Analiză: Republica Moldova, fără o atenție mai mare pentru industrie, nu va putea asigura valoare înaltă producției sale

Republica Moldova, fără o atenție mai mare pentru industrie, nu va putea asigura valoare înaltă producției industriale. În prezent, agricultura asigură 45% din activitatea industrială a țării. Dacă nu ar fi fost agricultura, sectorul nu ar fi supraviețuit. „Fără o politică clară industrială, peste cinci ani vom avea aceeași situație. Industria noastră, din cauza că s-a prăbușit, a însemnat eliminarea forței de muncă de pe piață și a fost unul dintre factorii care a determinat migrația în masă”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice al Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, în cadrul ediției de vineri, 23 februarie, a emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”. 

Potrivit expertului, în 2016, creșterea producției industriale în Republica Moldova a fost de 0,9%, iar în 2023 a ajuns la 6,9%. În acești șapte ani, mai mult de 6,9% a fost în 2018 (+8,2%), 2019 (+10,4%), 2021 (+16,9%) și 2022 (+10,9%). În 2023 a fost la nivelul anilor 2017-2018. „În Republica Moldova, din 2015 a crescut foarte timid producția industrială. În special, în ultimii patru ani avem o situație neplăcută. Trei ani a fost în scădere producția industrială și doar un singur an, 2021, a fost an de recuperare, +16,9%. Industria noastră pur și simplu supravețuiește”, a spus expertul. 

Veaceslav Ioniță susține că din 1991 și până în 1999, nivelul producției industriale a scăzut cu 64,2%.  Multe întreprinderi s-au închis și nu au mai funcționa și mulți oameni au rămas fără locuri de muncă. Către 2005, nivelul producției industriale a ajuns la 65,1% din ceea ce era în 1991. Către 2009 a scăzut din nou și a ajuns la 49%. A crescut treptat până la 76,6% în 2019, la 81,1% în 2021 și a scăzut la 74,2% în 2023.  „În ultimii cinci ani, batem pasul pe loc. Republica Moldova timp de 30 de ani nu a aflat încă ce vrea să facă în domeniul industriei”, susține Veaceslav Ioniță. 

Economistul declară că în perioada sovietică, 60% din industria moldovenească era pe malul drept al Nistrului, iar 40% pe malul stâng. Valoarea maximă a producției industriale a fost în 1990. Din 1990 și până în 1999 s-a prăbușit inclusiv producția industrială a regiunii separatiste transnistrene. Către 1999, malul drept al Nistrului avea nivelul de 31,6% din ceea ce avea în 1990, iar malul stâng – 29,3%. În 2023, malul drept s-a recuperat față de 1990 cu 65,5%, iar malul stâng – cu 34%.  

Potrivit economistului, creșterea medie anuală a producției industriale în Republica Moldova, în perioada anilor 1960-1965, a fost de 21,1%. Între 1971-1975 de 9,3%; 1981-1985 de 4,4%. Între 1991 și 1995 a scăzut cu 14,8% și cu 6,8% între 1996 și 2000. Între 2001 și 2005 a crescut cu 12,7%.  Din 2006 și până în 2010 a scăzut cu 3,8%. Din 2011 și până în 2015 a crescut cu 5,3%; 2016-2020 cu 0,8%. Anual, din 2021 și până în 2023 tot +0,8%. „Ritmul de creștere este încet.  Cu acest ritm, să ajungem acolo unde am fost în 1990 ne mai trebuie încă 15-20 de ani”, a declarat economistul. 

Analistul economic afirmă că raportat la Produsul Intern Brut (PIB), volumul producției industriale în 1990 era de 87%. În 2000 a ajuns la 42,7%. Către 2005 a crescut la 46,2%, dar a scăzut la 32,6% în 2010; la 31,5% în 2015; la 29,9% în 2020 și la 26,8% în 2023.

Referitor la numărul salariaților din industrie, Veaceslav Ioniță a menționat că, pe ambele maluri ale Nistrului, în 1970 erau 210 mii de oameni. În 1990 lucrau deja 410 mii. 60% lucrau pe malul drept, alții 40% peste Nistru. Către 1995 a scăzut numărul celor antrenați în industrie la 195 de mii. Către 2000 la 168,1 mii, iar către 2005 a crescut la 172,6 mii. Către 2010 a scăzut la 141,9 mii; către 2020 a ajuns la 131,5 mii; 2023 – 128 de mii de persoane. Scăderea a fost mai pronunțată pentru malul stâng al Nistrului. Numărul celor ocupați în industrie a scăzut de la 75 de mii de oameni în 1990 la 23 de mii în 2023.  

Vorbind despre volumul producției industriale per angajat, expertul a specificat că în 1970 un angajat din industrie producea marfă de 268 de mii de lei la valoarea leului de astăzi. În 1990 de 519 mii de lei. A scăzut la 396 de mii de lei în 2000. A crescut, din nou, la 797 de mii în 2023. „Chiar dacă avem o scădere a producției industriale, dar dacă a scăzut numărul de salariați, a crescut productivitatea muncii. În 30 de ani să ai o modestă creștere a productivității muncii este cam trist”, a opinat expertul. 

Potrivit economistului, cea mai mare pondere a industriei este reprezentat de sectorul alimentar. În 2017 domeniul alimentar reprezenta în industria țării 30,7%, iar în 2022 – 34,6%. Sectorul energetic reprezenta 10,5% în 2017 a scăzut la 10,2% în 2022. Fabricarea băuturilor deținea o pondere de 9,4% în 2017, iar în 2022 a scăzut la 8%. Textile și îmbrăcăminte a scăzut de la 9,1% în 2017 la 7,6% în 2022. Fabricare autovehicule: 2,6% în 2017 – 6,2% în 2022. Produse din cauciuc și mase plastice: 4% în 2017 – 4,1% în 2022. Mobilă: 2,6% în 2017 – 3,1% în 2022. Sticlă și articole din sticlă: 2% în 2017 – 3% în 2022. Industria chimică: 3,2% în 2017 – 2,9% în 2022. Construcții și produse din metal: 2,6% în 2017 – 2,9% în 2022.  

Analistul economic a mai menționat că un angajat al sectorului de produse din minerale nemetalice livrează anual producție de 1,7 milioane de lei. Cel din industria chimică – 1,5 milioane de lei anual; din industria alimentară – 1,4 milioane de lei anual, fabricarea băuturilor – puțin peste 1 milion de lei anual; produse din cauciuc și plastic – 993 de mii de lei; sectorul energetic – 852 de mii de lei; industria textilă – 773 de mii de lei; fabricarea mobilei – 598 de mii de lei; automotive – 487 de mii de lei; textile și îmbrăcăminte – 359 de mii de lei; îmbrăcăminte – 231 de mii de lei anual. Despre cheltuielile privind forța de muncă din totalul încasărilor, a menționat că în 2004 erau de 15,3%. În 2009 a ajuns 18,9%; 2020 – 21%. În 2023 – a scăzut la 20,8%.  

Expertul a făcut și un top zece ramuri industriale cu cea mai mare creștere în ultimii cinci ani. Este vorba de fabricarea uleiului, care are un volum al producției de 8,1 miliarde de lei și a crescut în ultimii cinci ani cu 133,2%. Mașini, utilaje și echipamente, cu un volum al producției de 500 de milioane de lei și a avut în ultimii cinci ani o creștere de 107,4%. Produse de morărit au un volum al producției de 800 de milioane de lei și a crescut în ultimii cinci ani cu 66,7%. Produsele farmaceutice – un volum al producției de 800 de milioane de lei și au crescut în ultimii cinci ani cu 66,5%. Industria metalurgică – un volum al producției de 300 de milioane de lei și a crescut în ultimii cinci ani cu 37,7%. Fabricarea mobilei – un volum al producției de 2,7 miliarde de lei și a crescut în ultimii cinci ani cu 35,7%. Calculatoare, produse electronice și optime – un volum al producției de 400 de milioane de lei și au crescut în ultimii cinci ani cu 28,6%. Prelucrarea cărnii – un volum al producției de 6,6 miliarde de lei și au crescut în ultimii cinci ani cu 25,7%. Produsele din cauciuc și mase plastice – un volum al producției de 3,5 miliarde de lei și au crescut în ultimii cinci ani cu 23,1%. Reparația și întreținerea mașinilor – un volum al producției de 600 de milioane de lei și au crescut în ultimii cinci ani cu 23,1%.  

„Republica Moldova, fără un accent pe industrie, nu va putea asigura valoare adăugată producției. În prezent, agricultura asigură 45% din activitatea industrială a țării, care are cea mai mare productivitate per angajat. Dacă nu ar fi fost agricultura, industria moldovenească nu ar fi supraviețuit. De la sine, industria nu crește. Fără o politică clară industrială, peste cinci ani vom avea aceeași situație. Industria noastră, din păcate, din cauza că s-a prăbușit, a însemnat eliminarea forței de muncă de pe piață și a fost unul dintre factorii care a determinat migrația în masă”, a conchis Veaceslav Ioniță.

sursa: viitorul.org