Regiunea transnistreană este un punct slab al Rusiei, prin care  Ucraina ar putea exercita presiuni asupra Moscovei în cadrul viitoarelor negocieri legate de finalizarea războiului, consideră directorul Institului de Politică din Ucraina,  Ruslan Bortnik.    În  cazul în care va prelua controlul asupra acestei regiuni,   Ucraina  va mai putea dobândi   armamentul din fostele depozite sovietice. În plus, tinând seama de sistemul energetic al R.Moldova, Ucraina ar putea  obține încă un instrument de influență  asupra Chișinăului.

Momentan, doar două lucruri opresc  Kievul  de la o intervenție în regiunea transnistreană. Primul – nu se știe cum va reacționa Occidentul, dar nu Bruxellesul, ci Washingtonul. Al doilea –  necesitatea de a aloca forțe militare în această zonă, în timp ce Ucraina nu dispune de resurse pentru a stăvili ofensiva Rusiei pe propriul teritoriu.  

În ce privește reacția R.Moldova,  pentru Ucraina,    legislația căreia admite incursiuni militare pe teritorii străine, ar fi suficient ca Chișinăul să nu declare  că are loc  un  act de agresiune  și să nu intervină cu forțe armate  în apărarea  reg.transnistrene.

***

Ruslan Bortnik a făcut această analiză la un post TV din Chișinău, răspunzâdu-i  jurnalistului Vladimir Soloviov, care a început interviul cu întrebarea  despre  ce reprezintă reg.Transnistreană pentru Ucraina, care deja, într-o formă sau alta,  s-a implicat în actuala criză energetică de pe teritoriul R.Moldova:

”-Aceasta (reg.transnistreană, n.n.) este, în primul rând, un punct slab, călcâiul lui Ahile al Rusiei, prin care se poate exercita presiune asupra Moscovei. Mai mult, dacă se stabilește controlul asupra Transnistriei  – și ar putea exista multe motive pentru aceasta, de la provocări militare până la drepturile cetățenilor ucraineni care locuiesc în Transnistria și  există mulți ucraineni etnici acolo, mulți cetățeni ai Ucrainei –  Ucraina poate obține  armamentul  din depozitele sovietice și,  important, un alt instrument de influență potențială asupra Moldovei. Vorbim despre sistemul energetic al Moldovei.  Deci Transnistria pentru Ucraina  este astăzi  una dintre modalităţile posibile de dezvoltare a situaţiei şi una dintre posibilele  metode disponibile de exercitarea a presiunii asupra Moscovei, în negocierile  cu Moscova.

–Poate Kievul să facă ceva în privința Transnistriei fără consimțământul  Chișinăului, pentru că știu că s-au făcut astfel de solicitări, dar Chișinăul a răspuns în repetate rânduri „nu, nu e nevoie, doar pașnic”

-Este necesar să înțelegem că consimțământul poate fi liniștit, zgomotos, tăcut, diferit. Dacă Moldova  nu declară că invazia Ucrainei, de exemplu, în Transnistria va fi considerată un act de agresiune și va apăra Transnistria cu forțele sale armate și pur și simplu nu va  sprijini Ucraina în acest proces, atunci cred că această opțiune va aranja Ucraina.  Mai ales că  avem deja o istorie cu regiunea Kursk. În Ucraina, a fost adoptată o legislație care permite utilizarea Forțelor Armate ale Ucrainei pe  teritorii străine. Există o poveste, sau  cel puțin zvonuri, despre acțiunile forțelor speciale ucrainene în Africa, în Siria. Există deja experiență acumulată și dorința și disponibilitatea de a folosi aceste forțe în astfel de cazuri, chiar ignorând sau luând în considerare doar parțial unele norme legale.

 Mai mult, situația din jurul Transnistriei poate fi prezentată ca o provocare din partea rusă – bombardamentele, loviturile cu drone pot oferi explicații militaro-politice pentru acest gen de operațiuni.

 Astăzi, două lucruri opresc Ucraina să facă acest lucru ( intervenția în reg.transnistreană n.n.). Deși acesta este un scenariu dezirabil, mi se pare că pentru unele dintre cercurile noastre politice primul lucru este că nu e clar care va fi reacția Washingtonului – a Washingtonului, nu a Bruxelles-ului – la această poveste. Și al doilea lucru este că și pentru această operațiune, ținând cont de două batalioane rusești și de unele Forțe Armate ale Transnistriei, este necesar să se aloce anumite forțe, care deja lipsesc critic în direcția Pokrovsk. Deci,  deci aceștia sunt factorii de oprire astăzi. Dar dacă vine claritatea geopolitică, nu exclud ca Ucraina să poată desfășura într-o zi o astfel de operațiune.

Informații din surse la fel de oficiale ne transmit că, permanent, câteva drone ucrainene ajung deasupra Moscovei, chiar mai departe (Sergiev Posad, recent atacat, este la nord de capitala rusă cu încă vreo 50 de kilometri, știu, pentru că am fost acolo), iar câteva rachete rusești continuă să treacă de scutul Patriot-ic care ar trebui să protejeze nu doar Kievul, așa cum se întâmplă, dar și celelalte orașe ale Ucrainei.

Altceva notabil pare a nu se întâmpla acolo, în est, scrie fostul ziarist și diplomat militar, Larențiu Sfințeș în Adevărul.

Știrea care se vinde cu adevărat în media acestor zile este, însă, cea care se referă la o nouă localitate eliberată, un număr de kilometri străbătuți în adâncimea apărării inamice, o lovitură năprasnică undeva în spatele frontului, în Crimeea sau la Novorossiisk, ceva spectaculos.

Câți oameni au mai murit sau au fost răniți, nici măcar nu mai contează.

Unde s-a întâmplat?

Detalii, statistică.

Ce rost are să aflăm ceva ce nu va fi scris nici măcar pe cruce?

Războiul din estul Ucrainei și nordul Mării Negre este un imens selfie pe care cele două țări și-l fac în stil japonez, într-o îmbrățișare mortală pe marginea prăpastiei.

Iar martorii care se află în preajmă, numeroși, au un interes mai curând artistic: să cadă bine lumina, să fie corect unghiul din care privim spectacolul.

Continuarea pe adevărul.ro

La un post TV, dincolo de “sticlă”, doi jurnalişti moderatori se mai străduiesc să păstreze cumva aparenţele de imparţialitate şi echidistanță. Pe internet nu se sinchisesc. Mai subtil ori mai brutal, aruncă spre “rumegare” idei ce lovesc într-un om care deja e la pământ, unde a ajuns nu fără de aportul mediatico-influenceristic.

Aşa sunt vremurile şi sub aşa postări puţini comentează mai altfel, mai omeneşte, mai chibzuit și cu bun simț. Cel mult unul-doi pot sa scrie că autorul nu e jurnalist, ci propagandist, dorindu-i să se trezească și el cu mascați, care să-l salte pe întuneric.

Eu nu-l apăr pe Stoianoglo. Pe Platon nici pe atâta. Că o aşa idee instigatoare la adresa celor care văd realitatea nu doar cu ochii politicienilor (de orice factură ar fi aceştia) a fost aruncată tot pe reţelele de socializare de deputatul Dumitru Alaiba: “Cine îl apără pe Stoianoglo, îl apără pe Platon”.

Nu. Eu îmi apăr dreptul de a trăi printre cât mai mulţi oameni.

Eu sunt pentru respectarea “liniilor roşii” nu doar de către unii. Cel puţin, nu daţi cu picioarele în cei pe care deja i-aţi doborât cu pumnii. Ca să nu mai intrăm în detalii despre (ne)regulile din timpul luptei cu pumnii.

Tatiana Djamanov

„Fericiți cei care pot trăi cu standarde duble fără să-și omoare disonanța cognitivă sau scrupulele morale”.

Asupra acestui  gând, care  aparține politologului român Alina Mungiu Pippidi, nu ar strica de gândit. La fel ca și asupra  articolului “Moldova greșește dacă se inspiră din modelul anticorupției românești”, în care îl regăsiți.

–Cel ce a votat cu DA, dă indicații PAS-ului
-Aţi intrat în dictatură cumva?
-Nu, doar mi-am expus părerea…
-Am votat şi eu cu DA. Asta ar însemna să bag capul în nisip? Ori care e părerea Dstra :
-Omul are dreptul să ceară de la cel, pe care l-a mandatat să-l reprezinte (căruia i-a oferit votul). Atât.
-Dar tre să plecăm din ţară?
-Nu eu am spus asta…Decizia vă aparține

(In)Util de mai comentat…

Tatiana Djamanov

Așadar, o scurtă retrospectivă a perioadei 13-17 august:

Luni, 13 august. La Primăria Orhei parcă urma să fie organizat  un protest al PPDA. În loc de asta, are loc un protest al Partdului Șor (PȘ) – împotriva protestului care nu are loc. Cei din PPDA spun că i-au tras pe sfoară pe cei din PȘ. Ultimii nu par însă deloc amuzaţi. În faţa mulţimii, adunată, ca prin minune, dis-de-dimineaţă, pe un ton grav vorbesc câteva persoane, care şi-au lăsat locurile de muncă, pentru a anti-protesta. Pe la microfon/megafon trec  primara de la Jora de Mijloc, Marina Tauber, viceprimarele din Orhei  Apostolova, Cravcenco şi Memeț. Cel de-al patrulea viceprimar din echipa lui Ilan Șor – Valerian Cristea, lipseşte. Probabil, e în concediu. În schimb, de față este preşedintele majorităţii din Consiliul municipal, un alt fruntaş al PȘ, Pavel Verejanu.

False start la Primăria Orhei: Antiprotest la un protest inexistent

Marţi, 14 augut. La IDIS Viitorul are loc prezentarea Raportului despre achiziţiile publice la Primăria Orhei. În Raport, în baza informaţiilor din surse deschise au fost incluse date care denotă cum stau lucrurile la  Primăria Orhei. Au fost analizate cele mai mari trei contracte, în sumă totală de peste 12 milioane de lei, dar şi alte trei proceduri de achiziţie pe care Primăria le-a organizat începând cu luna iunie. Raportul, pe care îl prezint la IDIS Viitorul,  are  subtitlul: “Achiziţiile publice la Primăria Orhei – nereguli la “umbra” netransparentei”. În raport am indicat şi faptul că  de aproape 1,5 ani ne judecăm cu Primăria pentru că aceasta a refuzat să ofere informaţii despre cum o firmă   din Chişinău obţine an de an contracte pentru lucrări la Orhei şi despre îndeplinirea acestor lucrări. 

Achiziţiile publice de la Orhei – nereguli la „umbra” netransparenței

Miercuri, 15 august. Primăria Orhei vine cu o reacţie. Raportul IDIS Viitorul este numit “studiu”, iar constatările – acuzaţii. Primăria susţine că îşi desfăşoară activitatea “în domeniul achizițiilor publice asigură în conformitate cu legislația în vigoare transparență în toate activitățile desfășurate, informează corespunzător cetățenii privind deciziile luate, inclusiv cele aferente cheltuielilor publice și, implicit, a achizițiilor de bunuri, servicii și lucrări ce urmează a fi desfășurate”. În comunicat, Primăria se referă mai cu seamă la aspecte care nici nu sunt abordate şi  nu sunt prezentate în raport,  ca nereguli. În plus, ataşează câteva documente, în privinţa cărora, de asemenea, nu s-au pus semne de întrebare. Comunicatul Primăriei se încheie cu asigurarea că aceasta este gata “să prezinte toate informațiile și actele solicitate, atât de public, cât și de mass-media, cu respectarea normelor și procedurilor legislative”.

Primăria Orhei susţine că în domeniul achizițiilor publice totul e transparent şi legal

Joi, 16 august. Spre seara zilei răspund la un un apel telefonic. Fără a se saluta, o voce de femeie spune că sunt în direct la postul Radio Orhei FM şi că are întrebări strict despre “studiul” IDIŞ Viitorul. Mă gândesc că e o farsă, dar vocea întreabă pe nerăsuflate dacă “recunosc” că studiul e tendenţios. Îi spun că raportul este absolut imparţial şi veridic. Vocea continuă categoric şi cu lucruri nelegate de subiectul pe care l-a anunţat, aşa că îi spun că intrebările sunt deplasate. Îi mai spun că era frumos dacă mă anunţa în prealabil, pentru că nu sunt o destinatară de mesaje, ca să îmi facă astfel de surprize. Vocea nu se lasă: pretinde că suntem colege de breaslă şi mă conduce la ideea că, dacă locuiesc în Orhei, nu am cum să nu declar că acum aici e mai bine faţă de 3 ani în urmă. Îi spun că, după mine,  e mai grav, pentru că mulţi oameni sunt constrânşi. Iar de aici, rolurile se inversează. O întreb dacă locuieşte în Orhei şi răspunde că nu. Îi spun că nici ea şi nici cei care lucrează cu ea nu sunt din Orhei şi nu pot avea termene de comparaţie. Vocea nu poate să răspundă nici când este întrebată dacă ştie unde se află sediul postului de radio la care lucrează. Îi spun că acolo, unde a fost sediul nostru, al Radio Orhei, că am fost alungaţi pentru ca, în loc, să vină un post de radio-clonă, loial administraţiei oraşului. ÎI mai spun că  nici nu este în drept să-mi adreseze întrebări, mai ales că vin de la cei care stau în spatele ei.

Cum a fost „clonat” un post de radio la Orhei și în favoarea cui//Media-Azi

Vineri, 17 august. Dimineaţa, la Primărie, are loc o şedinţă publică, de deschidere a ofertelor pentru  lucrări la grădiniţa nr.8, care sunt finanţate de Comisia Europeană, în baza unui contract care dateză încă din anul 2014.
Viceprimara Reghina Apostolova repetă scena de acum 2 luni, când m-a văzut prima dată la o procedură de achiziţii publice. Acum, însă, indignarea e şi mai mare, pentru că a apărut Raportul despre nereguli în achiziţiile publice de la Primăria Orhei. Asta, îmi reproşează demnitara, în condiţiile în care Primăria dă dovadă de atâta deschidere şi legalitate în tot ce face. Schimbul de replici  întârzie un pic licitaţia, dar odată începută, aceasta  se termină destul de repede pentru că a fost depusă o singură ofertă.
După şedinţă, încerc să aflu de la viceprimara Marina Cravcenco câte ceva despre finanţarea acestui proiect. Demnitara spune  că 75% sunt de la Comisia Europeană, iar 25% – din bugetul local. Despre suma totală și alte lucruri refuză să vorbească. La fel, nu vrea să spună dacă e adevărat că există restante faţă de consilierii municipali care, în acest an, nu şi-ar fi primit încă niciodată indemnizaţia. Refuzul și-l justifică prin teama de interpretări și  mă readresează la purtătorul de cuvânt, mai spunând, că cererile de informaţii se depun în formă scrisă.

În 2018, îndemnizaţia consilierilor municipali din Orhei, neachitată. Ce (nu) spune Primăria

P.S.: Despre cum răspunde Primăria, inclusiv viceprimara Cravcenco, la cererile în formă scrisă, aflaţi din știrile Radio Orhei şi din materialul care va fi publicat pe site-ul radioorhei.info la începutul săptămânii viitoare.

ObservatOR este o rubrică de analiză și opinie

Autor: Tatiana Djamanov

Cu acest prilej, mi-am amintit că citisem undeva că Reghina Apostolova este o fostă învăţătoare a lui Ilan Shor. Și despre aceea cum vorbește ea despre Shor – mai mult ca un dascăl grijuliu, și nu ca un viceprimar exigent. Cu vreo 2 ani în urmă, am auzit cum le sugera comercianților orheieni, care s-au revoltat că adminstrația lui  Shor vrea să strămute piaţa comercială, că nu ar avea ruşine, pentru că  этот мальчик  (trad.:acest băieţaş) face atâtea pentru Orhei, iar ei tot nu sunt mulţumiţi.

Ieri seară, am auzit-o pe Natalia Morari care, la încheierea emisiunii sale de la TV8, s-a adresat către procurori spunând că ea, ca şi alţi jurnalişti, se simte în pericol, după ce Ilan Shor i-a ameninţat pe cei care îl critică cu răfuială fizică. Morari i s-a adresat şi lui Șor, despre care a spus că îl cunoaşte de mai mult timp, şi a opinat ca tatălui acestuia, care era un om respectabil, i-ar fi ruşine şi în lumea de dincolo pentru fiul său.

Nu ştiu dacă Reghinei Apostolova îi este ruşine pentru discipolul său. Nici nu ştiu dacă întrebarea mai ţine în situaţia în care în Raportul despre Jaful secolului  din Moldova,  Kroll I,  numele viceprimarei de Orhei este pus în legătură cu principalul figurant – primarul de Orhei, Ilan Șor. De altfel, ca şi numele Marinei Tauber – şi ea devenită nu demult primăriţă în părţile Orheiului. Apropo, despre această demnitară de la Jora de Mijloc se spune că ar fi fostă colegă de şcoală a lui Ilan Shor.

Azi dimineaţă, am citit un articol de Vitalie Călugăreanu,  de la Deutche Welle. Al unuia dintre acei jurnalişti care, cu siguranţă, nu ar scăpa de mânia lui Shor&Co, după ce aceştia s-ar vedea la putere. Călugăreanu a scris că guvernarea , care l–a lăsat pe Ilan Shor la libertate, dându-i să administreze şi banii publicii din Orhei, îl pregăteşte pe Shor pentru alegerile parlamentare. Jurnalistul mai aminteşte că  Ministerul Finanțelor se lăuda, în noiembrie 2017, că-i va închide „robinetul” lui Șor – prin anularea, de la 1 iulie 2018, a facilităților fiscale și vamale pentru magazinele ce activează în regim duty-free de pe teritoriul țării și la intrarea în țară. Astăzi este 27 iulie 2018. Magazinele duty-free activează nestingherit.

Ce înseamnă regim duty-free? Scutire de taxe de import. Taxe care, dacă ajung în bugetul de stat, pot rezolva multe probleme ale oamenilor săraci. Iar dovadă a faptului că afacerea duty-free merge strună sunt donaţiile de milioane de lei pe care compania Dufremall  le face pentru Partidul Șor. Așa că suma taxelor neadunate ar trebui să fie  consistentă,  mai ales că  duty free-urile au început a fi deschise în Moldova încă în  1994.  Asta, după ce tatăl lui Ilan Shor şi-a adus din Israel întreaga familie, inclusiv pe feciorul care, la acea vreme, avea vreo 2-3 ani.

ObservatOr este o rubrică de analiză și opinie

Autor: Tatiana Djamanov

Primarul de Orhei, care este şi preşedinte al partidului ce îi poartă numele,  s-a mâniat  pe jurnaliștii care nu s-au limitat să informeze doar despre  cât  de bun este Ilan Șor, care luptă pentru magazinele sociale,  și cât de rea este opoziţia extraparlamentară,  ci au mai observat și alte lucruri. Cum ar fi:  tansportul organizat și  pachetele împărţite manifestanţilor,  vocabularul desfrânat al lui Șor, fața înroşită, gesticulările furibunde, cureaua de 1000 de dolari. Purtătorul curelii  i-a și ameninţat pe jurnalişti, fapt pentru care s-a ales cu o Declarație dură din  partea ONG-urilor din  mass-media şi cu o nouă porție de satirizare, inclusiv din partea internauților.

Chiar dacă lui Șor și protestului său deja i-au fost acordată destulă atenție,  mai stărui asupra câtorva momente, mai puțin ori deloc observate.    

Publicaţia  de expresie rusă Newsmaker a scris că în primele rânduri ale coloanei protestatare defila  prezentatoarea TV, Nina Dimoglo,  care a  fost văzută  la mai multe evenimente în susţinerea lui Ilan Șor. Dimoglo striga în megafon “Găgăuzia, nu vă aud!”, iar mai apoi a declarat că   “Aceşti nemernici (cei din Chişinău,  n.n.) nu vor să recunoască regiunea noastră!”.

În imaginile de la protest au nimerit mai multe unităţi de transport care aparţin unei companii din Găgăuzia şi care au adus oamenii la Chişinău. Interesant este că de la o vreme aceste autocare sunt deseori văzute prin părțile Orheiului, mai ales  lângă Primărie unde, mai nou,  se află şi sediul Partidului Șor.

Nici de la acest protest nu a lipsit Valeri Klimenko, preşedintele de onoare al Partidului Șor.  Prezenţa politicianului,  care a  condus Partidul Ravnopravie, redenumit mai apoi în Partidul Șor, a fost în ton cu marșurile și cîntecele  patriotice ruse,  interpretate de fanfara arvonită pentru eveniment. Nepotrivite  au fost însă straiele cu tentă națională în care mărșăluia un alt fruntaș al partidului, care este și lider al fracțiunii majoritare din Consiliul municipal Orhei, Pavel Verejanu.   

Şi ultima. Protestul, la care au participat primarul Ilan Șor, viceprimara Reghina Apostolova, primăriţa din Jora de Miloc, Marina Tauber, a avut loc într-o zi de lucru. N-ar fi rău să ştim   de ce aceşti demnitari şi alţi angajaţi bugetari şi-au lăsat locurile de muncă şi au plecat la o manifestaţie  politică. Mai ales că nu e  prima dată, dacă  ne amintim  de protestele de pe vremea când Ilan Șor se afla în arest. Sau de mai recentele conferinţe de presă din Chișinău și Bălți, unde   Șor    în timpul orelor  de lucru  se ocupa de electorala candidaților partidului său  la funcțiile  de primar.

N-ar fi rău să ştim, dar un raspuns previzibil ar fi, de exemplu, că oamenii şi-au luat liber din cont propriu. Și cu această  ori altă variantă de răspuns oficial nu vom avea cum să ne „batem”.   Or, o  maşinărie bine unsă, cum este Primăria lui Șor, ușor  își va documenta  afirmaţiile.   Mai ales  că  de curând,  pentru dirijarea aparatului de personal, care în ultima vreme a crescut ca pe drojdii, a fost angajat  un viceprimar special. 

Vezi si Primăria Orhei a mai stabilit un record:  S-a situat pe primul loc în R.Moldova după numărul de viceprimari!

ObservatOr este o rubrică de analiză şi opinie

Autor: Tatiana Djamanov

Orheiul, invadat de afișele  Innei Popenco şi ale Partidului Şor

Ce urmează să facem în actuala situaţie, este să repetăm întrebările pe care le-am adresat autorităţilor orăşeneşti în anul 2016. Atunci, nu a fost deloc clar cum şi în ce condiţii a fost amplasată publicitatea electorală pe stâlpi, pereţi, garduri, poduri şi în alte locuri publice. Dar, poate, de astă dată edilii vor binevoi să răspundă cine a efectuat lucrările, dacă acestea au fost autorizate şi câţi bani a câştigat bugetul municipal de la această campanie publicitară bătătoare la ochi.

Dacă cineva încă nu ştie, prin actuala campanie stradală este promovat nou apărutul la Orhei post de radio şi frecvenţa pe care acesta emite, de la data de 1 iunie. Subiectul lansării încă unui radiodifuzor care a reuşit să obţină licenţă de emisie pentru denumirea Radio Orhei, care este bine cunoscută publicului de mai bine de 12 ani, a fost abordat critic atât de către noi, cât şi de către colegii din mass media independente. Săptămâna trecută, a avut loc şi o conferinţă de presă, la care a fost nuanţat contextul acestui caz fără precedent pe piaţa audiovizuală din R.Moldova, iar ONG-urile de media au emis o declaraţie prin care s-au solidarizat cu Radio Orhei şi au cerut Consiliului Coordonator al Audiovizualului să abroge decizia prin care a fost eliberată licenţa de emisie pentru încă un post de radio cu o denumire similară, care emite în aceeași localitate.

În ce priveşte acţiunile publicitare stradale desfăşurate în perioada actualei puteri municipale, merită de amintit că la foarte puţin timp după instalarea administraţiei lui Ilan Șor (Shor), au fost retrase autorizaţiile de amplasare a 52 de dispozitive de publicitate exterioară. Din această cauză, bugetul local a pierdut sume importante de bani, iar autorităţile au fost acţionate şi în judecată. În schimb, după cum a arătat campania electorală din 2016, străzile şi alte locuri publice au putut fi ocupate în voie de publicitatea Partidului Ravnopravie/Sor şi a candidatei acestei formaţiuni politice.

Se apropie o nouă campanie electorală. Nu-i aşa că suflul ei deja se simte, se aude şi se vede?

ObservatOr este o rubrică de informare și opinie.

Autor: Tatiana Djamanov

 Şi această luptă politică are un specific aparte, or unii „soldaţi” (jurnalişti, analişti, bloggeri etc.) au înţeles prea târziu că s-au înrolat într-o armată care luptă împotriva propriei ţări, propriului popor. Ar dezerta, dar nu prea pot, pentru că cei ce i-au înrolat, plătindu-le solda, fac periodic inspecţia oştilor şi sunt foarte atenţi la fiecare schimbare de comportament a „soldaţilor”. Iar dezertarea e egală cu „moartea” (cu distrugerea imaginii, a vieţii private, a vieţii, în general).

Decât să lupte împotriva propriei ţări, Apostol Bologa ( Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, n.n.),a preferat să moară, dar a trecut în lumea celor drepţi cu sufletul împăcat. Cred că mulţi dintre „soldaţii” frontului nostru politic au aceeaşi dilemă ca şi eroul lui Rebreanu. Ei înţeleg foarte bine că, dacă dezertează, vor fi „spânzuraţi” (la figurat, desigur), vor fi distruşi (la propriu), pentru că, cu siguranţă, există „compromat” pe fiecare dintre ei.

În cazul lui Donald Trump, care a ajuns să conducă SUA şi, implicit, întreaga lume, s-a gândit global şi tot global s-a acţionat.
Mai înainte, şi mai local, Igor Dodon a ajuns să conducă lumea din R.Moldova.
Şi mai înainte, şi mai local, Ilan Şor a ajuns să conducă lumea din oraşul Orhei.

Anvergura e diferită, dar cele trei personaje au multe în comun. Toţi trei au slăbiciuni spuse şi nespuse pentru Rusia şi ruşi. Mai mult ori mai puţin, au fost ajutaţi de ruşi în alegeri. Alegeri, pe care le-au câştigat cu populisme şi chiar minciuni care, însă, au prins la alegători.

Lumea i-a ales pentru că cei trei au spus că vor face lucruri bune. Lumea nu s-a complicat să confrunte vorbele cu faptele din biografiile celor trei. Lumea nu s-a întrebat dacă aceştia au mai făcut lucruri bune. Nu doar pentru ei înşişi sau inşii apropiaţi, ci şi pentru alţii. Lumea nu s-a întrebat dacă nu va plăti prea scump pentru binele promis. Ori dacă   nu au şi   plătit şi supraplătit deja în avans. 

Despre Trump, după inaugurarea de ieri a acestuia, foarte bine a scris jurnalistul român Cătălin Tolontan  (adevărat e,  nu-i aşa, că nu demult şi lumea din România, a cam luat-o razna , preferându-i în parlamentare pe PSD-işti.)

Despre Dodon, după conferinţa de presă de alaltăieri cu Putin, foarte bine a scris al nostru jurnalist, publicist şi  om de cultură Gheorghe Erizanu.

Despre Şor jurnaliştii   scriu   foarte bine, cel puţin, o dată la 30 de zile, când îi este prelungit mandatul de arest.

Vlad Amanescu

Zilele trecute, stâlpii au fost ocupaţi  de afişele electorale ale  candidatului PDM, Marian Lupu. Astăzi, o parte din afişele lui Lupu, care s-a retras din electorală,   au fost rupte.

În locul lor,   au  apărut materialele tipărite de  Partidul Şor. Acesta cheamă neîncetat şi prin orice mijloace  la boicotarea alegerilor  după ce candidata lui, Popenco,   a fost exclusă din electorală pentru încălcări în raportarea  financiară.

Bătălia pentru locuri pe stâlpi nu se încheie , însă, aici. Straturile afişelor lipite una peste alta au crescut  datorită socialistului Igor Dodon. Aşa încât  o afişă a lui Ilan Şor este acoperită de cea a lui Dodon, şi invers.

Până la urmă, iese un  amestec în care afişele celor două partide nu se mai disting şi se transformă într-un tot înreg.  Asta, deoarece  atât unul cât şi altul se află  sub aceleaşi culori (de altfel, acestea au şi viziuni  foarte apropiate).

Deosebirea esenţială  a afişelor pro-boicot de pe stâlpi constă mai degrabă în  faptul că Partidul lui Şor nu a indicat tirajul şi tipografia unde acestea au fost executate.

Lupta lui Ilan Şor cu  Igor Dodon, la moment, doar pentru spaţiul de pe stâlpi pare bizară prin prisma faptului că în anul trecut însuşi Şor recunoştea că i-a finanţat pe socialişti pe vremea când Dodon îî era un bun amic.

O vreme, Şor a fost bun amic şi cu liberal-democratul Vlad Filat. Pe acesta, în dorinţa de  a-şi proteja şi dezvolta afacerile l-a îmbunat cu bani şi daruri, inclusiv pentru întreţinerea PLDM.

Din politicieni, ce-i drept deja foşti, Şor a mai fost amic cu controversatul om de afaceri,  Veaceslav Platon.

Ultimii doi se ştie unde au ajuns şi cu ajutorul cui.

Acum, întrebarea este cui din cei doi candidaţi cu şanse reale la Preşedinţie –   Igor Dodon ori  Maia Sandu, lidera PAS, Şor cu adevărat vrea să-i pună piedici.

 În orice caz, de ochii lumii, Şor nu se poate bate cu Sandu cu afişe din simplul motiv că lidera PAS candidează fără a cheltui milioane pe publicitate de tot soiul.
Dar,  la etapa confirmării listelor de subscipţie a candidaţilor, Maia Sandu nu a trecutb prin Primăria lui Şor fără a i se crea dificultăţi. De altfel, ca şi altei, deja ex- candidate de dreapta, unionistei Vitalia Pavlicenco.

Întrebarea este dacă toată vânzoleala asta electorală a controversatului  businessman, primar şi, mai nou, politician Ilan Şor, iar apoi şi boicotul anunţat de el nu este doar un joc hâtru când spui una, gândeşti alta şi faci a treia.

Vlad Amanescu

Şedinţa a fost amânată, pentru că Shor vrea să iasă din arestul din propria lui casă, iar avocaţii săi au şi scris cererile necesare. Cunoscătorii realităţilor politice şi justiţiare moldoveneşti nu exclud că mai devreme ori mai târziu  acest lucru îi şi va reuşi. Fie de aceea că candidata lui, Inna Popenco, se plânge că nu poate fără de unicul său reprezentant în alegerile prezidenţiale. Fie din alte motive care care vor fi găsite de coechipierii abili ai tânărului şi promiţătorului businessman-primar-politician.

Dar nu despre asta e vorba aici, ci despre mutarea surprinzătoare pe care a făcut-o Shor în ajunul şedinţei de judecată , când le-a ordonat susţinătorilor săi “pe loc repaos”. Deocamdată, greu de înţeles  de ce i-a îndemnat, după cum e scris in mesajul de pe Facebook, să nu iasă la protest. Cert este însă că nu a făcut-o aşa, pur şi simplu, pentru că nu este el  omul care face ceva fără a calcula şi coordona totul cu cine trebuie. Oricum, primul efect benefic tot Shor il va avea  – din  economiile deloc neglijabile rezultate din tragerea   locomotivei protestatare pe linia de rezervă.

Doar nu crede vreun naiv că transportatorii  care i-au dus-adus pe protestatarii din Orhei, Taraclia, Basarabeasca, Ungheni, etc, au lucrat pe degeaba ori că toată suflarea protestatară a orbit din dragoste pentru Shor.
Desigur, printre protestatari s-au aflat şi pensionari şi invalizi mulţumiţi de ajutoarele materiale sau lemnele de foc pe care le-au primit, şi părinţi mulţumiţi de scutirea plăţii pentru grădiniţă ori de indemnizaţia de naştere, şi oameni din anturajul lui Shor, mulţumiţi de afacerile şi câştigurile lor.

Dar, de amintit că din anturajul lui Shor, până nu demult, a făcut parte şi fostul viceprimar , Igor Grigoriev. El este bine trecut prin politică şi putere şi, în plus,  originar din părţile Orheiului. Are multe cunoştinţe în cercurile locale şi mai cunoaşte şi metodele de lucru a lui Shor ( l-a slujit în timpul unei campanii electorale fulgerătoare, aducându-i pe tavă jilţul de primar). Aşa că nu am avea de ce să nu îl credem pe Grigoriev care, zilele trecute, spunea că pentru protestatarii din fiecare autobuz se cheltuiesc câte 5 mii lei, iar pentru cei din microbuz – 3 mii lei.

Ieri, venind din Chişinău la Orhei cu un microbuz destul de modern, l-am întrebat pe şofer câte locuri are. Acesta a răspuns că peste 20. Împărţind suma lui Grigoriev, ar ieşi până la 150 de lei de căciulă de protestatar – ca şi confirmare a plăţilor care şi înainte erau vehiculate în presa neplătită şi neafiliată politic. Bine, fie şi 100 de lei – tot nu e rău pentru un protestatar-“zilier” care, la urma toată, nu la prăşit mergea, ci era plimbat cu autobuzul, hrănit, îmbrăcat în tricouri şi şepci cu imprimeuri speciale, ba chiar şi arătat, ca o vedetă, la TV, strigand slogane şi fluturând bannere ori pliante.

Şi acum, după contramandarea protestelor de către comandantul-şef Ilan Shor, ce-i de făcut?  Dacă publicul se mai poate lipsi de spectacolele aproape săptămânale de la instanţele de judecată, un post de televiziune şi chiar sediul OSCE din Chişinău, apoi cu protestatarii-zilieri cum rămâne?

Aceştia, din nou, vor trebui să stea fără ocupaţie şi vor reintra în şomaj. Or, timp de peste un an, despre alte locuri de muncă create la Orhei de către acel care în alegeri s-a autoproclamat primar-investitor, nu se prea aude.

Vlad Amanescu

Ce PANCARTE au văzut orheienii cu prilejul SĂRBĂTORILOR naţionale //FOTO

La protestele, care au pornit încă în luna iunie şi la care  s-a cerut eliberarea din arest a primarului de Orhei, Ilan Shor, mai ales pe şepcile purtate de protestatari la început, se putea zări  stema oraşului, iar drapelul Orheiului nu a lipsit practic de la nicio manifestare, chiar dacă printre organizatori s-a numărat şi Mişcarea social-politică pro-rusă “Ravnopravie”.

Utilizarea simbolicii locale pe care Orheiul a aprobat-o mult înainte ca la cârma oraşului să ajungă Ilan Shor, ar trebui să ridice  întrebarea dacă acest lucru e admisibil şi nu e un abuz asupra simbolurilor comune făcut în scopuri personale şi tulburi.  Asta, ştiindu-se bine că protestele nu sunt împotriva corupţilor, ticăloşilor şi hoţilor, ci pentru ca principalul suspect în furtul miliardului de dolari, care mai are încă  un dosar penal cu imensa sumă de  peste 5 miliarde de lei, spălată în băncile pe care le gestiona nu demult,   să fie pus în libertate.

Mai recent, la sfârşitul lunii august, când la porunca arestatului Shor, înlocuit în avanscenă de soţia sa, Jasmin-Sara,  a avut loc o nouă şi ameţitoare frăsuială sărbătorească, la Orhei au putut fi  văzute  şi câteva pancarte  bizare. Nu e sigur că cineva din mulţime şi-a dat pe loc seama de unde  provin acestea, dar efectul vizual şi unele asocieri fie şi în subconştientul celor care au privit măcar un film-două de pe vremea stalinist-hrushciovistă, la sigur, s-a produs.

Greu de crezut că  arhitecţii atâtor   evenimente care se vor cu răsunet (aceeiaşi miză  fiind pusă pe Congresul „Ravnopravie” care s-a decis să fie organizat la Orhei)  suferă de lipsă de inspiraţie  şi absolut întâmplător au scos de la naftalină imagini şi mesaje copiate din epoca comunistă. Or, deşi  lozincile şi apelurile originale în limba rusă au fost traduse şi pe alocuri adaptate sărbătorii naţionale din 27 august,   placardele “modernizate” au transpirat prin esenţa lor sovietică anume la festivitatea dedicată celor 25 de ani de Independenţă a R.Moldova. 

Vlad Amanescu

„Toți știu că Shor este implicat direct în furtul miliardului, dar pentru că el a depus mărturii împotriva lui Filat, este ținut așa și nu este judecat, arestat. Acesta construiește de pe banii furați ceva la Orhei și ăștia-l elogiază în centrul Chișinăului și se vorbește despre cel mai important primar al acestei țări. Este o rușine strigătoare la cer, la ce am ajuns noi?

Drumurile mele nu merg pe la Orhei, dar pentru mine este o mare rușine, un oraș cu conotații istorice  atât de importante ca Orheiul să fie condus de o persoană care este implicată în atâtea matrapazlâcuri,  care a furat atâtea miliarde de la cetățenii acestei țări și noi să ne mândrim cu ei….

Cu miliardul furat poate plăti așa numiți jurnaliști, comentatori politici și autobuze care să vină să facă  spectacol în centrul Chișinăului, totul e legat de bani”, afirmă ex-deputatul.