Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor Pimen a colaborat cu fosta Securitate.

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) din România a decis la începutul acestei săptămâni, definitiv și irevocabil că arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor Pimen a colaborat cu fosta Securitate.
Completul instanței supreme a respins azi recursul depus de ÎPS Pimen, care a atacat decizia magistraților Curţii de Apel Bucureşti.
Instanţa Curţii de Apel Bucureşti a respins, în 16 martie, ca neîntemeiată contestaţia arhiepiscopului Sucevei şi Rădăuţilor împotriva deciziei CNSAS potrivit căreia IPS Pimen ar fi colaborat cu fosta Securitate.
Potrivit Deciziei CNSAS din 9 octombrie 2007, Vasile Zainea (IPS Pimen Zainea) este titularul dosarelor SIE 40160 şi I 993, iar potrivit celor consemnate în aceste dosare, „a fost utilizat ca informator de IJ Suceava sub numele conspirativ Sidorovici în perioada 1975-1977”.
„În perioada cât a funcţionat la Putna, a fost folosit uneori de organe în culegerea de informaţii despre unele elemente străine ce vizitau sau erau cazate la mănăstire”, iar datele obţinute le furniza verbal, arată documentul.
„După venirea sa la Suceava a fost atras şi mai mult la colaborare, iar informaţiile ce le obţinea le furnizează în scris, deşi nu este înregistrat la noi ca sursă”, se preciza în dosarul SIE 40160, citat de Mediafax.
În decizia CNSAS se mai arăta că, după întoarcerea de la o specializare în Republica Federală Germania, la 30 iunie 1977, Vasile Zainea a fost înregistrat ca informator intern de DIE, cu scopul pregătirii lui “cu sarcini în exterior, având numele conspirativ Petru”.
Totodată, se menţiona că, în iulie 1977, Vasile Zainea a fost inclus într-o delegaţie a Patriarhiei Române care s-a deplasat în “Galaxia” (denumirea conspirativă a SUA) pentru a acţiona în cadrul “Riposta 77″.

În 22 ianuarie 1979, se propunea abandonarea informatorului întrucât acesta nu a reuşit să îndeplinească sarcinile informative cu care fusese trimis la Ierusalim, în Israel, revenind în ţară mult mai devreme din cauza imposibilităţii de adaptare la condiţiile climatice ale acelei zone. În urma unei aprobări a adjunctului ministrului de Interne, se propunea, în 28 februarie 1979, abandonarea informatorului Petru şi clasarea materialelor existente întrucât nu mai prezintă interes.