Șor și informațiile publicate pe site-ul timpul.md, în Banca de Economii existau peste 12 miliarde de lei care au fost oferite companiilor lui Șor la începutul lunii noiembrie, iar la sfârșitul lunii noiembrie companiile afiliate lui Șor au întors BEM peste 13 miliarde de lei, aici intrând și dobânda.

Tot atunci BNM în urma emiterii de stat a unei garanții ( existând foarte multe semne de întrebare și în privința acestei decizii, ea fiind luată pe 13 noiembrie , adică în perioada când peste 12 miliare de lei erau acordtate firmelor afiliate lui Șor și înainte de întoarcerea creditelor ) în sumă de 9,4 miliarde de lei a acordat acești bani pentru acoperirea creditelor nu doar la BEM (5,2 miliarde) , dar și Banca Socială ( 2,8 miliarde)  și Unibank (1,3 miliarde).
Alte peste 4,9 milioane de lei au fost alocate celor 3 bănci în aprilie 2015, la fel în baza emiterii de stat a unor garanții,  BEM – 4 miliarde și Unibank – 0,97 milarde de lei.
O nedumerire mare rămâne de ce banii statului au fost acordați și băncilor ( Banca Socială și Unibank) în care statul nu avea nici o cotă-parte.
Din informațiile prezentate de BNM la începutul anului 2020 BEM a restituit statului doar peste 1,3 miliarde de lei.

Așadar din datele expuse mai sus se poate face un calcul matematic care ar arăta în felul următor:  12 ( banii existenți în BEM potrivit lui Șor) – 12 ( creditele oferite companiilor lui Șor) + 13 ( creditele întoarse de companiile lui Șor cu tot cu dobândă) + 5,2  ( credit de urgență oferit  BEM de BNM în noiembrie 2014) + 0,97 ( credit oferit de BNM în aprilie 2015) = 1,3 ( banii restituiți statului de către BEM la începutul anului 2020).
Mai simplu: 12 -12 + 13 + 5,2 + 0,97 = 1,3.
 

Cam aceasta este descoperirea pentru care cred că Republica Moldova trebuie să îl propună pe Ilan Șor la premiul Nobel pentru matematică. Sunt sigur că deputații Partidului Șor din Parlament vor veni cu o inițiativă în acest sens, ca acest destoinic bărbat al neamului să își capete locul binemeritat în istoria țării. Iar publicarea documentelor și articolului, menționate mai sus,  pe site-ul timpul.md care se pretinde a fi unul pro-românesc și unionist, mă face să cred că și unioniștii din Republica Moldova vor susține acest demers patriotic.

Maxim Djamanov

Atacurile celor de la Partidul Șor împotriva media incomode lui Plahotniuc, hăituirea reprezentanților opoziției proeuropene care îl criticau pe Plahotniuc, lansarea candidatei-spoiler în alegerile prezidențiale din 2016 sunt doar câteva din acțiunile executate de cei din Partidul Șor pentru deservirea intereselor lui Vladimir Plahotniuc.

Nominalizați în raportul Kroll, Vladimir Plahotniuc și Ilan Șor au părăsit în aceeași zi a anului trecut Republica Moldova, după ce Partidul Democrat a cedat puterea, iar unele surse media scriu că cei doi ar fi părăsit țara în același automobil, traversând regiunea transnistreană.
Zilele trecute deputatul PPDA Dinu Plîngău, membru al Comisiei Parlamentare care trebuia să elucideze circumstanțele de fapt și de drept privind tentativa de puci anticonstituțional din iunie 2019 a declarat într-o conferință, printre altele că Comisia a constatat că protestele din acea perioadă au fost organizate de PD și Partidul Șor, iar majoritatea oamenilor prezenți la aşa-zisele proteste erau remunerați financiar.

Ieri s-a produs mișcarea, prin care un grup de deputați loiali lui Vladimir Plahotniuc, au părăsit Partidul Democrat, acuzând conducerea formațiunii că ar intenționa să facă o coaliție de guvernare cu Partidul Socialiștilor.
Astăzi reprezentanții Partidului Șor au organizat proteste în fața câtorva sedii a Partidului Socialiștilor  sub pretextul nemulțumirii față de ultimele inițiative ale guvernului privind indexarea pensiilor.
La prima vedere acțiunile de frondă și protest contra președintelui Dodon și a Partidului Socialiștilor, care acceptă să promoveze interesele Federației Ruse în Republica Moldova trebuie să fie salutabile.
Doar că orice acțiune trebuie privită și în contextul altor situații din Republica Moldova, iar paralele cu unele acțiuni din trecut sunt destul de vizibile.

În anul 2015 au fost organizate mai multe proteste anti-oligarhice care au pus în pericol siguranța lui Vladimir Plahotniuc. Acesta a jucat abil, fiind favorabil  deturnării spiritului protestatar prin organizarea unor proteste paralele de către socialiștii lui Igor Dodon și cei din partidul condus de Renato Usatîi. De altfel liderul PPDA, Andrei Năstase afirma la sfârșitul lunii decembrie 2019 că Dodon și Usatîi au avut o comunicare cu Plahotniuc prin intermediul lui Constantin Botnari, din spusele lui Usatîi, iar unul din cei doi ar fi luat și bani pentru desfășurarea protestelor.

În prezent, în unele părți din societate sunt simțite tot mai mult dispozițiile anti-Dodon și anti-PSRM drept reacție la atragerea mai accentuate a  Republicii Moldova în zona de influență a Federației Ruse.
Aceste dispoziții protestatare rezonează cu mesajele lansate de reprezentanții partidelor pro-europene  de opoziție. Odată cu apropierea de alegerile prezidențiale, spiritul protestatar putea fi lesne valorificat de reprezentanții partidelor proeuropene pentru organizarea protestelor sau mobilizarea la urnele de vot, în rezultatul căruia Igor Dodon ar putea fi înlăturat de la putere, iar Partidul Socialiștilor ar putea ajunge în opoziție.
Anume acest lucru – înlăturarea lui Dodon și a partidului său de la putere, reprezintă un pericol pentru Vladimir Plahotniuc, care se află în SUA. Acesta a depus efortul maxim pentru a-l aduce la putere pe Dodon în 2016 și a menține PSRM drept o forță robustă, ca să îndreptățească în fața partenerilor externi metodele de guvernare, prin pretextul luptei cu exponenții intereselor Federației Ruse în Republica Moldova.

După fuga sa peste hotare, exista un pericol real că Vladimir Plahotniuc va fi declarat indezirabil în Occident și va fi dat pe mâna autorităților moldovenești, care la acel moment erau reprezentate de guvernul proeuropean condus de Maia Sandu.

Odată cu înlăturarea reprezentanților partidelor pro-europene de la guvernare, acest pericol a trecut, iar Vladimir Plahotniuc este cointeresat direct în menținerea cât mai îndelungată a lui Dodon și a partidului său la guvernare, pentru a juca aceeași carte – de opozant proeuropean și om care poate cordona mișcările anti-Dodon în Republica Moldova, influențând instrumentele pe care le are la dispoziție – resurse media, deputați și formațiuni pe care îi controlează împreună cu unul din partenerii săi în furtul miliardului, privatizarea Aeroportului și alte afaceri, Ilan Șor.

Acesta este contextul pe care îl întrezăresc și care mă face să cred că protestele anti-PSRM organizate de cei din Partidul Șor, nu trebuie privite cu aprobarea bazată pe rațiunea că dușmanul dușmanului meu, îmi este prieten.
Protestele celor din Partidul Șor, doar deturnează și scad gradul spiritului protestatar anti-Dodon și anti-PSRM existent în unele pături din societate și astfel îi pavează calea spre victorie în prezidențialele din toamna acestui an. Victorie, ce îi este convenabilă lui Plahotniuc sub aspectul eliminării pericolului de a fi extrădat unor autorități moldoveneși pro-europene.

Maxim Djamanov