Ca în fiecare an, Floriile se sărbătoresc in duminica dinaintea Paştilor si se binecuvintează ramurile de salcie. Iar asta deoarece in popor exista credinţa ca salcia are puteri miraculoase: alunga duhurile necurate, iar animalele si pământurile sunt ferite de lucrarea duhurilor rele.
Floriile sau Duminica Stâlpărilor rememorează intrarea lui Iisus în Ierusalim şi îi sărbătorește, totodată, pe toți cei care poartă nume de flori.
Floriile – date istorice
Primele menţiuni despre aceasta sărbătoare provin din secolul al IV-lea: Sf. Epifanie ii atribuie doua predici, iar pelerina apuseana Egeria (sau Etheria) descrie modul cum se sărbătorea aceasta duminica la Ierusalim spre sfîrşitul secolului al IV-lea.
In vechime, Duminica Floriilor era numita si Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru ca in aceasta zi catehumenii mergeau cu toţii, cu mare solemnitate, la episcop, spre a-i cere sa fie admiși la botez, iar acesta le dădea sa înveţe Simbolul credinţei. Se mai numea si Duminica graţierilor, pentru ca, in cinstea ei, împăraţii acordau graţieri.
După un obicei străvechi, menţionat chiar in secolul al IV-lea de către pelerina Egeria si generalizat in toată Biserica creştină, se aduc in biserici ramuri de salcie, care sunt binecuântate si împărţite credincioşilor, in amintirea ramurilor de finic si de măslin, cu care mulţimile au întîmpinat pe Domnul la intrarea Sa triumfala in Ierusalim si pe care noi le purtam in mâini ca semn al biruinţei împotriva morţii.
Potrivit tradiţiei, atît la Bizanţ, cat si la curţile domneşti din Tarile Româneşti, sărbătoarea Floriilor se prăznuia cu multa solemnitate. Luau parte împăraţii (domnii) cu demnitarii lor, cărora li se împărţeau făclii aprinse ca si la Pasti.
In seara acestei duminici încep in biserici frumoasele slujbe ale deniilor din săptămâna Sfintelor Patimi. Tot in aceasta zi își serbează onomastica cei care au nume de flori.
sursa: ziarulunirea.ro