Republica Moldova nu va importa în această iarnă gaze din România, iar conducta Iaşi – Ungheni, despre care într-un timp s-a vorbit ca despre aproape un panaceu pentru securitatea energetică şi balsam pentru consumatorii răniţi de tarife, este ca şi inutilă deocamdată. De ce Chişinăul nu solicită livrări de gaze prin respectiva conductă, de ce ordin sunt problemele şi pe când noi majorări de tarif?
Europa Liberă: Presa de peste Prut scrie deja că „gazele româneşti nu mai sunt dorite de Republica Moldova”, că prin gazoductul Iaşi – Ungheni, care a costat 26 milioane de euro, nu va trece iarna asta niciun metru cub de gaze, pentru că n-a fost solicitat de Chişinău. Ce se întâmplă, de fapt, ce probleme, tehnice sau de altă natură din punctul Dvs. de vedere face până acum din ţeava respectivă o excelentă inutilitate?
Victor Parlicov: „Cu mai mult de un an în urmă în același format, în același tip de emisiune, inclusiv laEuropa Liberă, am discutat subiectul ce ține de gazoductul Iaşi-Ungheni care, cred eu, că a constituit mai degrabă un proiect de PR politic, de promovare politică a guvernării de la Chișinău.
Proiectul Iaşi-Ungheni nu a avut niciodată capacitatea sau șansa reală de a deveni o soluție alternativă reală pentru furnizarea gazului dintr-o altă sursă din România. Și iată că acum lucrurile astea se confirmă și s-au confirmat pe parcursul ultimei perioade. Problema principală de atunci era partea tehnică. Fără investiții suplimentare majore, de sute de milioane de euro investiți atât pe malul stâng cât și pe malul drept al Prutului, nu se va putea alimenta Chișinăul, care este principalul centru de consum.
Acum însă, mai este o problemă care ține nu doar de partea tehnică, dar și de partea comercială. După prăbușirea prețurilor la produsele petroliere pe piața globală, conform formulelor aplicate în contractul între „Moldova-Gaz” și „Gazprom” prețurile gazelor naturale furnizate de „Gazprom” au scăzut, și competitivitatea ofertei din partea română practic a dispărut. Adică, noi vom importa gaze pentru trimestrul patru de la „Gazprom cu în jur de 200 de dolari pentru 1000 de metri cubi, dacă nu mai puțin chiar. În România nu cred că se va putea obține un preț mult mai bun pentru asta și, inclusiv din punct de vedere comercial atractivitatea ofertei din partea română scade.”
Europa Liberă: Dar din punct de vedere tehnic parcă tot ar fi o problemă. Se vorbește brusc despre faptul că nu se pot pompa cantităţi mari de gaze, pentru că presiunea gazelor în conductele din stânga Prutului ar fi mai mare, ar fi necesare în acest sens mai multe compresoare, o cheltuială în plus. Chiar nu putea să se ştie despre asemenea probleme anterior, când toată lumea era triumfalistă aproape?
Victor Parlicov: „Problemele tehnice despre care am vorbit nu au dispărut nicăieri, ele au rămas și sunt exact aceleași care au fost. Doar că la acele probleme care erau de ordin tehnic s-a mai adăugat o problemă de motivație economică, o problemă comercială. Dar tot despre ce am vorbit anterior despre faptul că fără investiții suplimentare de 200 milioane de euro nu poate acest gazoduct să dea o utilitate practică.
Fără a aduce o capacitate suplimentară în România, era vorba de construcția unui gazoduct nou Onești-Lețcani către Iași pentru a duce capacitatea suplimentară către Iași, fără a construi aici stații de compresoare care să permită echilibrul de presiune între două sisteme, fără a construi gazoductul Ungheni-Strășeni, fără toate aceste investiții care cifrează la peste 200 milioane de euro în total nu are nicio utilitate practică această țeavă Iași-Ungheni aruncată pe sub râul Prut.”
Europa Liberă: Dacă totuși investiția aceasta s-a făcut, ce credeți că ar trebui să se întreprindă ca să nu rămână, cum s-ar spune ca o sanie pentru un om care știe că nu va avea nicidecum zăpadă la iarnă, dar și-a luat-o ca să fie precaut?
Victor Parlicov: „Știți, eu am impresia că exact logica aceasta s-a urmărit de către autoritățile decidente de la Chișinău când s-a făcut acest gazoduct. Atunci cu mare fast s-a spus, inclusiv la Bruxelles că problema securității alimentării cu gaze se rezolvă. Fapt că s-au mințit cetățenii noștri, noi deja ne-am obișnuit cu asta, dar celor de la Bruxelles la fel li s-a spus și practic proiectul acesta a fost finanțat de Bruxelles, Uniunea Europeană a finanțat acest proiect. Au fost mințiți și ei au înțeles că au fost mințiți.
Dar eu cred că strategia celor din Republica Moldova era să construiască un gazoduct din aceste finanțări venite de la Bruxelles, după care să mai încerce să mai facă rost de încă vreo 200 de milioane pentru ca el să aibă utilitate, dacă oricum gazoductul este deja construit. Cum spuneați Dvs.: sania deja o avem, atunci hai să ningă.”
Europa Liberă: Există însă, din punctul Dvs. de vedere și posibilitatea ca oficialii moldoveni să fie interesați să importe gaze doar din est și să semene doar aparențe în privința gazelor din vest?
Victor Parlicov: „Era absolut cert că „Soluția Iași-Ungheni nu era o rezolvare a problemei”. Asta era asta clar pentru orice om care știe ce se produce în sectorul de gaze, știe cum funcționează țevile astea și știe ce înseamnă presiune. Era evident. Eu sunt departe de gândul că cei care au luat decizia nu știau de lucrul ăsta, sunt sigur că ei cunoșteau lucrul acesta.”
Europa Liberă: Vorbim despre premierul de atunci Iurie Leancă?
Victor Parlicov: „Vorbim despre toți. Asta a fost început încă de dl Filat și asta a continuat și premierul Leancă. Eu cred că ei toți au utilizat comisarul european [Günther] Oettinger care a fost de două ori la acest gazoduct pentru a-și face PR politic, asta e tot. Eu cred că asta era scopul principal al proiectului ca după asta să spună că poate găsim încă 100 sau 200 de milioane suplimentar, poate nu găsim, dar monument de amintire al securității energetice deja avem, oricum ni l-au construit europenii din banii lor, noi nu am plătit din banii noștri, deci nu am pierdut credibilitatea din partea partenerilor noștri europeni.”
Europa Liberă: Să vorbim despre tarife acum. Aţi putea să ne oferiţi o surpriză uriaşă şi să ne spuneţi că decidenţii intenţionează să micşoreze abrupt tarifele la gaze sau să nu le mărească așa cum au decis vara cu 15%?
Victor Parlicov: „Eu aș spune în felul următor – în primul rând, este evident că se vrea și se va lua o altă decizie decât cea care a fost luată în luna iulie. Pentru că referitor la tarifele la energia electrică din start s-au făcut aceste audieri și după care nu a mai fost nicio ședință fixată, nu a mai fost nimic spus. Au anunțat doar că pur și simplu expiră hotărârile noastre din luna septembrie și intră în vigoare tarifele aprobate în luna iulie. Era evident că înspre asta merge. Acum este clar că dacă s-a fixat o ședință de audieri pe marginea tarifelor la gaze, probabil că ANRE ia și ea o decizie diferită de cea din luna iulie pe marginea tarifelor la gaze. Și aici, există multe opțiuni, multe necunoscute. Eu, aș spune că ANRE întâi trebuie să anuleze amendamentul lui Furdui și după asta trebuie să ajusteze tarifele la gaze.”
Europa Liberă: Dl Parlicov, să explicăm un pic „amendamentul Furdui” ce presupune?
Victor Parlicov: „Amendamentul Furdui presupune că tranzitul de gaze prin Republica Moldova – vreau să reamintesc și ascultătorilor noștri – constituie un volum de aproape de zeci de ori mai mare decât volumul de gaze pe care noi îl consumăm pe malul drept în Republica Moldova. Deci, acest volum, această activitate de tranzit, nu mai cade sub incidența legii după ce a fost aprobat acel amendament a lui Furdui.
Asta înseamnă că din punct de vedere matematic, atunci când calculezi tariful la transport, cheltuielile sistemului de transport, veniturile reglementate al sistemului de transport nu se mai împarte la 20 de miliarde de metri cubi, dintre care 19 aproximativ era tranzitul și un 1 miliard rămâne pe malul drept, dar se împart doar la acel miliard care rămâne pe malul drept.”
Europa Liberă: Deci, consumatorul de aici plătește și pentru tranzit?
Victor Parlicov: „Consumatorul din Republica Moldova, mai bine zis banii care vor veni din Federația Rusă vor veni direct la „Moldova-Gaz”, nu vor intra în veniturile reglementate și vor putea fi utilizați de compania „Moldova-Gaz”. Dar consumatorul de pe malul drept va plăti costul integral al întregului sistem de transport.”
Europa Liberă: Deci, mai întâi trebuie anulat acest amendament pentru a se proceda la majorări dacă vor fi necesare?
Victor Parlicov: „În urma aprobării acestui amendament, eu am făcut prognoza că tariful de transport va crește de minimum de zece ori, decizia ANRE din luna iulie a demonstrat că tariful de transport, de fapt, a crescut de 16 ori și ceva. Noi, conform tarifului acesta vom plăti mai mult cu circa 300 de milioane de lei anual ca și consumatori de pe malul drept pentru serviciul de transport.”
Europa Liberă: Prognoza Dvs. care este, va fi anulat acest amendament?
Victor Parlicov: „Eu nu văd mare râvnă, mare dorință din partea nimănui, nici din partea celor care fac politică în Parlamentul nostru de a anula acest amendament ori de câte ori s-a vorbit de el. Există o decizie, sau o inițiativă legislativă înaintată în luna mai la care nu s-a revenit decât în luna septembrie în Guvern și care iarăși, stă și tot stă, se amână și se amână. Eu vreau să reamintesc încă odată, fiecare zi de rămânere în vigoare a acestui amendament pe noi ne costă, estimarea mea e de circa 800 mii de lei pentru fiecare zi. În total acest amendament a creat o presiune pe tarif de minimum de 5%-6%.”
Europa Liberă: Dar alte 10% pe care în luna iulie le-a adoptat ca majorarea ANRE?
Victor Parlicov: „Am și acolo multe întrebări. Dar oricum, din creșterea totală de 15%, atunci când ai un 5% care vine dintr-un șiretlic băgat în lege, așa știți pe ascuns și pe care politicienii îl mențin acolo, nu este normal ca consumatorul nostru să achite aceste tâmpenii. Mai întâi, Parlamentul trebuie să anuleze acest amendament și doar după asta ANRE trebuie să revadă tariful deja fără acest amendament.”