De vreme ce s-au spălat deja, probabil, blidele şi s-au mai zvântat lacrimile de duioşie pe obrajii supuşilor acestui stat, lacrimi stoarse de nunta tinerilor însurăţei Ilan şi Jasmin, poate că ar trebui să coborâm la metehnele şi realităţile noastre.
Nu înainte însă – că oameni suntem – să urăm multă fericire, sănătate, casă de piatră şi „de la Dumnezeu mai mult, de la noi mai puţin” etc. etc. mirilor… Dar şi să le adresăm felicitări pentru capacitatea de autopromovare somptuoasă a lor, pentru că – nu? – „căsătoria este pentru cei doi, iar nunta e făcută pentru ceilalţi”.
Şi, în această privinţă, amploarea evenimentului chiar a întrecut orice aşteptări. Impresia a fost că – după asurzitorul ecou mediatic pe care l-a avut epocala nuntă – până şi parada militară a avut loc cam devreme, confundându-se prilejul… Dar, la urma urmei, ce-a fost şi cum a fost e la voia boierului… Atâta doar că poate ar trebui să ne întrebăm, cum e la modă acum, ce semnale dau societăţii şi în primul rând tinerilor asemenea evenimente cu ecou umflat peste măsură.
Îmi spunea cineva că-i este jale acum de tinerii aflaţi în căutare de sine, în căutare de ceea ce, înainte de a deveni sudalme, se numeau valori şi principii, de o formulă de succes autentic în viaţă… Şi că o uriaşă majoritate a acestor tineri rămân buimăciţi acum fără puncte cardinale, de orientare. Pentru că nu mai e, pentru ei, sud, nord, vest sau est… Ci un fel de locuri de pelerinaj la care trebuie să ajungă. Acum a mai apărut unul, la care să ajungi cu vreun charter – Palatul Republicii în atmosferă de nuntă.
Nu îndrăznesc să spun, şi cu această ocazie, că pilda rea strică obiceiurile bune. Dar dacă, în general, elitele nu oferă altceva decât această pildă? Şi n-ar fi mai cuminte ca farmecul discret al burgheziei să fie, totuşi, mai discret şi să nu monopolizeze standardele spre care să tindă un tânăr sau tânără? Îmi amintesc de un reportaj TV în care nişte absolvente de liceu se lăudau că au plătit sume demne de o întreagă bibliotecă pentru manichiură, sulemeneală etc. în vederea unui bal. Ţin minte replica unui coleg: „Ştiţi de ce la moldoveni cosmetica, orice operaţiune de sulemeneală costă mai mult? Pentru că au de acoperit mult mai mult vid de educaţie, bun simţ, valori autentice decât în alte părţi…”
Ştiu să apreciez virtuozitatea de a purta tocuri înalte, chiar şi la piaţa agricolă, de exemplu. Dar mă întreb deseori de ce o duduie sau alta nu este încurajată să-şi cultive mai întâi însuşirile pe care le avea Cenuşăreasa, ca abia apoi să se bucure de finalul poveştii cu această Cenuşăreasă? Şi, revenind acum la Palatul Republicii unde înţelegem că procesul politic a intrat în amânare cu prilejul nunţii fastuoase, cu nuanţe regale pe alocuri. Poate că n-ar strica să ne gândim la o formulă monarhică de guvernare, de vreme ce blestemul republican ne-a dus în impas, inclusiv în privinţa alegerii preşedintelui.
Pentru că oricum moldovenii au stat mai mult, istoric, sub voievozi, ţari, regi… În plus, şi dorinţa de a le lua piuitul lui Kate Middleton şi prinţului William ar căpăta mai multă legitimitate în ochii cetăţenilor… Şi în final, dar nu în ultimul rând, aş vrea să strig: „Amar la mass-media!”, cum s-ar spune basarabeneşte, cel puţin la cea care pretinde că nu e tabloidizată. Şi un marş pentru ea, odată ce a fost o vreme dusă cu nunta şi este, sper, pe calea revenirii la bunul simţ.
N-ar fi mai cuminte ca farmecul discret al burgheziei să fie, totuşi, mai discret?
Alexandru Canţîr este un ziarist cu ştate vechi în presa din Basarabia, fiind fost şef al redacţiei BBC din Moldova.