Ministerul de externe german pune la dispozitia angajatilor sai si a reprezentantelor diplomatice din strainatate o serie de argumente pentru a demonta retorica ruseasca despre evenimentele din Ucraina. Practic, documentul prezinta principalele pozitii ale Rusiei si ale lui Valdimir Putin si contra-argumentele din viziunea germana. Berlinul arata, astfel, ca batalia pentru interpretarea istoriei a inceput deja.
Documentul a fost obtinut de cotidianul Sueddeutsche Zeitung si de revista Spiegel. HotNews.ro prezinta principalele puncte.
- Occidentul s-a amestecat in treburile interne ale Ucrainei si a contribuit la detronarea unei guvernari legitime – Berlinul aminteste ca protestele de la Kiev s-au declansat in momentul in care fostul presedinte Ianukovici a refuzat sa semneze Acordul de Asociere la UE. Manifestatiile pasnice s-au extins apoi cu cereri legate de reforme, respectarea statului de drept, combaterea coruptiei si incetarea interventiilor violente ale fortelor de ordine. Politicienii occidentali au cerut o solutionare pasnica a situatiei si respectarea drepturilor omului.
- La Kiev au ajuns fascistii la putere – Germania admite ca la protestele din Maidan au participat grupari radicale. Totusi, acestea nu au reprezentat decat o minoritate. Acele grupari nu au format guvernul de tranzitie, iar la alegeri, cele doua partide nationaliste nu au reusit sa treaca de pragul de 5%. Cel mai bun scor al unui candidat radical la alegerile prezidentiale a fost de 1,16%.
- Detronarea lui Ianukovici a fost o lovitura de stat – corect este, in opinia Germaniei, ca Ianukovici a semnat un acord de solutionare pasnica a crizei sub medierea Frantei, Germaniei, Poloniei si Rusiei. In aceeasi noapte insa, fostul sef de stat a fugit impreuna cu mai multi ministri. Ce a ramas la Kiev a fost un parlament care a decis cu larga majoritate sa investeasca un presedinte interimar si sa fixeze alegeri anticipate.
- Rusii din Ucraina erau discriminati – documentul ministerului de externe face referire la rapoarte OSCE si ale Crucii Rosii care nu au constatat discriminari sistemice. Da, unele cazuri au existat, dar ele nu faceau parte dintr-o tendinta generalizata. Nici legea controversata a limbilor din februarie 2014 nu a schimbat nimic in acest sens pentru ca nu a intrat niciodata in vigoare si apoi a fost retrasa.
- Crimeea a fost mereu ruseasca – diplomatia germana face aici o lectie comprimata de istorie. In secolul al treilea, Crimeea era populata de goti, apoi de huni, apoi ocupata de otomani, abia in 1783 a fost anexata de Imperiul Rus. Dupa 1917 a apartinut Republicii Sovietice Ruse, apoi data Republicii Sovietice Ucrainene in 1954. In 1994, Federatia Rusa recunostea apartenenta la Ucraina prin Tratatul de la Budapesta.
- Dreptul la autodeterminare si referendumul legitimeaza anexarea Crimeei – documentul ministerului de externe afirma ca dreptul la secesiune este o notiune la fel de controversata precum intrebarea „ce e un popor”. Dar niciuna dintre intrebari nu ar fi relevanta in acest caz, pentru ca interventia Rusiei a facut independenta Crimeei ilegala „in orice conditii”. Apoi, abia interventia ilegala a Rusiei, prin care a violat mai multe conventii internationala, a facut posibila organizarea unui referendum.
- Occidentul aplica dubla masura la precedentul Kosovo – autorii documentului german afirma ca situatia din Crimeea „nu se poate compara nici legal, nici politic cu cea din Kosovo in perioada 1999-2008”. In Kosovo, dupa interventia NATO menita sa evite o catastrofa umanitara, a existat o administratie ONU care s-a straduit timp de aproape 10 ani sa rezolve situatia prin consens. Independenta Kosovo a venit dupa un deceniu de eforturi de negociere esuate. In Crimeea, secesiunea a fost posibila numai dupa interventia ilegala a Rusiei.
- NATO si-a incalcat promisiunea de a nu se extinde catre est – diplomatia germana subliniaza ca nu a existat niciodata o asemenea promisiune. Singura chestiune reglementata printr-un tratat era extinderea NATO pe teritoriul fostei RDG. In 1975 insa, URSS, SUA si multe state europene au semnat acordul de la Helsinki, care „garanteaza dreptul la alegerea aliantelor”. In fine, extinderea NATO a fost insotita de infiintarea in 2002 a Consiliului NATO-Rusia si de o cooperare extinsa cu Federatia.
- NATO vrea sa incorporeze Ucraina – documentul din ministerul de externe spune ca Ucraina are dreptul sa aleaga daca si cand sa adere la un bloc de orice fel. La cererea Kievului, NATO a acordat in 2008 un „accept nespecific” de aderare. Doi ani mai tarziu, Ucraina a adoptat statutul de tara neutra, care a fost anulat in 2014. Chestiunea aderarii la NATO nu se afla pe ordinea de zi, mai spune diplomatia de la Berlin.